Secțiunea a treia Cerere nr 1199/03 prezentată de Vasile LUCAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 24 martie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea de mai sus formulată la 4 decembrie 2002, având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Vasile Lucan, este un cetățean român, născut în 1951 și reședința în Jassy. Guvernul român ( În conformitate cu art. 31 din lege, reclamantul este numit în rezervă la data de 31 martie 2000. 138 din 20 iulie 1999 privind salariile și alte drepturi ale armatei, i s-a acordat o alocație corespunzătoare mai multor solduri brute. Considerând această impozitare ilegală, cu atât mai mult cu cât alți militari repartizați rezervei, ca și el, nu au făcut obiectul unei asemenea impozitări, reclamantul a pus în judecată restituirea impozitului pe această alocație, precum și ajustarea sumei ținând cont de inflație. Tribunalul departamental din Jassy a respins cererea sa printr-o decizie definitivă din 15 aprilie 2002, comunicată reclamantului la 7 octombrie 2002. Tribunalul a considerat că alocația acordată era impozabilă, deoarece, în pofida redactării explicite a articolului 31 din lege 138/1999 prin care se declară această alocație fără impozit, la adresa legislatorului care impune această alocație rezultă din modificarea articolului menționat la 14 septembrie 2000, prin care se prevede că calculul acestei alocații se face în funcție de soldul net. Dreptul și practica internă relevantă Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în hotărâre Driha c. România 57001/00, CEDH 2005-VII, §§ 26). GRIFS pe marginea unghiului articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de impozitarea ilegală a alocației care i-a fost atribuită rezervei. Invocând art. 6 din Convenție, el se plânge de faptul că procedura internă a dus la impunerea alocației sale. În octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, declar că guvernul român oferă domnului Vasile Lucan, cu titlu gratuit, suma de 1 800 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 23 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, subsemnatul Vasile Lucan, că guvernul român este gata să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1 800 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte
Requête n
o
1199/03
présentée par Vasile LUCAN
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 24 mars 2009 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 4 décembre 2002,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Vasile Lucan, est un ressortissant roumain, né en 1951 et résidant à Jassy. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, Răzvan-Horațiu Radu, du Ministère des Affaires Étrangères.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est militaire affecté à la réserve le 31 mars 2000.
Lors de son affectation à la réserve, en application de l’article 31 de la loi
n
o
138 du 20 juillet 1999 sur les salaires et les autres droits des militaires, il se vit accorder une allocation correspondant à plusieurs soldes brutes. L’allocation en question était non-imposable selon les termes de la loi
n
o
139/1999.
De cette allocation, 4
055 lei roumains (RON) furent néanmoins déduits au titre de l’impôt sur le revenu.
Jugeant cette imposition illégale, d’autant plus que d’autres militaires affectés à la réserve, comme lui, n’avaient pas fait l’objet d’une telle imposition, le requérant demanda en justice la restitution de l’impôt perçu sur cette allocation, ainsi que l’ajustement de la somme en tenant compte de l’inflation.
Le tribunal départemental de Jassy rejeta sa demande par une décision définitive du 15 avril 2002, communiquée au requérant le 7
octobre
2002.Le tribunal jugea que l’allocation octroyée était imposable, car, en dépit de la rédaction explicite de l’article 31 de la loi
n
o
138/1999 déclarant cette allocation exempte d’impôt, l’intention du législateur d’imposer ladite allocation résultait de la modification dudit article le 14
septembre
2000, prescrivant que le calcul de cette allocation se faisait en fonction de la solde nette.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les dispositions légales et la jurisprudence interne pertinentes sont décrites dans l’arrêt
Driha c. Roumanie
(n
o
19
‑
26).
1.
Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint de l’imposition illégale de l’allocation reçue à son affectation à la réserve.
2.
Invoquant l’article 6 de la Convention, il se plaint de l’iniquité de la procédure interne ayant abouti à l’imposition de son allocation.
Le 1
er
octobre 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M.
Vasile
Lucan, à
titre gracieux, la somme de 1
800 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice ainsi que les frais et dépens, sera convertie en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
Le 23 octobre 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné Vasile Lucan note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 1
800 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice ainsi que les frais et dépens, sera convertie en monnaie nationale au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président