GULER c. TURQUIE

DECIZIE FINALĂ NR. 9087/03 de către Süleyman GÜLER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 8 iulie 2008 în calitate de cameră compusă de: Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 30 ianuarie 2003, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondurile cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere decizia parțială din 20 noiembrie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăsește după cum urmează: FACTUL Reclamantul, dl Süleyman Güler, este un cetățen turc născut în 1937 și locuiește în Istanbul. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 iunie 1982, reclamantul a încheiat un contract cu un anumit A.Ș.G., conform căruia acesta a fost de acord să vândă niște terenuri reclamantului. ulterior, A.Ș.G. a transferat proprietatea unei singure părți a terenului către solicitant. La 3 august 1987, A.Ș.G. a murit. La 18 iulie 1995, reclamantul a depus un caz la Curtea Silivri Magistratului, solicitând înregistrarea sa ca proprietar al întregii parcele. El a susținut că a plătit valoarea totală a terenului și că A.Ș.G., și moștenitorii săi ulterior, nu au respectat obligațiile lor contractuale. Moștenitorii A.Ș.G. au depus o contrareclamă, susținând credința rea a reclamantului. Cele două cazuri au fost aderate. După diferite hotărâri intermediare, Tribunalul Silivri a respins cererea reclamantului și a anulat contractul. La 15 octombrie 2002, Curtea de Casație a susținut această hotărâre și, la o dată neespecificată, cererea de rectificare a reclamantului a fost respinsă. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă nu a fost încheiată într-un timp rezonabil. DREPTUL Curții a primit următoarea declarație de la agentul guvernamental: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex gratie suma de 2.300 (doi mii trei sute) euro (adică 1.800 euro în ceea ce privește prejudiciile morale și 500 euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile) către dl Süleyman Güler, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi transformată în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 2.300 (doi mii trei sute) euro (adică 1.800 euro în ceea ce privește prejudiciile morale și 500 euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi transformată în lira turcă nouă la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 9087/03

by Süleyman GÜLER

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8 July 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Antonella Mularoni,

Ireneu Cabral Barreto,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 30 January 2003,

Having regard to the Court’s decision to examine jointly the admissibility and merits of the case (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the partial decision of 20 November 2007,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Süleyman Güler, is a Turkish national who was born in 1937 and lives in Istanbul.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 24 June 1982 the applicant concluded a contract with a certain A.Ș.G., according to which the latter agreed to sell some land to the applicant. Subsequently, A.Ș.G. transferred the ownership of only part of the land to the applicant.

On 3 August 1987 A.Ș.G. died.

On 18 July 1995 the applicant lodged a case with the Silivri Magistrate’s Court, requesting his registration as the owner of the whole plot. He claimed that he had paid the full value of the land and that A.Ș.G., and subsequently his heirs, had failed to respect their contractual obligations. The heirs of A.Ș.G. lodged a counter-claim, alleging the applicant’s bad faith. The two cases were joined.

After various intermediary decisions, on 14 May 2002 the Silivri Magistrate’s Court dismissed the applicant’s request and annulled the contract. On 15 October 2002 the Court of Cassation upheld this judgment and, on an unspecified date, the applicant’s rectification request was dismissed.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the civil proceedings had not been concluded within a reasonable time.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government’s Agent:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay

ex gratia

the sum of 2,300 (two thousand three hundred) euros (i.e. 1,800 euros in respect of non-pecuniary damage and 500 euros in respect of cost and expenses) to Mr Süleyman Güler with a view to securing a friendly settlement of the above

‑

mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 2,300 (two thousand three hundred) euros (i.e. 1,800 euros in respect of non-pecuniary damage and 500 euros in respect of cost and expenses) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above

‑

mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Françoise Tulkens

Deputy Registrar

President