Secțiunea a treia Cerere nr. 23382/05 prezentată de Mihai SÂRBUȚ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 9 decembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 iunie 2005, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament pe propria răspundere, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, domnul Mihai Sârbuț, este un resortisant român cu reședința în Oradea. Guvernul român ( În conformitate cu art. 31 din lege, reclamantul este numit în rezervă la data de 1 aprilie 2000. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale armatei, i s-a acordat o alocație corespunzătoare mai multor solduri brute.
Considerând această impozitare ilegală, cu atât mai mult cu cât alți militari repartizați rezervei, ca și el, nu au făcut obiectul unei asemenea impozitări, reclamantul a pus în judecată restituirea impozitului pe această alocație, precum și ajustarea sumei ținând cont de inflație. În plus, reclamantul a solicitat fără succes sume suplimentare, invocând un calcul greșit al altor drepturi sociale acordate în momentul atribuirii rezervei. Curtea de Casație și-a respins cererea printr-o decizie definitivă din 30 noiembrie 2004, considerând că alocația acordată era impozabilă. 138/1999 prin care se declară această alocație fără impozit, la adresa legislatorului care impune această alocație rezultă din modificarea articolului menționat la 14 septembrie 2000, prin care se prevede că calculul acestei alocații se face în funcție de soldul net.
Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în hotărâre Driha c. România 57001/00, CEDO 2005-VII, §§ 26). GRIFS Invocând în esență art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de impozitarea ilegală a alocației primite în cadrul rezervei. Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul consideră că respingerea acțiunii sale de recuperare a impozitului perceput în mod ilegal constituie o discriminare nejustificată în dreptul său de a-și respecta proprietatea. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de la La 20 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că guvernul român oferă domnului Mihai Sârbuț, cu titlu gratuit, suma de 1 900 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei.
La 14 august 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, subsemnatul Mihai Sârbuț ia notă de faptul că guvernul român este gata să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 900 de euro în vederea unei soluționări în amănunt a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith Josep Casadevall modulier adjunct Președinte
DÉCISION Requête n o 23382/05 présentée par Mihai SÂRBUȚ contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 9 décembre 2008 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, juges, et de Stanley Naismith, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 8 juin 2005, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Mihai Sârbuț, est un ressortissant roumain résidant à Oradea. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, Răzvan-Horațiu Radu, sous-secrétaire d’État au Ministère des Affaires Étrangères.
A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le requérant est militaire affecté à la réserve le 1 er avril 2000. Lors de son affectation à la réserve, en application de l’article 31 de la loi n o 138 du 20 juillet 1999 sur les salaires et les autres droits des militaires, il se vit accorder une allocation correspondant à plusieurs soldes brutes. L’allocation en question était non-imposable selon les termes de la loi n o 138/1999. De cette allocation, 54 219 130 lei anciens (ROL) furent néanmoins déduits au titre de l’impôt sur le revenu. Jugeant cette imposition illégale, d’autant plus que d’autres militaires affectés à la réserve, comme lui, n’avait pas fait l’objet d’une telle imposition, le requérant demanda en justice la restitution de l’impôt perçu sur cette allocation, ainsi que l’ajustement de la somme en tenant compte de l’inflation.
Le requérant demanda en outre, sans succès, des sommes supplémentaires, invoquant un mauvais calcul d’autres droits sociaux octroyés lors de son affectation à la réserve. La Cour de cassation rejeta sa demande par une décision définitive du 30 novembre 2004, jugeant que l’allocation octroyée était imposable. Elle considéra qu’en dépit de la rédaction explicite de l’article 31 de la loi n o 138/1999 déclarant cette allocation exempte d’impôt, l’intention du législateur d’imposer ladite allocation résultait de la modification dudit article le 14 septembre 2000, prescrivant que le calcul de cette allocation se faisait en fonction de la solde nette.
B. Le droit et la pratique internes pertinents Les dispositions légales et la jurisprudence interne pertinentes sont décrites dans l’arrêt Driha c. Roumanie (n o 57001/00, CEDH 2005-VII, §§ 19 ‑ 26). GRIEFS 1. Invoquant en substance l’article 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaint de l’imposition illégale de l’allocation reçue à son affectation à la réserve. 2. Invoquant l’article 14 de la Convention, le requérant estime que le rejet de son action en récupération de l’impôt illégalement perçu constitue une discrimination injustifiée dans son droit au respect de son bien. 3. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint de l’iniquité de la procédure interne ayant abouti à l’imposition de son allocation.
EN DROIT Le 20 octobre 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Mihai Sârbuț, à titre gracieux, la somme de 1 900 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice ainsi que les frais et dépens, sera convertie en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme.
A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Le 14 août 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « Je soussigné Mihai Sârbuț note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1 900 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice ainsi que les frais et dépens, sera convertie en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête.
Je déclare l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Stanley Naismith Josep Casadevall Greffier adjoint Président