AFFAIRE ULKE CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția interimară CM/ResDH(2009)45 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ülke împotriva Turciei (Recherche n 39437/98, Hotărârea din 24 ianuarie 2006, definitivă la 24 aprilie 2006 □ Rezoluția interimară CM/ResDH(2007 109 Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") Având în vedere hotărârea pronunțată în cauza Ülke, transmisă de Curte Comitetului pentru monitorizarea executării sale la 24 aprilie 2006; Reamintind că, în hotărârea sa, Curtea a statuat că condamnările și întemnițările repetate ale recurentului, pentru refuzul de a-și face serviciul militar obligatoriu din cauza convingerilor sale de pacifist și dafist de conștiință, constituiau un tratament degradant în sensul articolului 3 din convenție Subliniind că, potrivit Curții, multiplele urmăriri penale îndreptate împotriva reclamantului și posibilitatea de a fi urmărit pe tot parcursul vieții sale au fost aproape egale cu o moarte civilă, incompatibilă cu un regim de represiune într-o societate democratică în sensul art. 3 Reamintind că Curtea a statuat, de asemenea, că cadrul juridic existent era insuficient,

în măsura în care dreptul turc nu conținea nicio dispoziție specifică care să reglementeze sancțiunile prevăzute pentru persoanele care refuzau să poarte în mod uniform din motive de conștiință sau de religie, și că singurele norme aplicabile în acest domeniu păreau să fie dispozițiile Codului Penal Militar, reprimând în general neascultarea ordinelor unui superior superior superior. Observând cu mare îngrijorare faptul că: în pofida hotărârii Curții, la 9 iulie 2007, recurentul a fost somat să se prezinte în vederea executării pedepsei neexecutate care rezultă dintr-o condamnare anterioară, și că cererea sa de suspendare a executării acestei pedepse a fost respinsă de Tribunalul Militar al Eskișehir la 27 iulie 2007 Reamintind prima rezoluție interimară adoptată de Comitet în cadrul celei de-a 1007-a ședințe (octombrie 2007), în care Comitetul s-a rugat cu insistență.

autoritățile turce să ia, fără întârziere, toate măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării dreptului reclamantului în temeiul convenției și să adopte rapid reforma legislativă necesară pentru a preveni încălcări similare ale convenției; Regretând profund faptul că, în ciuda rezoluției interimare a Comitetului, autoritățile turce nu au luat măsuri concrete pentru a pune capăt efectelor continue ale încălcării În lipsa oricărei măsuri luate de autoritățile turce, situația reclamantului rămâne neschimbată pe motiv că este pe fugă și este căutată de forțele de securitate pentru a-și executa pedeapsa REAMINTATĂ faptul că obligația oricărui stat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, de a se conforma hotărârilor Curții implică adoptarea de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina, în măsura posibilului, consecințele acestora asupra reclamantului, precum și adoptarea de măsuri generale pentru a preveni încălcări similare PRIE INSTAMMENT autoritățile turce să ia fără întârziere toate măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării drepturilor reclamantului în temeiul convenției și să adopte reforma legislativă necesară pentru a preveni încălcări similare ale Convenției DECIDE de a continua examinarea punerii în aplicare a prezentei hotărâri la fiecare reuniune a acesteia Până la adoptarea măsurilor urgente necesare.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 martie 2009 în cadrul celei de-a 1051-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution intérimaire CM/ResDH(2009)45 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Ülke contre la Turquie (Requête n o 39437/98, arrêt du 24 janvier 2006, définitif le 24 avril 2006 – Résolution intérimaire CM/ResDH(2007 ) 109 Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt dans l’affaire Ülke, transmis par la Cour au Comité pour surveillance de son exécution une fois définitif, le 24 avril 2006 ; Rappelant que, dans son arrêt, la Cour a jugé que les condamnations et emprisonnements à répétition du requérant, pour avoir refusé de faire son service militaire obligatoire en raison de ses convictions de pacifiste et d’objecteur de conscience, constituaient un traitement dégradant au sens de l’article 3 de la Convention ; Soulignant que, selon la Cour, les multiples poursuites pénales dirigées contre le requérant et la possibilité qu’il soit poursuivi tout au long de sa vie équivalaient quasiment à une « mort civile », incompatible avec un régime de répression dans une société démocratique au sens de l’article 3 ;

Rappelant que la Cour a également jugé que le cadre juridique existant était insuffisant, dans la mesure où le droit turc ne contenait aucune disposition spécifique réglementant les sanctions prévues pour les personnes refusant de porter l’uniforme pour des motifs de conscience ou de religion, et que les seules règles applicables en la matière semblaient être les dispositions du code pénal militaire, réprimant de manière générale la désobéissance aux ordres d’un supérieur hiérarchique ; Notant avec vive préoccupation qu’en dépit de l’arrêt de la Cour, le 9 juillet 2007, le requérant a été sommé de se présenter en vue de purger la peine non exécutée résultant d’une précédente condamnation, et que sa demande de sursis à exécution de cette peine a été rejetée par le Tribunal militaire d’Eskișehir le 27 juillet 2007 ; Rappelant la première résolution intérimaire adoptée par le Comité lors de sa 1007e réunion (octobre 2007), dans laquelle le Comité a prié instamment « les autorités turques de prendre, sans plus de retard, toutes les mesures nécessaires en vue de mettre un terme à la violation du droit du requérant en vertu de la Convention et d’adopter rapidement la réforme législative nécessaire pour prévenir des violations similaires de la Convention » ; Regrettant vivement qu’en dépit de la résolution intérimaire du Comité,

aucune mesure concrète n’ait été prise par les autorités turques pour mettre un terme aux effets continus de la violation ; Notant avec préoccupation qu’en l’absence de toute mesure prise par les autorités turques, la situation du requérant reste inchangée puisqu’il est en fuite et recherché par les forces de sécurité en vue de purger sa peine :

RAPPELLE FERMEMENT

que l’obligation de tout Etat, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts de la Cour, implique l’adoption de mesures individuelles pour mettre un terme aux violations constatées et effacer, dans la mesure du possible, leurs conséquences pour le requérant, ainsi que l’adoption de mesures générales afin de prévenir des violations similaires ;

PRIE INSTAMMENT

les autorités turques de prendre sans plus de retard toutes les mesures nécessaires en vue de mettre un terme à la violation des droits du requérant en vertu de la Convention et d’adopter la réforme législative nécessaire pour prévenir des violations similaires de la Convention ; DECIDE de poursuivre l’examen de la mise en œuvre du présent arrêt à chacune de ses réunions « Droits de l’Homme », jusqu’à ce que les mesures urgentes nécessaires aient été adoptées. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 19 mars 2009 lors de la 1051e réunion des Délégués des Ministres