BOROVSKAYA v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 6746/08 de Yelena BOROVSKAYA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 mai 2009 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 decembrie 2007, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, Yelena Vasilyevna Borovskaya, este un național rus care s-a născut în 1978 și trăiește la Moscova. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl B. Tarasov, un avocat practicant la Moscova. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dna Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului și ulterior de către reprezentantul lor, dl G. Matyushkin Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost membru al unei asocieri publice, Partidul Național Bolșevic. La 15 noiembrie 2005, Curtea Supremă a Federației Ruse și-a ordonat dizolvarea. La 19 ianuarie 2006, Serviciul Federal de Înregistrare al Ministerului Justiției a refuzat o cerere de înregistrare a unui partid politic cu același nume. Membrii partidului au contestat refuzul în fața Curții de District Taganskiy din Moscova. La 13 aprilie 2006, cincisprezece membri ai partidului, inclusiv reclamantul, au venit la Curtea de District Taganskiy pentru o audiere privind refuzul de înregistrare a Partidului Național Bolșevic. Reclamantul a afirmat că în apropierea clădirii judiciare au fost atacați de un grup de patruzeci de persoane și a trebuit să se apere. Potrivit Guvernului, membrii partidului, inclusiv reclamantul, au atacat pasagerii cu arme de gaz și truncheons de cauciuc. La 11 iulie 2006, reclamantul a fost arestat. La 12 iulie 2006, a fost acuzată de participare la tulburări de masă, care implică utilizarea de arme de gaz, agresiune și baterie, o infracțiune în temeiul articolului 213 § 2 din Codul Penal. Cazul ei a fost alăturat cu cazurile celor șase alți membri ai Partidului Național Bolșevic care au fost acuzați în legătură cu aceleași evenimente. La 13 iulie 2006, Curtea de district Tverskoy din Moscova a retras reclamantul în custodie. Detenția sa a fost prelungită de mai multe ori de aceeași instanță și ulterior de Curtea de District Taganskiy din Moscova. La 24 martie 2008, Curtea de District Taganskiy a condamnat acuzații în calitate de acuzați și a condamnat reclamantul la doi ani de închisoare începând cu 11 iulie 2006. La 11 iulie 2008, reclamantul a încheiat sentința și a fost eliberat. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție că nu au existat motive de deținere a acesteia și că instanța internă nu a avut în mod corespunzător opinia apărării. În temeiul articolului 5 alineatul (3), ea s-a plâns că dreptul la judecată a fost încălcat într-un timp rezonabil și a afirmat că ordinele de detenție nu au fost fondate pe motive suficiente. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că instanțele interne sunt parțiale. Ei au acceptat argumentele investigatorului și-au prelungit detenția, fără a lua în considerare faptele relevante la care s-a referit și care au atenuat riscul de abscondare, recidivă sau obstrucționare a justiției. La 5 mai 2008, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 9 septembrie 2008, observațiile guvernului privind admisibilitatea și meritul cererii au fost primite și reclamantul a fost invitat să-și prezinte observațiile scrise în răspuns până la 13 noiembrie 2008. La 10 octombrie 2008, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite de termenul indicat, la 15 decembrie 2008, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. Reprezentantul reclamantului a primit scrisoarea la 17 ianuarie 2009. Până în prezent, reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, necesită acest lucru...” Reclamantul a fost recomandat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. Ea a fost, de asemenea, informată cu privire la consecințele neaprovizionării acestei observații. Reclamantul nu a răspuns până în prezent. Curtea consideră că nu intenționează să-și continue cererea. În plus, consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că cazul ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 6746/08

by Yelena BOROVSKAYA

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14 May 2009 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 27 December 2007,

Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Yelena Vasilyevna Borovskaya, is a Russian national who was born in 1978 and lives in Moscow. She was represented before the Court by Mr B. Tarasov, a lawyer practising in Moscow. The Russian Government (“the Government”) were represented by Ms

V.

Milinchuk,

former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, and subsequently by their Representative, Mr G. Matyushkin

.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant was a member of a public association, the National Bolshevik Party. On 15 November 2005 the Supreme Court of the Russian Federation ordered its dissolution. On 19 January 2006 the Federal Registration Service of the Ministry of Justice refused an application for registration of a political party by the same name. Party members challenged the refusal before the Taganskiy District Court of Moscow.

On 13 April 2006 fifteen party members, including the applicant, came to the Taganskiy District Court for a hearing concerning the refusal to register the National Bolshevik Party. The applicant alleged that near the court building they had been attacked by a group of forty people and had had to defend themselves. According to the Government, the party members, including the applicant, had assaulted passers-by with gas guns and rubber truncheons.

On 11 July 2006 the applicant was arrested.

On 12 July 2006 she was charged with participation in mass disorders, involving the use of gas guns, assault and battery, an offence under Article

213 § 2 of the Criminal Code. Her case was joined with the cases of six other members of the National Bolshevik Party who had been charged in connection with the same events.

On 13 July 2006 the Tverskoy District Court of Moscow remanded the applicant in custody. Her detention was extended several times by the same court, and subsequently by the Taganskiy District Courts of Moscow.

On 24 March 2008 the Taganskiy District Court convicted the defendants as charged and sentenced the applicant to two years’ imprisonment starting from 11 July 2006.

On 11 July 2008 the applicant completed her sentence and was released.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 5 § 1 (c) of the Convention that there had been no grounds to detain her and that the domestic courts had not had due regard to the defence’s arguments. Under Article 5 § 3, she complained that her right to trial within a reasonable time had been infringed and alleged that detention orders had not been founded on sufficient reasons.

2.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic courts were partial. They accepted the investigator’s arguments and extended her detention, while disregarding the pertinent facts to which she referred and which mitigated the risk of her absconding, reoffending or obstructing justice.

THE LAW

On 5 May 2008 the application was communicated to the respondent Government.

On 9 September 2008 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received and the applicant was invited to submit her written observations in reply by 13 November 2008.

On 10 October 2008 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected.

As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by the indicated time-limit, on 15 December 2008 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit her observations might result in the strike-out of the application. The applicant’s representative received the letter on 17 January 2009. To date the applicant has not replied.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires...”

The applicant was advised that she was to submit written observations on the admissibility and merits of the case. She was subsequently reminded thereof. She was also informed about the consequence of her failure to submit the observations. The applicant has not replied to date. The Court infers therefrom that she does not intend to pursue her application. Furthermore, it considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances the Court considers the case should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President