Secțiunea a treia Cerere nr 1190/03 prezentată de Dumitru LUCACIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 19 mai 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 noiembrie 2002, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul Dumitru Lucaciu, este un resortisant român, născut și rezident în Oradea. El este reprezentat în fața Curții de către Ștefan Herchi, avocat în Oradea. Guvernul român ( În cazul în care o parte consideră că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, aceasta trebuie să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Reclamantul era militar și cu ocazia alocării sale către rezervă i s-a acordat o alocație corespunzătoare mai multor solduri brute. Alocația în cauză era neimpozabilă în temeiul Legii nr. 138/99. Din această alocație, 81 623 070 vechi lei românești au fost totuși deduse în temeiul impozitului pe venit. Considerând această impozitare ilegală, cu atât mai mult cu cât alți militari repartizați rezervei, ca și el, nu au făcut obiectul unei astfel de impuneri, reclamantul a pus în judecată restituirea impozitului pe această alocație, precum și ajustarea sumei ținând cont de inflație. Curtea de apel a lui Oradea și-a respins cererea printr-o hotărâre definitivă din 7 aprilie 2007. octombrie 2002, considerând că alocația acordată era impozabilă. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în hotărârea Driha c. România, nr 29556/02, §§ 10-17, 21 februarie 2008. GRIEF Invouchant la . 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția combinată cu art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge de impozitarea ilegală a alocației și declară că a fost victima unei discriminări, având în vedere divergențele în jurisprudență în acest domeniu. Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agentul guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul român îi oferă domnului Dumitru Lucaciu, cu titlu gratuit, suma de 6 000 (șase mii) de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrala europeană, majorată cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei. La 15 decembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de avocatul reclamantei Eu, Ștefan Herchi, avocat, nota că guvernul român este pregătit să plătească reclamantului domnului Dumitru Lucaciu, cu titlu gratuit, suma de 6 000 (șase) o mie) euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda de la statul pârât la rata aplicabilă la data plata și scutirea de orice taxă aplicabilă; aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1). 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declarând cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevell Premier
Requête n
o
1190/03
présentée par Dumitru LUCACIU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 19 mai 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 novembre 2002,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Dumitru Lucaciu, est un ressortissant roumain, né
en
1948 et résidant à Oradea. Il est représenté devant la Cour par
M
e
Ștefan
Herchi, avocat à Oradea. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M.
Răzvan-Horațiu Radu, du
ministère des Affaires étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se
résumer comme suit.
Le requérant était militaire et lors de son affectation à la réserve il se vit accorder une allocation correspondant à plusieurs soldes brutes. L’allocation en question était non-imposable selon les termes de la loi n
o
138/1999.
De cette allocation, 81
623
070 anciens lei roumains furent néanmoins déduits au titre de l’impôt sur le revenu.
Jugeant cette imposition illégale, d’autant plus que d’autres militaires affectés à la réserve, comme lui, n’avaient pas fait l’objet d’une telle
imposition, le requérant demanda en justice la restitution de l’impôt perçu sur cette allocation, ainsi que l’ajustement de la somme en tenant
compte de l’inflation.
La cour d’appel d’Oradea rejeta sa demande par un arrêt définitif du 7
octobre 2002, jugeant que l’allocation octroyée était imposable.
B.
Le droit et la pratique interne pertinents
Les dispositions légales et la jurisprudence interne pertinentes sont
décrites dans l’arrêt
Driha c. Roumanie
, n
o
29556/02, §§ 10-17, 21
février 2008.
GRIEF
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention combiné avec l’article 14 de la Convention, le requérant se plaint de l’imposition illégale de l’allocation et allègue avoir été victime d’une discrimination, compte
tenu des divergences de jurisprudence en la matière.
Le 26 février 2009, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Răzvan-Horațiu Radu, Agent du Gouvernement roumain devant la Cour européenne des droits de l’homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M.
Dumitru Lucaciu, à
titre gracieux, la somme de 6
000 (six mille) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois
mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37 §
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un
intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque
centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 15 décembre 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par l’avocat de la partie requérante
:
«
Je soussigné, Ștefan Herchi, avocat, note que le gouvernement roumain est prêt à
verser au requérant M.
Dumitru Lucaciu, à titre gracieux, la somme de 6
000 (six
mille) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date
du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois
mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37 §
1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt
marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Ayant consulté mon client, je vous informe qu’il accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des
faits à l’origine de ladite requête. Il déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par
ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il
convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président