În cauza Giuseppe Scannella și alții c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători, și de Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 mai 2009, Renunță hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 33873/04) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnii Giuseppe Scannella, Sandro Scannella și Roberto Scannella, precum și domnul Silvia Scannella (însuși) au sesizat Curtea la 6 septembrie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( a fost reprezentată succesiv de agenții săi, dl I.M. Braguglia, dl R. Adam și dl Spatafora, și de co-agenții săi, dnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 3 iulie 2006, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice plângerile formulate în art. 8 din Convenție guvernului. După cum se permite în art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamanții s-au născut în 1929, 1967, 1958 și 1960 și locuiesc la Roma. Prin hotărârea din 13 octombrie 1993, Tribunalul din Roma a declarat falimentul personal al dlui Giuseppe Scannella. În urma acestei declarații, reclamantul a fost supus unei serii de incompetențe personale și patrimoniale, cum ar fi limitarea dreptului său la corespondență, la bunuri și la libertatea de circulație, în conformitate cu articolele 48, 42 și 49 din Decretul regal nr 267 din 16 martie 1942, (denumită în continuare "legea privind falimentul") și la limitarea dreptului său de vot. La o dată care nu a fost precizată după declarația de faliment, grefa instanței a înscris numele reclamantului în registrul celor care au suferit un accident, în sensul art. 50 din Legea privind falimentul. Din cauza acestei înscrieri, reclamantul a fost supus automat unei serii de alte incapacități personale reglementate de legislația specială (a se vedea Italia 77955/01, § 54, 23 martie 2006). Spre deosebire de incapacitatea care derivă din declarația de faliment (care se încheie cu încheierea procedurii), incapacitatea care rezultă din înscrierea numelui celui ratat în registru nu încetează decât după ce a fost anulată înregistrarea. Această anulare are loc odată cu reabilitarea civilă, care, dincolo de ipotezele de plată integrală a creanțelor și de executare regulată a concordatului de faliment, nu poate fi solicitată decât de către cel care a dat dovadă de o bună conduită efectivă și constantă, timp de cel puțin cinci ani de la încheierea procedurii (art. 143 din Legea privind falimentul). La o dată nespecificată, dl Giuseppe Scannella s-a opus declarației sale de faliment și, printr-o hotărâre a unei date nespecificate, instanța a respins această cerere. 11. Între 13 ianuarie 1994 și 14 ianuarie 1995, au avut loc patru audieri pentru verificarea stării de pasiv al falimentului. 12. La 26 mai 1998 și 14 decembrie 2001 13. La 21 aprilie 2004, sindicatul a prezentat un raport. 14. Între timp, printr-o hotărâre pronunțată la 22 august 1994, tribunalul a declarat falimentul domnului Silvia Scannella. Potrivit informațiilor furnizate de guvern, cele două proceduri de faliment erau pendinte la 29 martie 2007. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 16. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârile Campagnano c. Italia (citată la punctul 19-22), Albanese c. Italia 77924/01, § 23-26, 23 martie 2006) și Vitiello c. Italia 77962/01, § 17-20, 23 martie 2006). Invocând articolele 1, 5, 6, 7, 8, 13 din Convenția nr. 1 și 2 din Protocolul nr. 4 La Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului la respectarea proprietății, corespondenței și libertății de circulație, în special din cauza duratei procedurii, și se plâng și de limitarea dreptului lor de vot și de incapacitatea personală care derivă din falimentul lor și care persistă până la obținerea reabilitării civile 18. Guvernul se opune acestor argumente. 19. În primul rând, Curtea constată că dnii Sandro Scannella și Roberto Scannella nu au făcut obiectul unei proceduri de faliment; acești reclamanți nu se pot pretinde a fi victime ale încălcării Convenției pe care o invocă, Curtea consideră că partea lor din cerere trebuie respinsă pentru nefondare vădită, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. În ceea ce privește obiecțiunile referitoare la dreptul la respectarea bunurilor și a corespondenței și la libertatea de circulație a dlui Giuseppe Scannella și a dlui Silvia Scannella, Curtea arată în primul rând că acestea trebuie analizate din perspectiva articolelor 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, 8 din Convenție și, respectiv, 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. 21. Curtea consideră apoi că reclamanții ar fi putut introduce în mod eficient o acțiune în fața Curții de Apel competente în conformitate cu Legea Pinto (a se vedea Sgattoni c. Italia 7131/01, Hotărârea din 15 septembrie 2005, § 48). Prin urmare, Comisia constată că această parte a cererii este inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție (a se vedea, printre altele, Albanese c. Italia, citată anterior, § 38 și 39, Collarile c. Italia, citată anterior, § 20 și Falzaro și Balletta Italia, n 66833/03, § 31, 12 iunie 2007). În ceea ce privește plângerea privind dreptul de vot, care trebuie analizată din perspectiva articolului 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea constată că pierderea dreptului de vot ca urmare a falimentului nu poate depăși cinci ani de la data hotărârii de declarare a falimentului. Or, acest motiv ar fi trebuit să fie introdus cel târziu la 13 aprilie 1999 (în ceea ce îl privește pe dl Giuseppe Scannella) și la 22 februarie 2000 (în ceea ce îl privește pe dl. Silvia Scannella), având în vedere termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. Cererea a fost depusă la 6 septembrie 2004, Curtea constată că acest motiv este întârziat și îl respinge în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. 23. În ceea ce privește partea din cererea privind incapacitatea personală care persistă până la reabilitarea civilă, Curtea consideră că aceasta trebuie analizată din perspectiva dreptului la respectarea vieții private al dlui Giuseppe și al dlui Giuseppe și al dlui Giuseppe Silvia Scannella (art. 8 din Convenție) constată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciunul dintre motivele de inadmisibilitate prevăzute la art. 35 alineatul (4) din Convenție și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. 24. În ceea ce privește fondul acestei cauze, Curtea constată că a tratat deja cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 8 din convenție, dat fiind că o astfel de interferență nu era necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție (a se vedea, printre altele, Campagnano c. Italia , citată anterior, §§ 50-66, Albanese c. Italia, citată anterior, § 50-66 și Vitiello c. Italia , citată anterior, §§§ 44-62. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită. Prin urmare, Curtea consideră că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție. 25. În cele din urmă, în ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție, reclamanții nu solicită nicio sumă de bani cu titlu de despăgubire și cheltuieli și solicită Curții să poată reintegra proprietatea casei lor 26. Guvernul se opune acestor pretenții. 27. Curtea constată că cererea reclamanților nu are nicio legătură cu încălcarea convenției pe care a constatat-o. Prin urmare, aceasta o respinge. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară , cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe art. 8 din convenție (în ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private al dlui Giuseppe și al dlui Silvia Scannella) și inadmisibilă pentru surplus Sally Dolle Francoise Tulkens Modulul Președinte
DEUXIÈME SECTION
GIUSEPPE SCANNELLA ET AUTRES c. ITALIE
(Requête n
o
33873/04)
ARRÊT
9 juin 2009
06/11/2009
Cet arrêt peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Giuseppe Scannella et autres c. Italie,
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
András Sajó,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Sally Dollé,
greffière de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 mai 2009,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
33873/04) dirigée contre la République italienne et dont quatre ressortissants de cet Etat, MM. Giuseppe Scannella, Sandro Scannella et Roberto Scannella ainsi que M
me
Silvia Scannella («
les requérants
»), ont saisi la Cour le 6 septembre 2004 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») a été représenté successivement par ses agents, M. I.M.
Braguglia, M. R.
Adam et M
me
E.
Spatafora, et ses coagents, MM. V.
Esposito et F.
Crisafulli, ainsi que par son coagent adjoint, M. N.
Lettieri.
3.
Le 3 juillet 2006, le président de la troisième section a décidé de communiquer le grief tiré de l'article 8 de la Convention au Gouvernement. Comme le permet l'article 29 § 3 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond.
I.
LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE
4.
Les requérants sont nés respectivement en 1929, 1967, 1958 et 1960 et résident à Rome.
5.
Par un jugement du 13 octobre 1993, le tribunal de Rome déclara la faillite personnelle de M. Giuseppe Scannella.
6.
A la suite de cette déclaration, le requérant fut soumis à une série d'incapacités personnelles et patrimoniales, telles que la limitation de son droit à la correspondance, de ses biens et de sa liberté de circulation, conformément aux article 48, 42 et 49 du décret royal n
o
267 du 16
mars
1942 (ci-après «
la loi sur la faillite
») ainsi qu'à la limitation de son droit de vote.
7.
A une date non précisée postérieure à la déclaration de faillite, le greffe du tribunal inscrivit le nom du requérant dans le registre des faillis, au sens de l'article 50 de la loi sur la faillite. En raison de cette inscription, le requérant fut soumis automatiquement à une série d'autres incapacités personnelles réglementées par la législation spéciale (voir
Campagnano c.
Italie
,
n
o
77955/01,
mars 2006).
8.
A la différence des incapacités dérivant de la déclaration de faillite (qui se terminent avec la clôture de la procédure), les incapacités découlant de l'inscription du nom du failli dans le registre ne cessent qu'une fois obtenue l'annulation de cette inscription.
9.
Cette annulation a lieu avec la réhabilitation civile, laquelle, au-delà des hypothèses de paiement intégral des créances et d'exécution régulière du concordat de faillite, ne peut être demandée que par le failli ayant fait preuve d'une «
bonne conduite effective et constante
» pendant au moins cinq ans à compter de la clôture de la procédure (article 143 de la loi sur la faillite).
10.
A une date non précisée, M. Giuseppe Scannella fit opposition à sa déclaration de faillite et, par un jugement d'une date non précisée, le tribunal rejeta cette demande.
11.
Entre le 13 janvier 1994 et le 14 janvier 1995, quatre audiences pour la vérification de l'état du passif de la faillite eurent lieu.
12.
Deux audiences pour la vente aux enchères de certains biens faisant partie de la faillite furent fixées aux 26 mai 1998 et 14 décembre 2001.
13.
Le 21 avril 2004, le syndic déposa un rapport.
14.
Entre-temps, par un jugement déposé le 22 août 1994, le tribunal déclara la faillite de M
me
Silvia Scannella.
15.
Selon les informations fournies par le Gouvernement, les deux procédures de faillite étaient pendantes au 29 mars 2007.
II.
16.
Le droit interne pertinent est décrit dans les arrêts
Campagnano c.
Italie
(précité,
§§ 19-22),
Albanese c. Italie
(n
o
77924/01, §§ 23-26, 23 mars 2006) et
Vitiello c. Italie
(n
o
77962/01, §§
17-20, 23 mars 2006).
17.
Invoquant les articles 1, 5, 6, 7, 8, 13 de la Convention, 3 du Protocole n
o
1 et 2 du Protocole n
o
4 à la Convention, les requérants se plaignent de la violation du droit au respect de leurs biens, de leur correspondance et de leur liberté de circulation, notamment en raison de la durée de la procédure. Ils se plaignent aussi de la limitation de leur droit de vote et des incapacités personnelles dérivant de leur mise en faillite et perdurant jusqu'à l'obtention de la réhabilitation civile.
18.
Le Gouvernement s'oppose à ces arguments.
19.
La Cour note d'abord que MM. Sandro Scannella et Roberto Scannella n'ont pas fait l'objet d'une procédure de faillite. Ces requérants ne pouvant pas se prétendre victime des violations de la Convention qu'ils allèguent, la Cour estime que leur partie de la requête doit être rejetée pour défaut manifeste de fondement, selon l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
20.
Quant aux griefs portant sur le droit au respect des biens et de la correspondance et sur la liberté de circulation de M. Giuseppe Scannella et M
me
Silvia Scannella, la Cour relève d'abord que ceux-ci doivent être analysés respectivement sous l'angle des articles 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, 8 de la Convention et 2 du Protocole n
o
4 à la Convention.
21.
La Cour considère ensuite que les requérants auraient pu efficacement introduire un recours devant la cour d'appel compétente conformément à la «
loi Pinto
» (voir
Sgattoni c. Italie
,
n
o
7131/01, arrêt du 15 septembre 2005, §
48). Elle constate donc que cette partie de la requête est irrecevable pour non-épuisement des voies de recours internes et doit être rejetée conformément à l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention (voir, parmi beaucoup d'autres,
Albanese
c. Italie
, précité, §§
38 et 39,
Collarile
c. Italie
, précité, §
20 et
Falzarano et Balletta
c.
Italie
, n
o
6683/03, § 31, 12
juin
2007).
22.
Quant au grief portant sur le droit de vote, qui doit s'analyser sous l'angle de l'article 3 du Protocole n
o
1 à la Convention, la Cour note que la perte du droit de vote suite à la mise en faillite ne peut pas excéder cinq ans à partir de la date du jugement déclarant la faillite. Or, ce grief aurait dû être introduit au plus tard le 13 avril 1999 (en ce qui concerne M. Giuseppe Scannella) et le 22 février 2000 (quant à M
me
Silvia Scannella), compte tenu du délai de six mois prévu par l'article 35 § 1 de la Convention. La requête ayant été introduite le 6 septembre 2004, la Cour constate que ce grief est tardif et le rejette conformément à l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
23.
Quant à la partie de la requête portant sur les incapacités personnelles perdurant jusqu'à la réhabilitation civile, la Cour estime que celle-ci doit être analysée sous l'angle du droit au respect de la vie privée de M. Giuseppe et de M
me
Silvia Scannella (article 8 de la Convention). Elle constate, en outre, que celui-ci ne se heurte à aucun des motifs d'irrecevabilité inscrits à l'article 35 § 4 de la Convention et qu'il convient donc de le déclarer recevable.
24.
En ce qui concerne le fond de ce grief, la Cour constate avoir déjà traité d'affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d'espèce et a constaté la violation de l'article 8 de la Convention, étant donné qu'une telle ingérence n'était pas «
nécessaire dans une société démocratique
» au sens de l'article 8 § 2 de la Convention (voir, parmi beaucoup d'autres,
Campagnano c. Italie
, précité, §§
50-66,
Albanese c.
Italie
, précité, §§ 50-66 et
Vitiello c. Italie
, précité, §§
44-62).
La Cour a examiné la présente affaire et considère que le Gouvernement n'a fourni aucun fait ni argument convaincant pouvant mener à une conclusion différente. La Cour estime donc qu'il y a eu violation de l'article 8 de la Convention.
25.
Enfin, en ce qui concerne l'application de l'article 41 de la Convention, les requérants ne réclament aucune somme d'argent à titre de dédommagement et des frais et dépens. Ils demandent à la Cour «
de pouvoir réintégrer la propriété de leur maison
».
26.
Le Gouvernement s'oppose à ces prétentions.
27.
La Cour constate que la demande des requérants n'a aucune rapport avec la violation de la Convention qu'elle a constaté. Partant, elle la rejette.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Déclare
, la requête recevable quant au grief tiré de l'article 8 de la Convention (en ce qui concerne le droit au respect de la vie privée de M.
Giuseppe et de M
me
Silvia Scannella) et irrecevable pour le surplus
;
2.
Dit
qu'il y a eu violation de l'article 8 de la Convention
;
3.
Rejette
la demande de satisfaction équitable.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
9 juin 2009, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente