SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere n 2104/08 prezentată de Aleksandra RYBAK-CHACUN împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 31 martie 2009, într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și grefier de secțiune Lawrence Early, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată mai sus la 16 aprilie 2008, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. După ce a făcut acest lucru în mod deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei, dl Aleksandra Rybak-Chacun, este un resortisant polonez, născut în 1949 și rezident la Warszawa. Ea este reprezentată în fața Curții de către M. Ryszard Kotuła, avocat în Lublin. Guvernul polonez ( La o dată nespecificată, recurenta a solicitat autorităților administrative să constate că o decizie administrativă luată în 1948 în temeiul căreia cujus-ul său a fost expropriat de statul proprietăților lor imobiliare. Prin hotărârea pronunțată la 4 ianuarie 1999, Curtea Administrativă Supremă a constatat nulitatea deciziei administrative în cauză. Ulterior, pe baza articolului 160 din Codul de procedură administrativă, recurenta a solicitat prefectului de Lublin acordarea despăgubirii ca urmare a anulării deciziei de expropriere. Recurenta și-a depus cererea la 30 iulie 1999. Cu toate acestea, printr-o decizie pronunțată la 29 septembrie 2000, prefectul a declarat că, în realitate, statul dobândise iure dreptul de proprietate asupra bunurilor vizate de decizia de expropriere. Recurenta a recurs la 19 martie 2001. Hotărârea prefectului a fost anulată de ministrul agriculturii. Cu toate acestea, la sfârșitul căii de atac a persoanei vizate, printr-o hotărâre din 9 noiembrie 2001, Curtea Administrativă Supremă a constatat nulitatea deciziei ministrului și a celei a prefectului. Întrucât autoritățile administrative nu au fost încă pronunțate cu privire la cererea de acordare a despăgubirii, recurenta sesizează Curtea Administrativă Supremă cu privire la o acțiune în deficiență. La 4 noiembrie 2002, Curtea Administrativă a primit acțiunea și l-a somat pe ministrul agriculturii să se pronunțe cu privire la cererea recurentei în termen de 30 de zile. Cu toate acestea, la 20 februarie 2003, ministrul a decis să renunțe la procedură. La 6 mai 2003, ministrul și-a menținut decizia. În urma acțiunii formulate de reclamantă la 6 noiembrie 2003, Curtea Administrativă Supremă a anulat cele două decizii ale ministrului. La 15 iunie 2005, recurenta l-a invitat pe ministru să se conformeze hotărârii Curții Administrative Supreme din 4 noiembrie 2002 și să se pronunțe asupra cererii sale de acordare a despăgubirii. La 27 noiembrie 2005, recurenta s-a plâns Curții Administrative Supreme de Neajunsul ministrului și i-a solicitat acestuia din urmă să impună o penalitate administrativă. Între timp, printr-o decizie din 12 ianuarie 2006, ministrul a suspendat procedura pe motiv că soluția cauzei impunea consultarea prealabilă a unui expert. Recurenta a formulat o acțiune împotriva acestei decizii. Prin hotărârea din 9 mai 2006, Curtea Administrativă Supremă a acceptat acțiunea în lipsă și a impus ministrului o penalitate de două mii de zloți. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii. În plus, menționând art. 1 din Protocolul 1, reclamanta se plânge pe bună dreptate din cauza inacțiunii autorităților administrative, creanța pe care o deține, cu privire la acordarea despăgubirii, nu a putut fi întotdeauna realizată. La 17 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, subsemnatul Jakub Wołąsiewicz, agent al guvernului, declar că guvernul polonez oferă dlui Aleksandra Rybak-Chacun suma de 12 700 zlotys poloneză în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă eventual și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 22 decembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Eu, Aleksandra Rybak-Chacun, recurenta, ia act de faptul că guvernul polonez este pregătit să-mi plătească suma de 12 700 de zloți polonezi în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având originea cererii sus-menționate în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă aplicabilă eventual și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După ce a consultat-o pe clienta mea, vă informez că acceptă această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva Poloniei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție]. În consecință, trebuie eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Lawrence Early Nicolas Bratza Modulul Președinte
Requête n
o
21404/08
présentée par Aleksandra RYBAK-CHACUN
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 31 mars 2009 en une chambre composée de
:
Nicolas Bratza,
président,
Lech Garlicki,
Ljiljana Mijović,
David Thór Björgvinsson,
Ján Šikuta,
Päivi Hirvelä,
Mihai Poalelungi,
juges
et de Lawrence Early,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 avril 2008,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Aleksandra Rybak-Chacun, est une ressortissante polonaise, née en 1949 et résidant à Warszawa. Elle est représentée devant la Cour par M
e
Ryszard Kotuła, avocat à Lublin. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
A une date non-indiquée, la requérante pria les autorités administratives de constater la nullité d’une décision administrative prise en 1948 en vertu de laquelle ses
de cujus
furent expropriés par l’État de leurs biens immobiliers. Par un arrêt rendu le 4 janvier 1999, la Cour administrative suprême constata la nullité de la décision administrative en question.
Par la suite, en se fondant sur l’article 160 du code de procédure administrative, la requérante sollicita au préfet de Lublin l’octroi du dédommagement du fait de l’annulation de la décision d’expropriation. La requérante déposa sa demande le 30 juillet 1999.
Toutefois, par une décision prononcée le 29 septembre 2000, le préfet déclara qu’en réalité, l’État avait acquis
de iure
le droit de propriété sur les biens concernés par la décision d’expropriation. La requérante fit recours.
Le 19 mars 2001, la décision du préfet fut annulée par le ministre de l’Agriculture. Cependant, à l’issue du recours subséquent de l’intéressée, par un arrêt du 9 novembre 2001, la Cour administrative suprême constata la nullité de la décision du ministre ainsi que de celle du préfet.
Étant donné que les autorités administratives ne s’étaient toujours pas prononcées sur la demande relative à l’octroi du dédommagement, la requérante saisit la Cour administrative suprême d’un recours en carence. Le 4 novembre 2002, la Cour administrative accueillit le recours et somma le ministre de l’Agriculture de statuer sur la demande de la requérante dans le délai de trente jours.
Cependant, le 20 février 2003, le ministre décida d’abandonner la procédure. Le 6 mai 2003, le ministre maintint sa décision. A la suite du recours formé par la requérante, le 6 novembre 2003, la Cour administrative suprême annula les deux décisions du ministre.
Le 15 juin 2005, la requérante invita le ministre de se conformer à l’arrêt de la Cour administrative suprême du 4 novembre 2002 et de statuer sur sa demande relative à l’octroi du dédommagement.
Le 27 novembre 2005, la requérante se plaignit auprès de la Cour administrative suprême de la carence du ministre et la pria d’imposer à ce dernier une astreinte administrative.
Entretemps, par une décision du 12 janvier 2006, le ministre suspendit la procédure au motif que la solution de l’affaire nécessitait la consultation préalable d’un expert. La requérante forma un recours à l’encontre de cette décision.
Par un arrêt du 9 mai 2006, la Cour administrative suprême accueillit le recours en carence et imposa au ministre une astreinte de deux mille zlotys.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de la durée de la procédure.
En outre, citant l’article 1 du Protocole 1, la requérante se plaint qu’en raison de l’inaction des autorités administratives, la créance dont elle est titulaire, relative à l’octroi du dédommagement, n’a toujours pu être concrétisée.
Le 17 février 2009, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Jakub Wołąsiewicz, agent du Gouvernement, déclare que le gouvernement polonais offre de verser à M
me
Aleksandra Rybak-Chacun la somme de 12
700 zlotys polonais en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 22 décembre 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussignée, Aleksandra Rybak-Chacun, la requérante, note que le gouvernement polonais est prêt à me verser la somme de 12
700 zlotys polonais en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Ayant consulté ma cliente, je vous informe qu’elle accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Pologne à propos des faits à l’origine de ladite requête. Elle déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Greffier
Président