AFFAIRE NAGHI c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

21.07.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE NAGHI c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 31139/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 iulie 2009 DEFINITIVF 21/10/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Naghi c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecătorii, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 30 iunie 2009, Renunță la hotărâre că, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 31139/03) îndreptată împotriva României și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Alexe Naghi ( La 14 august 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 15 octombrie 2007, președintele secțiunii a treia a decis să comunice guvernului dreptul de a primi despăgubiri efective pentru un bun naționalizat în mod ilegal. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că, în același timp, admisibilitatea și fondul cauzei vor fi examinate. Reclamantul s-a născut în 1950 și locuiește în Braila, România. La 31 octombrie 1988, un apartament cu nr. 40, situat în Brailea, în cartierul Viziru I, clădirea nr. 43, scările nr. 2 și care aparținea reclamantului și soției sale a fost dat pe tărâm. Printr-o hotărâre definitivă din 20 noiembrie 2002, instanța de apel a lui Galați a constatat că a fost acordată și a anulat contractul de donație din 31 octombrie 1988. În 2001, reclamantul și soția sa au adresat o notificare primăriei orașului Braila (adică primăria), solicitând restituirea bunului, în conformitate cu procedura specială instituită prin legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile care a fost luat în mod abuziv de către land între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 ( Printr-o nouă decizie din 4 august 2004, primăria a stabilit valoarea acestei despăgubiri la 189 310 574 de lei românești (ROL), adică aproximativ 4 700 de euro (EUR) la momentul faptelor. Reclamantul nu a contestat această decizie în fața instanțelor competente. 10. La 2 noiembrie 2005, dosarul administrativ privind cererea reclamantului, inclusiv decizia din 4 august 2004, a fost transmis prin primărie comisiei centrale instituite în temeiul Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 ( Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Matache și în alte hotărâri ale Curții a Uniunii Europene, România 38113/02, §§ 14 Recurentul susține că, în cazul în care se află în posesia unei despăgubiri efective pentru bunul său naționalizat, acesta și-a încălcat dreptul de proprietate. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 14. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, este necesar să se declare admisibil. Pe fond 15. Guvernul face o prezentare detaliată a modului de funcționare a legii nr. 10/2001 și al organismului de plasament colectiv în valori mobiliare (entitate de plasament colectiv în valori mobiliare), instituit în temeiul acestei legi (pentru mai multe informații, a se vedea Hotărârea Radu c. România, nr 13309/03, § 20, 20 iulie 2006). Acesta insistă asupra faptului că reclamantul a recurs la posibilitatea de a se adresa autorităților administrative pentru a li se acorda despăgubiri în temeiul legii nr. 10/2001. 16. Potrivit guvernului, mecanismul instituit prin această lege, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, prin crearea Fondului Proprietatea este de natură să ofere o despăgubire corespunzătoare cerințelor jurisprudenței Curții. Acesta precizează, de asemenea, că există aproximativ 5 000 de titluri de valoare emise de comisia centrală. 17. Guvernul susține, de asemenea, că prezenta cauză este diferită de cauza Matache menționată anterior, în măsura în care dreptul reclamantului de a primi o despăgubire nu a fost stabilit printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă de justiție, autoritățile române depun toate eforturile pentru a da curs cererii sale administrative. 18. Guvernul concluzionează că echilibrul corect a fost menținut între interesul general și respectarea drepturilor individuale ale reclamantului. 19. Reclamantul susține că, în ultimii cinci ani, nu a primit nicio compensație pentru bunul în cauză. 20. Curtea constată că, în prezenta cauză, deși reclamantul a obținut, la 4 august 2004, o decizie administrativă definitivă de stabilire a În ceea ce privește valoarea despăgubirii la care avea dreptul pentru bunul său naționalizat, această decizie nu a fost executată. 21. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție (Matache citată anterior Orha c. România, nr 1486/02, 12 octombrie 2006 Cearpineanu și alte c. România , n 26356/02, 9 decembrie 2008). 22. După ce a examinat toate elementele care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön Õ a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. 23. Până în prezent, recurentul nu a primit încă suma stabilită prin Decizia din 4 august 2004. Valoarea despăgubirii și dosarul administrativ au fost transmise comisiei centrale. Cu toate acestea, Curtea a stabilit deja că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent într-un mod care ar putea fi considerat ca fiind echivalent cu acordarea efectivă a unei despăgubiri (a se vedea, printre altele, Ruxanda Ionescu c. România, nr 2608/02, octombrie 2006 Matache și altele, citată anterior, § Cêpineanu și altele, menționate anterior, punctul 18). 24. Având în vedere jurisprudența sa în materie și elementele concrete ale dosarului, Curtea apreciază că, în speță, faptul că reclamantul nu a primit despăgubiri în pofida stabilirii sale printr-o decizie administrativă definitivă și că nu a avut certitudine cu privire la data la care o poate percepe, i-a supus o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 25. Prin urmare, în speță a avut loc o încălcare a acestei dispoziții. II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 26. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 27. În ceea ce privește prejudiciile materiale, reclamantul solicită valoarea de piață a apartamentului: aproximativ 40 000 EUR (EUR) și subliniază, de asemenea, că a plătit taxe și a suferit pierderi din cauza întârzierii autorităților în ceea ce privește proprietatea sa, dar precizează că nu a păstrat nicio dovadă a cheltuielilor sale. Aproximativ 14 500 EUR din cauza prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit. 28. Guvernul observă că reclamantul nu a contestat decizia din 4 august 2004, prin care știa că acordă 189 310 574 de lei românești vechi (ROL). valoarea de pe piață a apartamentului Õ, dar numai valoarea actualizată a lit. (c) de bază a datelor furnizate de Institutul Național de Statistică pentru luna februarie 2008, guvernul consideră că suma actualizată a sumei în cauză este de 24 148,45 RON, adică 6 525 EUR. 29. Guvernul consideră că reclamantul nu a formulat o cerere propriu-zisă pentru prejudiciul moral. El consideră că o eventuală hotărâre de condamnare a Curții ar putea constitui, prin el însuși, o reparație satisfăcătoare și solicită Curții să acorde reclamantului nici o sumă în acest sens. 30. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează pentru o cauză de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). 31. În speță, având în vedere natura încălcării constatate, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu material și moral, care nu este compensat în mod suficient de constatarea încălcării. 32. Curtea constată că reclamantul nu dispune de nicio hotărâre judiciară sau administrativă care să îi recunoască dreptul de a fi restituit la contravaloarea bunului imobil în cauză și, prin urmare, respinge această cerere. 33. Cu toate acestea, aceasta arată că o decizie administrativă, pe care reclamantul nu a contestat-o, a stabilit valoarea despăgubirii și, prin urmare, consideră că plata acestei despăgubiri, reactualizată pe baza ratei inflației, ar plasa-o în cea mai mare măsură posibilă într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerințele prevăzute la art. 1 din protocol ar fi îndeplinite. Pe de altă parte, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării cauzate de întârzierea autorităților administrative în privința bunurilor sale și că acest prejudiciu nu este compensat suficient de o constatare a încălcării. 34. Prin urmare, pe baza elementelor aflate în posesia sa și care acționează în mod echitabil, astfel cum dorește art. 41 din convenție, Curtea alocă reclamantului suma de 6 525 EUR pentru prejudiciul material și 2 000 EUR pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 35. Reclamantul nu solicită nicio sumă pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenția 525 EUR (șase mii cinci sute douăzeci și cinci de euro) pentru prejudicii materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit (ii. 000 EUR (două mii de euro) pentru prejudicii morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 21 iulie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte