AGATIEV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
AGATIEV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2009)
Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (
justice.gov.md
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (
justice.gov.md
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (
justice.gov.md
). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECȚIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 11610/06
Sergiu AGATIEV contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), statuînd la 26 mai 2009, într-o
Cameră compusă din:
Nicolas Bratza,
Președinte
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
Mihai Poalelungi,
judecători
și Lawrence Early,
Grefier al Secțiunii,
Examinînd cererea nominalizată, depusă la 9 martie 2006,
Examinînd declarațiile oficiale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei.
Deliberînd, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Sergiu Agatiev, este cetățean al Republicii
Moldova, născut în 1969 și locuiește în Cocieri. El a fost reprezentat în fața Curții de dl. A. Postica, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.
A. Circumstanțele cauzei
Circumstanțele cauzei, prezentate de către părți pot fi rezumate după cum urmează.
La 7 iunie 2005 Judecătoria Dubăsari l-a recunoscut vinovat pe reclamant de comiterea unei contravenții administrative și i-a aplicat o amendă administrativă în sumă de 720 lei moldovenești (MDL, echivalentul a 46,5 euro la acel moment). Nu a fost depus apel și decizia a rămas definitivă.
Decizia a fost transmisă spre executare Oficiului de Executare Dubăsari („Oficiul”). De cîteva ori Oficiul a încercat să-l contacteze pe reclamant în vederea încasării amenzii, însă fără nici un rezultat.
La 24 octombrie 2005 fratele reclamantului a informat Oficiul că reclamantul era plecat și că el știa despre amendă.
La 25 noiembrie 2005 reclamantul a vizitat Oficiul și i-a fost acordat termen pînă la 28 noiembrie 2005 să achite amenda. Deoarece reclamantul nu a primit salariul la timp, nu a avut posibilitatea să plătească amenda în termenul stabilit. Ulterior, Oficiul a solicitat Judecătoriei Dubăsari să înlocuiască amenda administrativă cu arest administrativ.
La 16 decembrie 2005 instanța de judecată a admis demersul Oficiului și a înlocuit amenda aplicată reclamantului cu arest administrativ pe un termen de 30 zile. Instanța a notat,
inter alia,
că reclamantul a refuzat să plătească amenda și a solicitat înlocuirea acesteia cu arest administrativ. Reclamantul a fost prezent la ședința de judecată și a fost arestat imediat după aceea.
În aceeași zi reclamantul a solicitat suspendarea executării deciziei pînă la examinarea recursului pe care intenționa să-l înainteze împotriva deciziilor din 7 iunie și 16 decembrie 2005. De asemenea, el a solicitat să ia cunoștință de textul deciziei din 7 iunie 2005, invocînd că nu i-a fost notificată. În final, el a solicitat instanței de judecată să prelungească termenul limită pentru înaintarea recursului împotriva deciziei din 7 iunie 2005.
La 19 decembrie 2005 Judecătoria Dubăsari a respins cererea reclamantului pentru prelungirea termenului limită, constatînd că el nu a prezentat motive întemeiate pentru prelungirea termenului.
Reclamantul a susținut că, inițial, fratelui său nu i-a fost permis să-l viziteze în timpul detenției. El a prezentat o astfel de cerere din 20 decembrie 2005, care conținea textul scris de mînă despre refuzul Comisariatului local de poliție, unde reclamantul își ispășea pedeapsa. Reclamantul a susținut că din cauza izolării sale el nu a avut posibilitatea să depună recurs împotriva deciziei din 16 decembrie 2005. Numai după ce fratele său s-a plîns procurorului, și urmare a intervenției ultimului, reclamantul a putut să se vadă cu fratele său la 23 decembrie 2005. La aceeași dată, el a semnat recursul întocmit de fratele său și de avocat.
La 23 decembrie 2005 reclamantul a înaintat recursuri împotriva deciziilor din 7 iunie și 16 decembrie 2005. În recursul său împotriva deciziei din 7 iunie 2005 el a invocat că instanța de judecată a apreciat greșit faptele și că nu era nici o probă că el a comis contravenția administrativă.
În recursul său împotriva deciziei din 16 decembrie 2005 el a menționat,
inter alia
, că prima instanță a omis să verifice declarația Oficiului precum că el s-a eschivat cu rea-voință de la achitarea amenzii. Mai mult ca atît, Oficiul nu a întreprins nici o măsură pentru a încasa silit plata pentru amendă prin sechestrarea bunurilor sale. De asemenea, el a invocat că instanța de judecată a aplicat Codul cu privire la contravențiile administrative în pofida faptului că Codul de executare a intrat în vigoare la 1 iulie 2005, care prevedea expres că plata amenzilor administrative urma să fie făcută în conformitate cu Codul de executare. Mai mult ca atît, conform prevederilor acelui Cod, amenda aplicată lui (36 unități convenționale sau 720 MDL), nu putea fi înlocuită cu arest administrativ pe un termen de 30 zile.
La 26 decembrie 2005 Judecătoria Dubăsari a respins recursul reclamantului depus împotriva deciziei din 7 iunie 2005, constatînd că el l-a înaintat în afara termenului limită prevăzut de lege și nu a prezentat motive întemeiate pentru repunerea în termen. Această decizie a rămas definitivă.
La 16 ianuarie 2006 reclamantul a fost eliberat din detenție deoarece a ispășit pedeapsa de 30 de zile.
La 17 ianuarie 2006 Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului împotriva deciziei din 16 decembrie 2005. Instanța de judecată a reiterat esența deciziei și a menținut-o, fără a menționa careva detalii suplimentare. Această decizie a rămas definitivă. Reclamantul nu a fost prezent la ședința de judecată și a aflat despre decizie mai tîrziu, cînd s-a interesat despre recursul său.
Plîngeri
Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că el a fost împiedicat să depună imediat recursul împotriva deciziei din 16 decembrie 2005 și că Curtea de Apel Chișinău nu a examinat prompt recursul său.
De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, deoarece nu a fost citat la ședința de judecată din 17 ianuarie 2005 și nu a putut să se apere, precum și de durata excesivă a proceselor.
În final, reclamantul s-a plîns, în temeiul aceluiași articol, că instanțele de judecată nu au motivat suficient hotărîrile lor.
În drept
La 21 aprilie 2009 Curtea a primit următorul acord semnat de părți:
„ Părțile prezentului acord:
luînd în considerare că pe rolul Curții Europene se află cererea nr. 11610/06, Agatiev contra Moldovei, în care reclamantul pretinde că autoritățile statului i-ar fi încălcat drepturile sale garantate de prevederile articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu a fost citat la ședința de judecată din 17 ianuarie 2006 de la Curtea de Apel mun. Chișinău și instanțele de judecată nu au motivat hotărîrile judecătorești;
au convenit asupra celor ce urmează:
Guvernul Republicii Moldova este de acord să achite dlui Sergiu Agatiev suma de 850 EUR (opt sute cincizeci) cu titlu de prejudiciu moral și material, și 450 EUR (patru sute cincizeci) cu titlu de costuri și cheltuieli în vederea reglementării amiabile a cauzei de mai sus aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume vor fi convertite în lei moldovenești la cursul de schimb din ziua plății și nu vor fi supuse impozitelor care vor putea fi aplicate. Aceste sume vor fi achitate în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptate de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestor sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ele, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plății, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente.
Modalitatea respectivă va constitui soluționarea definitivă a cauzei.
Reclamantul declară pretențiile sale satisfăcute și își va retrage cererea nr. 11610/06, Agatiev contra Moldovei, depusă la Curtea Europeană și notificată Guvernului la 15 decembrie 2008.
Reclamantul declară că pe viitor nu va mai avea pretenții de ordin moral, material sau de altă natură fie orice alt prejudiciu care ar rezulta din circumstanțele prezentei cauze.
Părțile vor informa Curtea Europeană despre existența prezentului acord ”.
Curtea ține cont de reglementarea amiabilă încheiată între părți. Ea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a bazat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale și constată că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare (articolul 37 § 1
in fine
din Convenție). Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.
Din aceste motive, Curtea în unanimitate,
Decide
să radieze cererea de pe rol.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Grefier
Președinte