Secțiunea a treia Cerere nr. 1592/03 prezentată de Ioan IACOB împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 9 decembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea de mai sus formulată la 4 decembrie 2002, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări confidențiale a cauzei, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Ioan Iacob, este un cetățean român născut în 1949 și reședința în Botoșani. Guvernul român ( În conformitate cu art. 31 din lege, reclamantul este numit în rezervă la data de 11 martie 2000. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale armatei, i s-a acordat o alocație corespunzătoare mai multor solduri brute. Considerând această impozitare ilegală, cu atât mai mult cu cât alți militari repartizați rezervei, ca și el, nu au făcut obiectul unei asemenea impozitări, reclamantul a pus în judecată restituirea impozitului pe această alocație, precum și ajustarea sumei ținând cont de inflație. Tribunalul din Suceava și-a respins cererea printr-o decizie definitivă din 30 aprilie 2002. September 2000, care prevede că calculul acestei alocări se face în funcție de soldul net. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile legale și practice interne relevante sunt descrise în hotărârea Driha c. România 57001/00, CEDH 2005-VII, §§ 26. GRIFS Invocând în esență art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de impozitarea ilegală a alocației primite în cadrul rezervei. Invocând art. 6 din Convenție, se plânge de procedura internă care a dus la impunerea alocației sale.  La 20 octombrie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație subsemnată declar că guvernul român propune plata către M. Ioan Iacob, cu titlu gratuit, suma de 3 700 EUR în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 13 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, subsemnatul Ioan Iacob observă că guvernul român este pregătit să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 3 700 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith Josep Casadevall modulier adjunct Președinte
Requête n
o
1592/03
présentée par Ioan IACOB
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 9 décembre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Stanley Naismith,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 décembre 2002,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Ioan Iacob, est un ressortissant roumain né en 1949 et résidant à Botoșani. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, Răzvan-Horațiu Radu, sous-secrétaire d’État au Ministère des Affaires Étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est militaire affecté à la réserve le 11 mars 2000.
Lors de son affectation à la réserve, en application de l’article 31 de la loi
n
o
138 du 20 juillet 1999 sur les salaires et les autres droits des militaires, il se vit accorder une allocation correspondant à plusieurs soldes brutes. L’allocation en question était non-imposable selon les termes de la loi
n
o
138/1999.
De cette allocation, 96
287
963 lei anciens (ROL) furent néanmoins déduits au titre de l’impôt sur le revenu.
Jugeant cette imposition illégale, d’autant plus que d’autres militaires affectés à la réserve, comme lui, n’avait pas fait l’objet d’une telle imposition, le requérant demanda en justice la restitution de l’impôt perçu sur cette allocation, ainsi que l’ajustement de la somme en tenant compte de l’inflation.
La cour d’appel de Suceava rejeta sa demande par une décision définitive du 30 avril 2002. Elle jugea que l’allocation octroyée était imposable, car, en dépit de la rédaction explicite de l’article 31 de la loi
n
o
138/1999 déclarant cette allocation exempte d’impôt, l’intention du législateur d’imposer ladite allocation résultait de la modification dudit article le 14
septembre 2000, prescrivant que le calcul de cette allocation se faisait en fonction de la solde nette.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les dispositions légales et pratique interne pertinentes sont décrites dans l’arrêt
Driha c. Roumanie
(n
o
19
‑
26).
1.
Invoquant en substance l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint de l’imposition illégale de l’allocation reçue à son affectation à la réserve.
2.
Invoquant l’article 6 de la Convention, il se plaint de l’iniquité de la procédure interne ayant abouti à l’imposition de son allocation.
Le 20 octobre 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M.
Ioan
Iacob, à titre gracieux, la somme de 3
700 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice ainsi que les frais et dépens, sera convertie en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 13 octobre 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné Ioan Iacob note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 3
700 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice ainsi que les frais et dépens, sera convertie en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Stanley Naismith
Josep Casadevall
Greffier adjoint
Président