- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 12 mai 2009
- Stat pârât
- POL
- Articole
- Articolul 3
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 3
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Mrozowski împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1973 și locuiește în Piastow, Polonia. Pe 28 aprilie 2002, reclamantul și un prieten călătoriau cu tren de la muncă la casa sa în Piastow. Suportatorii echipei de fotbal Legia, care sărbătoriu victoria lor în liga poloneză, călătoriau pe același tren. Printre fanii de fotbal erau niște hooligani, care au început să zdrobească ferestrele și să vandalizeze trăsăturile. Asistenții de tren au chemat poliția. Pe la miezul nopții trenul s-a oprit la stația Varsovia-Włochy și poliția a intrat în trăsura. Reclamantul a fost lovit în față cu un târcheon de poliție K. și a târât din tren pe platformă. Ofițerul de poliție l-a insultat. Apoi, ofițerii de poliție au chemat o ambulanță și reclamantul a fost dus la spitalul Wolski din Varșovia.
Unul dintre susținători, o cunoștință a reclamantului, care a protestat împotriva utilizării forței împotriva reclamantului, a fost imobilizat de ofițerii de poliție pe platformă și încătușat. Certificatul echipei de ambulanță a declarat că reclamantul a primit asistență la 29 aprilie 2002 la ora 00.40 de la stația Varșovia-Włochy. Conține următoarea descriere a rănilor reclamantului: rană pe partea dreaptă a maxilarului de 2 cm de lungime, dintii zdrobiți (n. 5 superioare și nr. 5,6,7,8 mai jos). La 29 aprilie 2002, certificatul medical de la spitalul Wolski a declarat astfel: „Condiție după ce a fost bătut, ranit la maxilar. Leziuni la cap. Condiție după ce a fost bătut ieri. El a declarat că a fost lovit de mai multe ori cu un truncheon de cauciuc pe cap. El nu a pierdut conștiința.
Ieri vertigo și greață. Astăzi nu se plânge. X-ray de cap și fata fără schimbări. Dificultățile de deschidere a gurii, dinții individuali au căzut. Se recomandă o consultare cu un chirurg chirurg în față. Mai multă îngrijire în district [hospital]. Rănile cusut, examinat de un chirurg în două zile. Sub observație timp de opt ore.” 10. Un certificat de un dentist, dr. K., din 29 aprilie 2002, a declarat: „Pacientul a venit în ziua după ce a fost bătut. Un certificat de doctor, E. T., un expert în instanță, datat de 2 mai 2005, prevede următoarele: “[Reclamantul] a fost examinat la 30 aprilie 2002 și 2 mai 2002. Înființat: 1) obraz stâng răspândit și dureros. 2) Wund la bărbie, pe partea dreaptă, aproximativ 2 cm de lungime, cusut.
3) Cavitățile dentiste descrise în certificatul dentist din 29 aprilie 2002 [Certificatele medicale din 29 aprilie 2002 enumerate și citate] Pe baza examinării și a certificatelor medicale menționate anterior se stabilește că [perioada de] incapacitate depășește șapte zile”. 12. La 7 mai 2002, reclamantul a solicitat procurorului districtului din Varșovia (Prokurator Rejonowy) să inițieze proceduri penale împotriva poliției și, în special, ofițerului de poliție K. Reclamantul a afirmat că, la 28 aprilie 2002, a fost bătut de poliție și a suferit leziuni grave. 13. La 10 martie 2003, un medic, L. S., a prezentat un raport legist în care el a răspuns la întrebările adresate de procuror.
Raportul menționează după cum urmează: 1. Ce răni a suferit reclamantul la 28 aprilie 2002? Am stabilit pe baza certificatelor medicale menționate anterior că, la 28 aprilie 2002, reclamantul a susținut fracturi de dinți 4 și 6 pe partea de sus stânga și dinte 5 pe partea de jos stânga, o rană bărbie și un obraz umflat stâng. Poate aceste leziuni au fost susținute în circumstanțele descrise de martorii? Da, leziunile descrise mai sus ar fi putut fi susținute în condițiile și circumstanțele descrise de martorii, adică, ca urmare a unei lovituri de un obiect brusc și solid care ar fi putut fi un truncheon de tip „tonfa”. Ar fi putut fi susținut în timpul arestării de către ofițeri de poliție K. și C.? Da, aceste leziuni ar fi putut fi susținute în timpul arestării de către acești ofițeri de poliție.
Aceste leziuni au cauzat incapacitatea pentru o perioadă de peste șapte zile? Rănile de mai sus au constituit un prejudiciu corporal care a determinat incapacitatea pentru o perioadă de peste șapte zile în sensul articolului 157§1 din Codul Penal.” 14. La 12 aprilie 2003, procurorul din districtul Varșovia a întrerupt ancheta asupra acțiunilor poliției. Procurorul a interogat mai mulți martori, inclusiv alți pasageri și ofițeri de poliție C. și K. Ofițerul de poliție K. a declarat că reclamantul nu a ascultat o ordine de a-și arăta cartea de identificare și a început să se lupte cu ofițerul C. El a avertizat apoi reclamantul că va folosi un truncheon și l-a lovit o dată pe braț. Procurorul a stabilit dincolo de orice îndoială că ofițerul de poliție K. a folosit truncheon împotriva reclamantului.
Nu ar putea fi stabilit unde exact pe trenul evenimentelor a avut loc. Reclamantul a susținut că a fost lovit lângă ușa trenului, dar alți martori au susținut că a fost în interiorul transportului sau în afara platformei. Procurorul a concluzionat după cum urmează: „Se pare din declarațiile ofițerilor de poliție C. și K. că pasagerii de pe tren, majoritatea dintre ei susținători de fotbal, nu au respectat ordinele lor. Acest lucru le-a dat un temei de aplicare a măsurilor coercitive și de utilizare a cătușelor sau a cătușelor. Având în vedere comportamentul agresiv al pasagerilor, aceste măsuri coercitive au corespuns cu exigențele situației și au fost necesare pentru a se asigura că ordinele lor au fost ascultate.
[Ar trebui concluzionat] că nu există dovezi suficiente că ofițerii de poliție și-au depășit competențele în încălcarea interesului [reclamantului]. Întrucât [reclamantul] a susținut leziunile ca urmare a acțiunilor de poliție, ar putea solicita daune în cadrul procedurilor civile, deoarece perioada de limitare nu a trecut încă.” 15. La 26 mai 2003, reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei. El a susținut că procurorul nu a analizat faptele cazului și a clarificat circumstanțele în care a susținut leziunile. În special, nu a fost explicat cum reclamantul ar fi putut avea leziuni la cap și la fețe, deoarece poliția a admis doar o dată a lovit-o pe un singur braț. În plus, el susține că ofițerul de poliție și-a depășit competențele și că nu există nici o justificare pentru utilizarea truncheonului împotriva lui, deoarece el nu l-a provocat.
De asemenea, reclamantul se plânge că autoritățile nu au luat în considerare faptul că el nu a fost un sprijinitor de fotbal și nu a avut nimic de-a face cu hooliganii care călătoresc pe același tren. 16 „Deși din opinia expertului legist se dovedește că leziunile reclamantului ar fi putut fi susținute ca urmare a intervenției ofițerilor de poliție la 28 aprilie 2002, totuși, având în vedere dovezile colectate, nu se poate stabili că ofițerii de poliție C. și K. și-au depășit puterile. Acestea au acționat în conformitate cu competența lor și cu utilizarea măsurilor coercitive ale truncheonului și al cătușelor corespundeu la exigențele situației; adică, la comportamentul agresiv al pasagerilor.
Curtea consideră că, în contravenție cu acuzațiile formulate în apele, toate măsurile necesare au fost luate în cursul anchetei pentru a stabili adevărul obiectiv. Constatarea dacă [reclamantul] a avut sau nu ceva de-a face cu acțiunile hooliganilor, adică vandalismul trenului, nu poate avea nici o influență asupra deciziei privind meritul, într-o situație în care ofițerii de poliție au intervenit în legătură cu aceste evenimente. Ei își îndeplineau sarcinile având în vedere comportamentul agresiv al pasagerilor de pe tren. În lumina celor de mai sus, Curtea a constatat că hotărârea nedreptată a fost corectă și a hotărât ca în partea operativă.” 17. La 30 ianuarie 2003, reclamantul a fost acuzat în fața Curții de District din Varșovia.
El a fost acuzat de a dăunui târgul de tren și de a folosi violența împotriva ofițerilor de poliție. 18. La 14 mai 2007, Curtea de District din Varșovia a achita reclamantul ambelor acuzații. Curtea a stabilit că reclamantul a fost calm și „în contraste cu alți acuzați au fost treaz și s-a întors de la locul de muncă și nu de la meciul de fotbal”. În ceea ce privește evenimentele, instanța a stabilit că în timpul intervenției poliției, ofițerul de poliție K a ordonat reclamantului, care stătea lângă ușă, să se întoarcă la transport. Curtea a declarat apoi: „În răspuns [reclamantul] a întrebat ofițerul de poliție: „Ați putea să mă loviți, domnule?” Ca [reclamantul] nu a respectat ordinul, ofițerul de poliție [K] a folosit o măsură coercitivă, adică truncheonul „tonfa”.
O lovitură la stomac [reclamantul] a provocat să se îndoiască înainte, și loviturile care au urmat a lovit fața lui. Pe baza mărturiilor reclamantului și a altor martori, care erau considerați coerent și sincer, instanța a stabilit că, în timpul intervenției de poliție, reclamantul a manifestat rezistență pasivă și nu a folosit forța împotriva ofițerilor de poliție. Curtea a respins, de asemenea, mărturiile ofițerilor de poliție în ceea ce privește circumstanțele în care au folosit truncheonul împotriva reclamantului ca fiind lipsa de credibilitate și neconfirmat de alte dovezi. Se pare că nu a fost interzis niciun recurs împotriva hotărârii și că este final. 19. Secțiunea 5 din Ordonanța Consiliului de Miniștri din 17 septembrie 1990 privind utilizarea măsurilor coercitive de către poliție („Ordonanța din 1990”) prevede: „1.
Forța fizică se utilizează pentru a restrânge o persoană, pentru a contracara un atac sau pentru a face [o persoană] supunerea unui ordin. În cazul utilizării forței fizice, nimeni nu poate lovi o persoană, cu excepția cazului în care el trebuie să facă acest lucru în auto-apărare sau în scopul de a combate un atac ilegal împotriva vieții, a sănătății sau a bunurilor altor persoane.” 20. Secțiunea 13 din Ordonanța, în măsura în care este cazul, furnizat la momentul material: „2. Este interzis să se folosească truncheon de poliție împotriva persoanelor care afișează rezistență pasivă, cu excepția cazului în care utilizarea forței se dovedește a fi ineficace. 3 (1) Este interzis să lovească sau să împingă cu un truncheon împotriva capului, gâtului, stomacului și părțile nemușcate și în special delicate ale corpului...”
5. The applicant was born in 1973 and lives in Piastów, Poland. 6. On 28 April 2002 the applicant and a friend were travelling by train from work to his home in Piastów. Supporters of the Legia football team, who were celebrating their victory in the Polish league, were travelling on the same train. Among the football fans there were some hooligans, who started smashing windows and vandalising the carriages. The train attendants called the police. 7. Around midnight the train stopped at Warsaw-Włochy station and the police entered the carriage. The applicant was hit in the face with a truncheon by police officer K. and dragged out of the train onto the platform. He was bleeding heavily but was ordered to lie on the ground.
The police officer insulted him. Subsequently, the police officers called an ambulance and the applicant was taken to Wolski Hospital in Warsaw. One of the supporters, an acquaintance of the applicant, who had protested against the use of force against the applicant, was immobilised by the police officers on the platform and handcuffed. 8. The certificate from the ambulance team stated that the applicant received assistance on 29 April 2002 at 00.40 a.m. at Warsaw-Włochy station. It contained the following description of the applicant’s injuries: wound to the right side of jaw 2 cm long, teeth knocked out (no. 5 upper and nos. 5,6,7,8 lower). 9. On 29 April 2002 the medical certificate from Wolski Hospital stated as follows: “Condition after being beaten, wound to the jaw.
Head injury. Condition after being beaten yesterday. He states that he was hit several times with a rubber truncheon on the head. He did not lose consciousness. Yesterday vertigo and nausea. Today no complaints. X-ray of the head and face with no changes. Difficulties in opening mouth, individual teeth knocked out. A consultation with a face surgeon is recommended. Further care in the district [hospital]. The wound stitched, examination by a surgeon in two days. Under observation for eight hours.” 10. A certificate by a dentist, Dr. E. K., dated 29 April 2002, stated: “The patient came in the day after he had been beaten. Left cheek swollen. Fractured teeth nos. 4, 6 and
Tooth pulp exposed. Teeth loose, second degree.”
A certificate by a doctor, E. T., a court expert, dated 2 May 2005, provides as follows: “[The applicant] was examined on 30 April 2002 and 2 May 2002. Established: 1) Swollen and painful left cheek. 2) Wound to the chin on the right side, about 2 cm long, stitched. 3) Tooth cavities as described in the dentist’s certificate of 29 April 2002. [Medical certificates of 29 April 2002 listed and quoted.] On the basis of the examination and the above-mentioned medical certificates it is established that the [period of] incapacity exceeds seven days.”
On 7 May 2002 the applicant requested the Warsaw District Prosecutor (Prokurator Rejonowy) to initiate criminal proceedings against the police and in particular police officer K. The applicant asserted that on 28 April 2002 he had been beaten by the police and had sustained serious injuries.
On 10 March 2003 a doctor, L. S., submitted a forensic report in which he answered questions put by the prosecutor. The report states as follows: 1. What injuries did the applicant sustain on 28 April 2002? I establish on the basis of the medical certificates previously referred to that on 28 April 2002 the applicant sustained fractures of teeth 4 and 6 on the upper left side and tooth 5 on the lower left side, a chin wound and a swollen left cheek. 2. Could those injuries have been sustained in the circumstances described by the witnesses? Yes, the injuries described above could have been sustained in the conditions and circumstances described by the witnesses, that is, as a consequence of a blow by a blunt and solid object that could have been a truncheon of the “tonfa” type. 3. Could they have been sustained during the arrest by police officers K. and C.? Yes, those injuries could have been sustained during the arrest by those police officers. 4. Did those injuries cause incapacity for a period exceeding seven days? The above injuries amounted to bodily harm resulting in incapacity for a period exceeding seven days within the meaning of Article 157§1 of the Criminal Code.”
On 12 April 2003 the Warsaw District Prosecutor discontinued the investigation into the actions of the police. The prosecutor had questioned several witnesses, including other passengers and police officers C. and K. Police officer K. stated that the applicant had not obeyed an order to show his identification card and had started to struggle with officer C. He had then warned the applicant that he would use a truncheon and had hit him once on the arm. The prosecutor established beyond any doubt that police officer K. had used the truncheon against the applicant. It could not be established where exactly on the train the events had taken place. The applicant maintained that he had been hit next to the door of the train, but other witnesses submitted that he had been inside the carriage or outside on the platform. The prosecutor concluded as follows: “It appears from the statements of police officers C. and K. that the passengers on the train, the majority of them football supporters, did not comply with their orders. This gave them a ground to apply coercive measures and to use truncheons or handcuffs. Given the aggressive behaviour of the passengers those coercive measures corresponded to the exigencies of the situation and were necessary to ensure that their orders were obeyed. [It should be concluded] that there is not sufficient evidence that the police officers overstepped their powers in breach of the interest of [the applicant]. Since [the applicant] sustained the injuries as a consequence of the police actions he could seek damages in civil proceedings, as the limitation period has not yet elapsed.”
On 26 May 2003 the applicant lodged an appeal against the decision. He submitted that the prosecutor had failed to analyse the facts of the case and to clarify the circumstances in which he had sustained the injuries. In particular it was not explained how the applicant could have sustained head and facial injuries, since the police officer had admitted only to having hit him once on one arm. Moreover, he argued that the police officer had overstepped his powers and that there was no justification for use of the truncheon against him, as he had not provoked it. The applicant also complained that the authorities had failed to take into consideration the fact that he was not a football supporter and had nothing to do with the hooligans who were travelling on the same train. 16 “While it appears from the opinion of the forensic expert that the applicant’s injuries could have been sustained as a consequence of the intervention of the police officers on 28 April 2002, nevertheless, in the light of the evidence collected, it cannot be established that police officers C. and K. overstepped their powers. They acted within their competence and the use of the coercive measures of truncheons and handcuffs corresponded to the exigencies of the situation; that is, to the aggressive behaviour of the passengers. The court considers that, contrary to the allegations made in the appeals, all the necessary steps were taken during the investigation in order to establish the objective truth. The finding of whether or not [the applicant] had anything to do with the hooligans’ actions, that is, the vandalism of the train, cannot have any bearing on the decision on the merits, in a situation where the police officers were intervening in connection with those events. They were carrying out their duties given the aggressive behaviour of the passengers on the train. In the light of the above the court found that the impugned decision was correct and decided as in the operative part.”
On 30 January 2003 the applicant was indicted before the Warsaw District Court. He was charged with damaging the train carriage and using violence against the police officers.
On 14 May 2007 the Warsaw District Court acquitted the applicant of both charges. The court established that the applicant had been calm and “in contrast to other defendants had been sober and had been coming back from work and not from the football match”. As regards the course of the events the court established that during the intervention of the police, police officer K had ordered the applicant, who was standing by the door, to return to the carriage. The court then stated: “In reply [the applicant] had asked the police officer: “would you hit me, sir?” As [the applicant] had not complied with the order, police officer [K] used a coercive measure, i.e. the “tonfa” truncheon. A blow to the stomach caused [the applicant] to bend forward, and the blows which followed struck his face. Afterwards the applicant was laid out on the platform.” On the basis of the testimonies of the applicant and other witnesses, which had been considered consistent and truthful, the court established that during the police intervention the applicant had displayed passive resistance and had not used force against the police officers. The court also dismissed the testimonies of the police officers regarding the circumstances in which they had used the truncheon against the applicant as lacking credibility and unconfirmed by other evidence. It appears that no appeal was lodged against the judgment and that it is final.
Section 5 of the Ordinance of the Council of Ministers of 17 September 1990 on the Use of Coercive Measures by the Police (“the 1990 Ordinance”) provides: “1. Physical force shall be used in order to restrain a person, to counter an attack or to make [a person] obey an order. 2. When using physical force, no one shall hit a person, unless he has to do so in self-defence or in order to counter an unlawful attack against life, health or property of others.”
Section 13 of the Ordinance, in so far as relevant, provided at the material time: “2. It is forbidden to use police truncheons against persons displaying passive resistance unless the use of force turns out to be ineffective. 3 (1) It is forbidden to hit or push with a truncheon against a [person’s] head, neck, stomach and non-muscled and particularly delicate parts of the body...”