Secțiunea a treia Cerere nr. 21526/05 prezentată de Mihai HOUTSCHI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 17 martie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 aprilie 2005, având în vedere decizia Curții de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, având în vedere declarația din 17 noiembrie 2009 prin care guvernul pârât invită Curtea să elimine cererea privind rolul și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT pe reclamant, domnul Mihai Heutschi, este un resortisant român, născut în 1949 și rezident în Sebeș (Alba). Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este militar și a fost repartizat în rezervă la 31 mai 2000. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale armatei, i s-a acordat o alocație corespunzătoare mai multor solduri brute. Alocația în cauză era neimpozabilă în temeiul Legii 139/99. Din această alocație, 117 758 885 lei vechi (ROL) au fost totuși deduse din impozitul pe venit. Considerând această impozitare ilegală, cu atât mai mult cu cât alți militari alocați rezervei, cum ar fi acesta, nu au făcut obiectul unei astfel de impuneri, reclamantul a solicitat în justiție restituirea impozitului perceput pe această alocare, precum și ajustarea sumei ținând seama de inflație. Curtea de Apel din Alba Iulia a acceptat cererea reclamantului printr-o decizie definitivă din 16 septembrie 2002. În urma unei acțiuni în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia definitivă de a da câștig de cauză reclamantului și a respins cererea sa printr-o decizie definitivă din 3 noiembrie 2004. 138/99 de declarare a acestei alocații fără impozit, intenția legiuitorului de a impune această alocație rezultă din modificarea articolului menționat la 14 septembrie 2000, care prevede că calculul acestei alocații se face în funcție de soldul net. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în hotărâre România, n 29556/02, § 10-17, 21 februarie 2008. GRIEFS În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de impozitarea ilegală a alocațiilor primite în cadrul rezervei. Invocând art. 6 din Convenție, se plânge de încălcarea procedurii interne care a dus la impunerea alocației sale și se plânge, de asemenea, de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost anulată hotărârea definitivă de justiție în favoarea sa ca urmare a unei acțiuni în anulare. La 17 noiembrie 2008, guvernul a comunicat Curții textul unei declarații pe care intenționează să o facă unilateral în vederea soluției cererii și a invitat Curtea să pună capăt examinării cauzei și să o elimine din rol, în conformitate cu art. 37 din convenție. Guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște că anularea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărârii definitive din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel de la Alba Iulia constituie o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor reclamantului și al articolului 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. Guvernul declară că este pregătit să plătească părții solicitante pentru satisfacția echitabilă suma de 600 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit. Aceasta va fi vărsată în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu solicite reclamantului să ramburseze suma deja percepută de acesta ca alocație de plecare care face obiectul prezentei cereri. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea examinării cererii nu mai este justificată și să o elimine din rolul său în temeiul articolului § 1 (c) din convenție. La rândul său, reclamantul a solicitat Curții să respingă declarația unilaterală a guvernului și să continue examinarea cazului, subliniind în special că suma oferită de guvern în declarația sa părea inacceptabilă. Curtea observă de la început că părțile nu au ajuns la o înțelegere cu privire la termenii unei soluționări amiabile a cauzei. Curtea amintește că, în temeiul articolului 38 alineatul (2) din convenție, negocierile desfășurate în cadrul unor regulamente amiabile sunt confidențiale. 2 din Regulamentul Curții prevede, de asemenea, că nicio comunicare orală sau scrisă sau nicio ofertă sau concesiune intervenită în cadrul acestor negocieri nu poate fi menționată sau invocată în procedura contencioasă. Prin urmare, aceasta va începe de la declarația făcută la 17 noiembrie 2008 de către guvern în afara cadrului negocierilor în vederea ajungerii la o soluționare amiabilă. Curtea amintește că, în temeiul articolului 37 din convenție, aceasta poate decide în orice moment să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit ajungerea la una dintre concluziile enunțate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv a cărui existență o constată, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Comisia reamintește, de asemenea, că, în anumite condiții, poate anula cazul rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale prezentate de un anumit guvern, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cererii sale să fie continuată. În acest caz, Curtea va examina cu atenție termenii declarației guvernului în lumina principiilor care decurg din jurisprudența sa relevantă (de exemplu, Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, 26 aprilie 2007 Kladivík și Kašiar c. Slovacia (dec.), n 41484/04, 28 august 2007, Oleksiw c. Germania (dec.), nr. 31384/02, 11 septembrie 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, într-o serie de cauze îndreptate împotriva României, practica sa privind obiecțiunile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la respectarea bunurilor în ceea ce privește impunerea alocării în cauză și a acțiunii în anulare (a se vedea, printre altele, Brumărescu c. România [GC], nr. 28342/95, § 61-62, CEDO 1999-VII Beian c. România, 3068/05, 6 decembrie 2007 Driha c. România, n 29556/02, 21 februarie 2008 Zainescu c. România, n 26822/03, 23 septembrie 2008; și Poppov c. România, n 26689/03, 13 noiembrie 2008). Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în prezenta declarație a guvernului, precum și valoarea despăgubirii propuse, Curtea consideră că, în speță, nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție]. Având în vedere cele de mai sus și, în plus, existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la întrebările adresate în speță, Curtea consideră că nicio împrejurare specială privind respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În sfârșit, Curtea amintește că, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, Comitetul miniștrilor este competent să monitorizeze executarea hotărârilor definitive numai. Cu toate acestea, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale în prezenta cauză, cererea ar putea fi reinclusă în rol, în temeiul articolului 37 alineatul (2) din convenție ( Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care aceasta le conține hotărăște, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, să elimine cauza rolului. Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte
Requête n
o
21526/05
présentée par Mihai HEUTSCHI
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 17 mars 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 29 avril 2005,
Vu la décision de la Cour d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire comme le permet l'article 29 § 3 de la Convention,
Vu la déclaration du 17 novembre 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse du requérant à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Mihai Heutschi, est un ressortissant roumain, né en 1949 et résidant à Sebeș (Alba). Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, Răzvan-Horațiu Radu, du Ministère des Affaires Étrangères.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est militaire et a été affecté à la réserve le 31 mai 2000.
Lors de son affectation à la réserve, en application de l'article 31 de la loi
n
o
138 du 20 juillet 1999 sur les salaires et les autres droits des militaires, il se vit accorder une allocation correspondant à plusieurs soldes brutes. L'allocation en question était non-imposable selon les termes de la loi
n
o
139/1999. De cette allocation, 117
758
885 lei anciens (ROL) furent néanmoins déduits au titre de l'impôt sur le revenu.
Jugeant cette imposition illégale, d'autant plus que d'autres militaires affectés à la réserve, comme lui, n'avaient pas fait l'objet d'une telle imposition, le requérant demanda en justice la restitution de l'impôt perçu sur cette allocation, ainsi que l'ajustement de la somme en tenant compte de l'inflation.
La cour d'appel de Alba Iulia fit droit à la demande du requérant par une décision définitive du 16 septembre 2002.
A la suite d'un recours en annulation, la Haute Cour de Cassation et de Justice cassa la décision définitive donnant gain de cause au requérant et rejeta sa demande par une décision définitive du 3 novembre 2004. Elle jugea que l'allocation octroyée était imposable, car, en dépit de la rédaction explicite de l'article 31 de la loi
n
o
138/1999 déclarant cette allocation exempte d'impôt, l'intention du législateur d'imposer ladite allocation résultait de la modification dudit article le 14 septembre 2000, prescrivant que le calcul de cette allocation se faisait en fonction de la solde nette.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les dispositions légales et la jurisprudence interne pertinentes sont décrites dans l'arrêt
Driha c. Roumanie
, n
o
29556/02, §§ 10-17, 21
février
2008.
1.
Sous l'angle de l'article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint de l'imposition illégale des allocations reçues à son affectation à la réserve.
2.
Invoquant l'article 6 de la Convention, il se plaint de l'iniquité de la procédure interne ayant abouti à l'imposition de son allocation. Il se plaint en outre de la décision de la Haute Cour de Cassation et de Justice par laquelle la décision de justice définitive en sa faveur a été annulée à la suite d'un recours en annulation.
Le 17 novembre 2008, le Gouvernement a communiqué à la Cour le texte d'une déclaration qu'il entendait faire unilatéralement en vue de la solution de la requête. Il a invité la Cour à mettre fin à l'examen de l'affaire et à la rayer du rôle, conformément à l'article 37 de la Convention.
La déclaration jointe est ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu'il reconnaît que l'annulation par la Haute Cour de Cassation et de Justice de l'arrêt définitif du 16 septembre 2002 de la cour d'appel de Alba Iulia constitue une ingérence dans le droit au respect des biens du requérant et de l'article 14 de la Convention combiné avec l'article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante au titre de la satisfaction équitable la somme de 600 EUR, montant qu'il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera verse en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiquée par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l'Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement s'engage en outre à ne pas demander au requérant de rembourser la somme déjà perçue par ce dernier en tant qu'allocation de départ faisant l'objet de la présente requête.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l'examen de la requête n'est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l'article
37
»
Le requérant, pour sa part, a prié la Cour de rejeter la déclaration unilatérale du Gouvernement et de poursuivre l'examen de l'affaire. Il a souligné en particulier que la somme offerte par le Gouvernement dans sa déclaration lui paraissait inacceptable.
La Cour observe d'emblée que les parties ne sont pas parvenues à s'entendre sur les termes d'un règlement amiable de l'affaire. Elle rappelle qu'en vertu de l'article 38 § 2 de la Convention, les négociations menées dans le cadre de règlements amiables sont confidentielles. L'article
62 §
2 du règlement de la Cour dispose en outre à cet égard qu'aucune communication orale ou écrite ni aucune offre ou concession intervenues dans le cadre de ces négociations ne peuvent être mentionnées ou invoquées dans la procédure contentieuse.
Elle partira donc de la déclaration faite le 17 novembre 2008 par le Gouvernement en dehors du cadre des négociations menées en vue de parvenir à un règlement amiable.
La Cour rappelle qu'en vertu de l'article 37 de la Convention, elle peut à tout moment décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent d'aboutir à l'une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l'article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l'existence, il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête.
»
Elle rappelle également qu'elle peut, sous certaines conditions, rayer l'affaire du rôle en vertu de l'article 37 § 1 (c) de la Convention en se fondant sur une déclaration unilatérale présentée par un Gouvernement respectif alors même que le requérant souhaite que l'examen de sa requête soit poursuivi. En pareil cas, la Cour va examiner attentivement les termes de la déclaration du Gouvernement à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence pertinente (par exemple,
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
;
Kalanyos et autres c. Roumanie
, n
o
57884/00, §
25, 26 avril 2007
;
Kladivík et Kašiar c. Slovaquie
(déc.), n
o
41484/04, 28 août 2007,
Oleksiw c. Allemagne
(déc.), n
o
31384/02, 11
septembre 2007,
Sulwińska c.
Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre
2007).
La Cour a établi dans un certain nombre d'affaires dirigées contre la Roumanie sa pratique concernant les griefs relatifs à la violation du droit à un procès équitable et du droit au respect des biens pour ce qui est de l'imposition de l'allocation en question et du recours en annulation (voir, parmi d'autres,
Brumărescu c. Roumanie
[GC], n
o
;
Beian c. Roumanie
, n
o
30658/05, 6 décembre 2007
;
Driha
c. Roumanie
, n
o
29556/02, 21 février 2008
;
Zainescu c. Roumanie
, n
o
26832/03, 23 septembre 2008
; et
Poppov c. Roumanie
, n
o
26839/03, 13
novembre 2008).
Compte tenu de la nature des concessions que renferme la présente déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l'indemnité proposée, la Cour estime qu'en l'espèce, il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête (article
37 § 1 c) de la Convention).
Eu égard à ce qui précède, et en outre, à l'existence d'une jurisprudence claire et abondante sur les questions posées en l'espèce, la Cour considère qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l'homme garantis par la Convention et ses protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Enfin, la Cour rappelle que, conformément à l'article 46 § 2 de la Convention, le Comité des Ministres est compétent pour surveiller l'exécution des arrêts définitifs uniquement. Néanmoins, au cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale dans la présente affaire, la requête pourrait être réinscrite au rôle, en vertu de l'article 37 § 2 de la Convention (
Josipovic c Serbie (déc.),
n
o
18369/07, 4 mars 2008).
Dans ces circonstances, il y a lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu'elle comporte
;
Décide
, en vertu de l'article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l'affaire du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président