AFFAIRE DI PASQUALE c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

09.06.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale;Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE DI PASQUALE c. ITALIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CERINȚA DI PASQUALĂ c. ITALIA (solicitarea nr. 27522/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 iunie 2009 DEFINITIVF 09/09/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza di Pasquale c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători, și de Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 19 mai 2009, a fost adoptat la această dată, la originea cauzei se află o cerere (n 27522/04) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Franco di Pasquale ( La 23 iulie 2004, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (inclusiv Convenia privind drepturile omului). Reclamantul este reprezentat de domnul F. Magro, avocat la Avola (Syracuse). Guvernul italian (atîlul) a fost reprezentat succesiv de agenii săi, dl I.M. Braguglia, dl R. Adam și dl M. Spatafora și co-agenții săi, dnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 13 noiembrie 2007, președintele celei de-a doua secțiuni a decis să comunice obiecțiile formulate în art. 8 și 13 din Convenția guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1940 și își are reședința în Avola (Syracuse). 1. Procedura de faliment printr-o hotărâre pronunțată la 11 octombrie 1991, Tribunalul din Syracuse (denumit în continuare " tribunalul") a declarat falimentul personal al reclamantului, care conduce o întreprindere de transport rutier. În urma acestei declarații, reclamantul a fost supus unei serii de decădere personală și patrimonială, cum ar fi limitarea dreptului său la corespondență, a bunurilor și a libertății sale de circulație, în conformitate cu articolele 48, 42 și 49 din Decretul regal nr 267 din 16 martie 1942, (denumită în continuare "legea privind falimentul") și la limitarea dreptului său de vot. La o dată care nu a fost precizată după declarația de faliment, grefa instanței a înscris numele reclamantului în registrul celor care au suferit un accident, în sensul art. 50 din Legea privind falimentul. Din cauza acestei înscrieri, reclamantul a fost supus automat unei serii de alte incapacități personale reglementate de legislația specială (a se vedea Italia 77955/01, § 54, 23 martie 2006). Spre deosebire de incapacitățile care derivă din declarația de faliment (care se încheie cu încheierea procedurii), incapacitatea care rezultă din înscrierea în registru a numelui celui ratat nu mai are loc decât după obținerea anulării acestei înscrieri. Această anulare are loc odată cu reabilitarea civilă, care, dincolo de ipotezele de plată integrală a creanțelor și de executare legală a concordatului de faliment, nu poate fi solicitată decât de către cel care a dat dovadă de o bună conduită efectivă și constantă, timp de cel puțin cinci ani de la încheierea procedurii (art. 143 din Legea privind falimentul). Între 1992 și 1997, instanța de faliment a tratat mai multe cereri de admitere la pasivul falimentului, dintre care unele au fost întârziate. 11. Între 2000 și 2004, vânzarea anumitor bunuri care făceau parte din lacul falimentului a avut loc. 12. printr-o decizie depusă la 3 februarie 2005, tribunalul a încheiat procedura de insuficiență a activelor falimentului. 2. Procedura de revocare 13. Între timp, la 30 noiembrie 1995, lichidatorul a inițiat o acțiune de revocare împotriva băncii B.C.P. privind transferul unei sume de bani efectuate de reclamant în favoarea acestei bănci. Această procedură se încheie la 11 aprilie 2003 în urma unei soluționări amiabile. 3. Procedura introdusă în conformitate cu Legea Pinto 14. La 13 octombrie 2003, reclamantul sesizează instanța de judecată din Messina, în conformitate cu legea Pinto, care se plânge de încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza duratei procedurii de faliment, ținând cont și de incapacitatea de a-și deriva falimentul. La 12 februarie 2004, reclamantul a depus o memoriu suplimentar în care se plângea, printre altele, de durata procedurii de revocare. 16. Prin o decizie depusă la 20 iulie 2004 și notificată Ministerului Justiției la 3 august 2004, instanța de apel ajunge la concluzia încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție, ținând seama și de consecințele importante ale declarației de faliment din punct de vedere juridic pentru reclamant și i-a acordat acestuia din urmă 5 000 EUR ca compensație morală, plus dobânda și cheltuielile de judecată. Această decizie a câștigat forță de lucru judecat la 60 de zile după notificarea sa, adică la 2 octombrie 2004. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Campagnano c. Italia 77955/01, § 19-22, 23 martie 2006), Albanese c. Italia 77924/01, §§ 23-26, 23 martie 2006) și Vitiello c. Italia 77962/01, §§ 17-20, 23 martie 2006). Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii de faliment și de revocare. Prin urmare, Comisia consideră că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în sensul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. 20. Invocând articolele 1 din Protocolul nr 1 la Convenție, 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție și, respectiv, 8 la Convenție, reclamantul se plânge de limitarea dreptului său la respectarea bunurilor, a libertății sale de circulație și a dreptului său la respectarea corespondenței, în special din cauza duratei procedurii. 21. Curtea consideră că reclamantul ar fi putut fi în mod eficient utilizat în casare în conformitate cu legea Pinto (a se vedea Sgattoni c. Italia 7131/01, Hotărârea din 15 septembrie 2005, § 48). Prin urmare, Comisia constată că această parte a cererii este inadmisibilă și pentru neobosirea căilor de atac interne și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție (a se vedea, printre multe altele, Albanese c. Italia, menționat anterior, § 38 și 39, Collarile c. Italia, citată anterior, § 20 și Falzarano și Balletta Italia, n 66833/03, § 31, 12 iunie 2007 23. Invocând art. 8 din Convenție, sub aspectul dreptului la respectarea vieții private și de familie, reclamantul se plânge apoi de incapacitatea de a-și deduce numele din registrul celor care au eșuat și de faptul că, în conformitate cu art. 143 din Legea privind falimentul, reabilitarea, care pune capăt acestor incapacități, nu poate fi solicitată decât la cinci ani de la încheierea procedurii. De asemenea, reclamantul denunță încălcarea dreptului său la muncă 24. Guvernul contestă aceste afirmații. 25. În ceea ce privește partea din această cauză referitoare la dreptul la respectarea vieții de familie și la dreptul la muncă În ceea ce privește restul plângerii referitoare la dreptul la respectarea vieții private, Curtea constată că acest lucru nu se referă la niciunul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 35 alineatul (4) din convenție și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. 27. În ceea ce privește fondul, Curtea constată că a tratat deja cazuri similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 8 din Convenție, dat fiind că o astfel de ingerință nu era necesară într-o societate democratică, în sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție (a se vedea, printre altele, Campagnano c. Italia, citată anterior, §§ 50-66, Albanese c. Italia , citată anterior, §§ 50-66 și Vitiello c. Italia , citată anterior, §§ 44-62). 28. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, în funcție de dreptul de acces la o instanță și art. 13 din Convenție, reclamantul denunță lipsa unei acțiuni efective pentru a se plânge de durata procedurii de faliment și de cea în revocare, precum și de prelungirea incapacităților care derivă din falimentul acesteia. 30. Guvernul contestă aceste afirmații. 31. Curtea ia notă de faptul că aceasta trebuie să fie analizată numai sub aspectul articolului 13 din Convenție (a se vedea Bottaro c. Italia, nr. 56298/00, din 17 iulie 2003). 32. Apoi, în ceea ce privește partea din litigiu legată de cele referitoare la limitarea prelungită a dreptului la respectarea bunurilor (art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție), a corespondenței (art. 8 din Convenție) și a libertății de circulație a reclamantului (art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție), Curtea reamintește că a încheiat mai sus, la data de: În ceea ce privește Convenția, această parte a spătarului trasă din art. 13 trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată conform art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. 33. În ceea ce privește partea care privește lipsa unei căi de atac efective pentru a se plânge de incapacitatea personală care derivă din înscrierea numelui celui ratat în registrul celor care au suferit și care perseverează până la momentul reabilitării civile, Curtea constată că această cauză nu se confruntă cu niciunul dintre motivele de imputare prevăzute la art. 35 alineatul (4) din convenție. 34. În ceea ce privește fondul, Curtea arată că a tratat deja cazuri similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 13 din convenție (a se vedea, printre multe altele, Bottaro c. Italia, citată anterior, §§ 41-46 și Campagnano c. Italia , citată anterior, §§ 67-77. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită. Prin urmare, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție. 35. Fără a invoca niciun articol din Convenție, reclamantul se plânge în sfârșit de limitarea dreptului său de vot ca urmare a falimentului său. În continuare, Comisia constată că pierderea dreptului de vot ca urmare a falimentului nu poate depăși cinci ani de la data hotărârii de declarare a falimentului. Or, în cazul de față, această hotărâre fiind depusă la 11 octombrie 1991, reclamantul ar fi trebuit să își prezinte cauza până la 11 aprilie 1997 cel târziu, având în vedere, de asemenea, termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. Întrucât cererea a fost formulată la 23 iulie 2004, Curtea constată că aceaceasta a fost introdusă cu întârziere și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din Convenție. 37. În cele din urmă, în ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție, reclamantul solicită 25 000 EUR (EUR) ca despăgubiri morale și 12 180,68 EUR ca despăgubiri materiale. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 509,86 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața organismelor interne, precum și 3 506,25 EUR pentru cele angajate în fața Curții, plus taxa pe valoarea adăugată și contribuția pentru fondul de pensii al avocaților (C.P.A.). 38. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, având în vedere toate circumstanțele cauzei, constatările privind încălcarea prevăzute în prezenta hotărâre oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 40. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR în privința procedurii în fața Curții și a procedurii la care se acordă reclamantului. Această sumă trebuie să fie însoțită de dobânzi cu o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile formulate în temeiul articolului 8 din convenție (în ceea ce privește dreptul la respectarea vieții private) și al articolului 13 din convenție (în ceea ce privește lipsa unei căi de atac pentru a se plânge de incompetențele personale care derivă din înscrierea numelui celui ratat în registrul celor afectați) și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 8 din convenție; A spus că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție A spus că constatările de încălcare care figurează în prezenta hotărâre oferă ele însele o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 000 EUR (două mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamant că de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, această sumă va fi majorată dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 iunie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinte