CASE OF VDOVINA v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 13 - Right to an effective remedy;Violation of Article 6 - Right to a fair trial
CASE OF VDOVINA v. RUSSIA (CtEDO, 2009)
Reclamantul s-a născut în 1932 și trăiește în Tula. În 1999 reclamantul a moștenit un apartament. Pe 19 august 1999 dl L., nepotul testatorului, a interzis o acțiune împotriva reclamantului care solicită invalidarea voinței și transferul titlului la apartament. Judecătorul A. al Curții de district Zarechinskiy din Tula a suspendat examinarea acțiunii până la 10 octombrie 1999, ordonând dl L. După plata taxei, Curtea de District a stabilit o audiere preliminară pentru 19 iulie 2000. În această audiere a ordonat un examen psihiatric post-mortem al testatorului pentru a stabili dacă ea a fost competentă să facă testament. Procedura a rămas până la 27 septembrie 2000. Potrivit Guvernului, examinarea nu a fost efectuată deoarece dosarul nu conținea materialele necesare pentru ca experții să își desfășoare ancheta. Nu s-au avut ședințe între octombrie 2000 și 27 iunie 2001. La 27 iunie 2001, cazul a fost atribuit judecătorului P., care a avut o ședință preliminară la 16 iulie 2001. În această ședință, părțile au cerut Curții de District să obțină participarea anumitor martori. Guvernul a susținut că următoarea ședință nu a fost programată pentru a avea loc până la 25 octombrie 2001 deoarece judecătorul președinte a trebuit să studieze cererile părților. La 25 octombrie 2001, la cererea dlui L., Curtea de District a ordonat din nou o examinare psihiatrica postmortem a testatorului și a continuat procedura. Examinarea expertului a fost efectuată la 30 decembrie 2002. Trei luni mai târziu, Curtea de District a reluat procedura. 10. Audierea stabilită pentru 27 martie 2003 a fost amânată până la 14 mai 2003 pentru a permite reprezentantului reclamantului să depună cereri. 11. La 14 mai 2003, Curtea de district Zarechinskiy a suspendat procedura deoarece dl L. a murit la 28 aprilie 2003 și a fost necesar să-și identifice moștenitorii sau succesorii legali. Acțiunea a fost reluată la 3 decembrie 2003 și a fost programată o audiere pentru 18 decembrie 2003. 12. Dintre cele patru audieri enumerate între 18 decembrie 2003 și 1 iunie 2004, două au fost suspendate deoarece reprezentanții reclamantului au fost nejustificați, unul a fost reprogramat deoarece avocatul reclamantului nu a participat și unul a fost amânat deoarece un martor nu a participat. 13. La 1 iunie 2004, la cererea avocatului reclamantului, Curtea de District a autorizat un examen psihiatric suplimentar postmortem al testatorului. Experții au finalizat examinarea la 17 noiembrie 2004. Curtea de District a primit dosarul cu raportul expertului la 13 ianuarie 2005. 14. Datorită demisia judecătorului P., a fost atribuit judecătorului D., care a stabilit prima audiere pentru 4 martie 2005. Această audiere și audierile ulterioare la 6 și 11 aprilie 2005 au fost amânate deoarece avocatul reclamantului a fost bolnav. 15. La 7 iunie 2005, Curtea de District a rămas din nou procedura de identificare a moștenitorilor domnului L.. Între timp, judecătorul D. a demisionat, iar cazul a fost atribuit judecătorului M., care a reluat procedura la 1 noiembrie 2005 și a stabilit prima audiere pentru 15 noiembrie 2005. Dna S. a aderat la procedura ca reclamant. 16. Din cele 14 audieri programate între 15 noiembrie 2005 și februarie 2007, cinci audieri au fost suspendate fie din cauza faptului că reclamantul și reprezentanții ei nu au înțeles în mod corespunzător, fie a depus cereri de examinare a probelor suplimentare, șase audieri au fost amânate deoarece doamna S. la 7 februarie 2007, Curtea de District a respins acțiunea în totalitate. La 2 august 2007, Curtea Regională Tula a susținut hotărârea. 18. Potrivit reclamantului, numeroasele sale plângeri către diferite organisme de stat cu privire la durata excesivă a procedurii au fost înutile. În special, la 14 noiembrie 2005, reclamantul a primit o scrisoare de la președintele interimar al Consiliului de calificare judiciară regională Tula, care a remarcat că „nu s-a înființat nici o procrastinare injustificată în cazul civil ha[d]”.