- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 iunie 2009
- Stat pârât
- SWE
Synnelius și Edsbergs Taxi AB împotriva Suediei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE SYNNELEUS ȘI EDSBERGS TAXI AB c. SUEDEN (Declarația nr. 44298/02) Amendament prietenos JUDGMENT STRASBOURG 30 iunie 2009 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Synnielus și Edsbergs Taxi Ab c. Suedia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judecători și Stanley Naismith, secretar adjunct al secțiunii care s-a deliberat în privat la 9 iunie 2009 emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 44298/02) împotriva Regatului Suediei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național suedez, dl Anders Synnielus, și o societate suedeză de răspundere limitată, Edsbergs Taxi AB („reclamanții”), la 11 decembrie 2002. Reclamanții au fost reprezentați de dl J. Thörnhammar, un avocat practicant la Stockholm.
Guvernul suedez („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna I. Kalmerborn, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamanții s-au plâns, printre altele, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurilor fiscale. La 17 iunie 2008, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că cererea este admisibilă în ceea ce privește această plângere. La 3 decembrie 2008, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 20 și 24 februarie 2009 Agentul Guvernului și, respectiv, reprezentantul reclamanților au semnat o declarație oficială acceptand o soluționare prietenoasă a cazului.
FACTE Primul reclamant, dl Anders Synnielius, s-a născut în 1957 și trăiește în Sollentuna. Al doilea reclamant, Edsbergs Taxi AB, o societate de răspundere limitată, a fost deținut de primul reclamant și a fost dizolvat după faliment în 1999. În 1996 și 1997 Autoritatea Fiscală (skattemyndigheten ) din județul de Stockholm a efectuat un audit fiscal privind activitatea de taxi a celui de-al doilea reclamant în cursul anilor 1993 și 1994. Prin deciziile de la 17 Decembrie 1997, autoritatea fiscală a crescut responsabilitatea fiscală a reclamanților. În plus, deoarece informațiile furnizate de acestea au fost considerate incorecte și, prin urmare, impozitarea a fost efectuată în cadrul unei proceduri de evaluare discrețională, autoritatea le-a ordonat să plătească taxele suplimentare (skattetillägg, avfaftutillägg ). Suprafața percepută pentru reclamanții a constituit, respectiv, 11.000 și 8.000 euro (EUR) plus dobânzi pentru fiecare an.
În urma apelului reclamanților la Curtea Administrativă a Județeanului (länsrätten ) din Stockholm, Autoritatea fiscală a reexaminat deciziile sale la 27 septembrie 1999, dar nu le-a schimbat. Prin hotărâri din 29 noiembrie 2001, Curtea de Administrație a Județeanului a susținut hotărârile Autorității Fiscale referitoare la primul reclamant. În aceeași dată, Curtea a eliberat cauzele referitoare la al doilea reclamant din cauza falimentului. Reclamanții au apelat împotriva hotărârilor și hotărârilor instanțelor. 10. Prin decizia din 2 martie 2004, Curtea de Apel Administrativă (Kammarrätten ) la Stockholm a constatat că al doilea reclamant avea capacitate juridică de a acționa ca parte în procedura de impozitare.
În consecință, cauzele referitoare la societate au fost remise la Curtea Administrativă a Județeanului pentru examinare. 11. Prin hotărâri din 16 noiembrie 2004, Curtea de Administrație a Județeanului a susținut hotărârile Autorității Fiscale referitoare la cel de-al doilea reclamant. Avocatul societății a fost respins din motive formale de către Curtea de Apel administrativă la 21 februarie 2005. Curtea de Administrație a remarcat că Curtea Supremă de Administrație (Regeringsrätten ) (RÅ 2003 ref. 53) a constatat că o societate dizolvată nu poate solicita un drept de revizuire a taxelor suplimentare în două instanțe în conformitate cu dispozițiile Convenției. Având în vedere concluzia Curții Supreme de Administrație, al doilea reclamant nu a recurs împotriva hotărârii instanței de apel.
12. De asemenea, la 21 februarie 2005, Curtea Administrativă de Apel a susținut hotărârile Tribunalului Administrativ al Județeanului din 29 noiembrie 2001 cu privire la primul reclamant. La 3 ianuarie 2007, Curtea Supremă de Administrație a refuzat primul reclamant concediu de recurs. La 9 martie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului, semnată de Agentul Guvernului la 20 februarie 2009 și de reprezentantul reclamanților la 24 februarie 2009: „Guvernul suedez (“Guvernul”) și reclamanții au ajuns acum la următoarea soluție prietenoasă pe baza respectului pentru drepturile omului, astfel cum este definit în [Convenția], pentru a încheia procedurile în fața Curții. Guvernul va plăti, ex gratie Suma de 10.000 EUR ( zece mii) pentru solicitanți, care va fi convertită în kronor suedez la rata aplicabilă la data plății.
Suma va fi plătită avocatului lor, dl Jan Thörnhammar, autorizat de către solicitanți să primească plăți în numele lor. Execuția plăților va avea loc atunci când Guvernul va primi hotărârea Curții care a suprimat cazul din lista cazurilor sale. Reclamanții declară că nu au alte cereri asupra statului suedez pe baza faptelor cererii [prezentate]. Guvernul și reclamanții se angajează să nu solicite trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții. Această soluție depinde de aprobarea oficială a Guvernului la o ședință de cabinet.” Prin decizia din 16 aprilie 2009, Guvernul a aprobat soluția atinsă. 14. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții).
15. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cererea din lista de cazuri; ia act de angajamentul părților de a nu cere o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 30 iunie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Josep Casadevall Președintele adjunct secretar
THIRD SECTION
CASE OF SYNNELIUS AND EDSBERGS TAXI AB v. SWEDEN (Application no. 44298/02) JUDGMENT ( friendly settlement ) STRASBOURG 30 June 2009 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Synnelius and Edsbergs Taxi Ab v. Sweden, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, judges, and Stanley Naismith, Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 9 June 2009 Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 44298/02) against the Kingdom of Sweden lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Swedish national, Mr Anders Synnelius, and a Swedish limited liability company, Edsbergs Taxi AB (“the applicants”), on 11 December 2002.
The applicants were represented by Mr J. Thörnhammar, a lawyer practising in Stockholm. The Swedish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms I. Kalmerborn, of the Ministry for Foreign Affairs.
The applicants complained, inter alia , under Article 6 § 1 of the Convention about the length of taxation proceedings.
On 17 June 2008, after obtaining the parties' observations, the Court declared the application admissible in so far as this complaint is concerned. Further complaints of the applicants were declared inadmissible on the same date.
On 3 December 2008, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 20 and 24 February 2009 the Agent of the Government and the representative of the applicants respectively signed a formal declaration accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The first applicant, Mr Anders Synnelius, was born in 1957 and lives in Sollentuna. The second applicant, Edsbergs Taxi AB, a limited liability company, was owned by the first applicant and was dissolved following bankruptcy in 1999.
In 1996 and 1997 the Tax Authority ( skattemyndigheten ) of the County of Stockholm carried out a tax audit concerning the second applicant's taxi business during the years 1993 and 1994. By decisions of 17 December 1997, the Tax Authority increased the applicants' tax liability. Moreover, as the information supplied by them was found to be incorrect and, therefore, the taxation had been made under a discretionary assessment procedure, the Authority ordered them to pay tax surcharges ( skattetillägg, avgiftstillägg ). The surcharges levied on the applicants respectively amounted to 11,000 and 8,000 euros (EUR) plus interest for each year.
Following the applicants' appeal to the County Administrative Court ( länsrätten ) in Stockholm, the Tax Authority reconsidered its decisions on 27 September 1999 but did not change them.
By judgments of 29 November 2001, the County Administrative Court upheld the Tax Authority's decisions concerning the first applicant. On the same date, the court struck out the cases concerning the second applicant owing to the bankruptcy. The applicants appealed against the courts' judgments and decisions.
By a decision of 2 March 2004, the Administrative Court of Appeal ( kammarrätten ) in Stockholm found that the second applicant had legal capacity to act as a party in the taxation proceedings. Accordingly, the cases concerning the company were referred back to the County Administrative Court for examination.
By judgments of 16 November 2004, the County Administrative Court upheld the Tax Authority's decisions concerning the second applicant. The company's appeal was dismissed on formal grounds by the Administrative Court of Appeal on 21 February 2005. The court noted that the Supreme Administrative Court ( Regeringsrätten ) (RÅ 2003 ref. 53) had found that a dissolved company could not claim a right to a review of tax surcharges in two court instances pursuant to the provisions of the Convention. Having regard to the Supreme Administrative Court's finding, the second applicant did not appeal against the appellate court's decision.
Also on 21 February 2005, the Administrative Court of Appeal upheld the County Administrative Court's judgments of 29 November 2001 concerning the first applicant. On 3 January 2007 the Supreme Administrative Court refused the first applicant leave to appeal. THE LAW
On 9 March 2009 the Court received the following declaration from the Government, signed by the Agent of the Government on 20 February 2009 and by the representative of the applicants on 24 February 2009: “The Swedish Government (“the Government”) and the applicants have now reached the following friendly settlement on the basis of respect for human rights, as defined in the [Convention], in order to terminate the proceedings before the Court. a) The Government will pay, ex gratia , the sum of EUR 10,000 (ten thousand) to the applicants, to be converted into Swedish kronor at the rate applicable on the date of payment. The amount will be paid to their counsel, Mr Jan Thörnhammar, who has been authorised by the applicants to receive payment on their behalf. Execution of payment will take place when the Government has received the Court's judgment striking the case out of its list of cases. b) The applicants declare that they have no further claims on the Swedish State based on the facts of the [present] application. c) The Government and the applicants undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment. This settlement is dependent upon the formal approval of the Government at a Cabinet meeting.” By a decision of 16 April 2009, the Government approved the settlement reached.
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the application out of its list of cases; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 30 June 2009, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Stanley Naismith Josep Casadevall Deputy Registrar President