CASE OF ULKE AGAINST TURKEY
CASE OF ULKE AGAINST TURKEY (CtEDO, 2009)
Rezoluția provizorie CM/ResDH(2009)45 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ülke împotriva Turciei (domanda nr. 39437/98, hotărârea din 24 ianuarie 2006, finală la 24 aprilie 2006 – Rezoluția provizorie CM/ResDH(2007)109) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea în cazul Ülke transmisă de Curte Comitetului pentru supraveghere a executării sale după ce a devenit finală la 24 aprilie 2006; reamintind că, în hotărârea sa, Curtea a constatat că condamnările repetate ale reclamantului și condamnarea pentru că a refuzat să efectueze serviciu militar obligatoriu din cauza convingerilor sale ca obiector pacific și de conștiință constituie tratamente degradante în sensul articolului 3 din convenție; Subliniind că, potrivit Curții, numeroasele acuzații deja formulate împotriva reclamantului și posibilitatea ca acesta să fie responsabil de urmărire penală pentru restul vieții sale au constituit aproape „moarte civilă” care a fost incompatibilă cu regimul pedepsei unei societăți democratice în sensul articolului 3; Amintind că Curtea a constatat, de asemenea, că cadrul legislativ existent nu era suficient, deoarece nu exista nicio dispoziție specifică în legislația turcă care reglementează sancțiunile pentru cei care au refuzat să efectueze serviciu militar din motive de conștientizare sau religioase și că singurele norme aplicabile par să fie dispozițiile Codului penal militar, care a făcut orice refuz de a asculta ordinele unei infracțiuni superioare; constatând cu o mare îngrijorare că, în ciuda hotărârii Curții, reclamantul a fost convocat la 09 iulie 2007 pentru a-și prezenta condamnarea remarcabilă care rezultă dintr-o condamnare anterioară și că cererea de suspendare a executării sentinței sale a fost respinsă de Curtea Militară Eskișehir la 27 iulie 2007; reamintind prima rezoluție intermediară a Comitetului adoptată în cea de-a 1007-a ședință (octombrie 2007), în care a îndemnat „autoritățile turce să ia fără întârziere toate măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării drepturilor reclamantului în temeiul convenției și pentru a adopta rapid reforma legislativă necesară pentru prevenirea încălcărilor similare ale convenției”; regretă în mod ferm că, în ciuda rezoluției interioare a Comitetului, nu au fost luate măsuri concrete de către autoritățile turce pentru a încheia efectele continue ale încălcării; Notând cu îngrijorare că, în absența măsurilor luate de autoritățile turce, situația reclamantului rămâne nemodificată, deoarece el se ascunde în prezent și este dorit de forțele de securitate pentru executarea sentinței sale; obligația fiecărui stat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, să respecte hotărârile Curții, inclusiv prin adoptarea unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor constatate și să îndepărteze, în măsura posibil, efectele acestora asupra reclamantului, precum și măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; Autoritățile turce să ia fără întârziere toate măsurile necesare pentru a pune capăt încălcării drepturilor reclamantului în temeiul Convenției și pentru a face modificările legislative necesare pentru a preveni încălcări similare ale Convenției; DECIDE pentru a continua examinarea punerii în aplicare a prezentei hotărâri în fiecare reuniune a drepturilor omului până la adoptarea măsurilor urgente necesare. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 martie 2009 la cea de-a 1051-a ședință a Deputaților Miniștri.