CtEDO 22.09.2009 Auto

LOBACH v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
22.09.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LOBACH v. UKRAINE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dna Klavdiya Mykolayivna Lobach, este un național ucrainean care s-a născut în 1934 și locuiește în satul Vodoslavka, regiunea Kherson, Ucraina. A fost reprezentată în fața Curții de către dna N. Petrova, un avocat care practică în Kyiv. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 decembrie 2000, la ora 16:00, soțul reclamantului a fost găsit mort în casa sa. În aceeași zi, Procurorul de district Novotroitskiy (“DPO”) a instituit proceduri de crimă și a ordonat o examinare medicală forense. La 30 și 31 decembrie 2000, treisprezece vecini, rude și prieteni ai decedaților au fost interogați. La 31 decembrie 2000, examinarea forensei a concluzionat că soțul reclamantului a primit leziuni corporale multiple și a fost strangulat. Moartea lui a avut loc în timpul nopții 29-30 decembrie 2000. La 2 ianuarie 2001, DPO a interogat un alt martor și a emis un mandat de căutare în ceea ce privește dl S. și D. La 4 ianuarie 2001 dl D. a fost interogat. La 5 ianuarie 2001 încă cinci martori au fost interogați. La 8 ianuarie 2001, DPO a ordonat examinarea forense a amprentelor și a amprentelor care au fost găsite la locul crimei. Rapoartele de examinare au fost finalizate la 10 ianuarie (pentru urmele) și 31 ianuarie 2001 (pentru amprentele digitale). La 9 ianuarie 2001 au fost mai puse la cunoștință doi martori. La 10 ianuarie 2001 dl D. a fost interogat și a avut loc o reconstrucție. La 15 ianuarie 2001, investigatorul a acordat reclamantului statutul de parte aglomerată. La 16 ianuarie 2001, dl D a fost identificat de doi martori ca fiind o persoană care a întrebat despre locul de reședință al decedatului la vina crimei – 28 decembrie 2000. La 17 ianuarie 2001, investigatorul a hotărât să nu pună în judecată domnul D. pentru crimă și jaf, deoarece a avut un alibi pentru momentul crimei. Cu toate acestea, investigatorul a considerat că dl D., care a sosit în sat cu un anumit dl R. și dl K. la 28 decembrie 2000 și a întrebat despre locul de reședință al decedatului, a trebuit să fi fost conștient că această informație a fost solicitată de dl R. și dl K. pentru un scop ilegal, cum ar fi furtul. Dl D. a fost, prin urmare, acuzat de complicitate în hotul. La 18 ianuarie 2001, dl D. La 20 ianuarie 2001, investigatorul a aranjat identificarea oficială a unei perechi de pantofi de rulare de către doi martori, care au mărturisit că aparțineau dlui K. La 25 ianuarie 2001 a fost ordonată o altă examinare a urmei. Acesta a fost finalizat la 12 februarie 2001 și a stabilit că una dintre urmele de la locul crimei a fost lăsată de un pantof sportiv aparținând domnului K. La 12 februarie 2001 investigatorul a emis rezoluții pentru a aduce acuzații împotriva domnului K. și a domnului R. de crimă pentru câștig financiar. Procurorul a emis un mandat de arestare cu privire la domnul K. și domnul R. și le-a plasat pe o listă dorită. La 27 februarie 2001, ancheta a fost suspendată deoarece locul suspectelor era necunoscut. La 22 martie 2001, investigatorul a ordonat o căutare a casei dlui K.. Căutarea a fost efectuată în aceeași zi. La 12 iunie 2001, investigatorul a emis un mandat de monitorizare a corespondenței telegrafice și poștale a rudelor dlui K.. La 14 iunie 2001, mandatul a fost trimis șefului Oficiului Postal Genichesk. La 3 august 2001 au fost puse la îndoială încă cinci martori. La 19 august 2001, dl R. s-a predat voluntar procurorului și a fost interogat. În aceeași zi, investigatorul a decis să întrerupă procedura penală împotriva dlui R pentru furt și crimă pentru lipsa de dovezi. Cu toate acestea, la 4 decembrie 2001, această decizie a fost anulată. Potrivit reclamantului, după sfatul investigatorului, a plătit 500 de dolari SUA unui avocat G. pentru a o reprezenta în cadrul procedurii, dar nu a semnat niciodată un acord oficial cu avocatul. La 16 octombrie 2001, Curtea de district Novotroitsky din Kherson a examinat cazul împotriva dlui D. și a trimis-o pentru anchetă suplimentară; a instruit investigatorul să organizeze o confruntare între dl K. și dl R. D. a fost eliberat cu condiția ca el să nu abscond. Reclamantul nu a fost prezent la audiere, dar avocatul G. a acționat în numele ei, presupus fără autorizarea ei. La 19 octombrie 2001, Procurorul din districtul Novotroitsky a apelat împotriva deciziei din 16 octombrie 2001. Ei au susținut, în special, că nu a fost posibil să se asigure o confruntare între dl D și dl K., deoarece dl K. a fost absondat. La 11 decembrie 2001, Curtea Regională Kherson a susținut decizia Curții din districtul Novotroitsky. La 30 decembrie 2001 s-a ordonat o examinare medicală suplimentară. Raportul a fost încheiat până la 23 ianuarie 2002. La 11 ianuarie 2002, dl R. a fost interogat din nou. În aceeași zi, investigatorul a hotărât să nu inițieze proceduri penale împotriva dlui R. pentru distrugere sau deteriorarea proprietăților cu intenție. La 16 ianuarie 2002, dl D. a fost interogat mai departe și a avut loc o confruntare între el și domnul R. La 23 februarie 2002, investigatorul a decis să nu urmărească urmărirea penală a domnului R. pe motivul că a avut un alibi pentru uciderea care a fost susținut de cinci martori. Potrivit dlui R. la veillea crimei domnul D. i-a cerut să-l ducă pe domnul K. și D. în satul în care soțul reclamantului locuia. El a făcut acest lucru. El a așteptat pentru ei timp de 15 minute și apoi le-a dus înapoi în orașul Genichensk. Dl R. a negat, și nu există dovezi de contră, că el a fost conștient de adevăratele intenții ale domnului D. și K. cu privire la soțul reclamantului. La 30 aprilie 2002, datorită modificărilor legislației procedurale care impun aprobarea oricărei ordine de arestare de către instanță, investigatorul a depus o cerere Curții de District Novotroitskyy pentru un mandat de arestare a domnului K. La 3 mai 2002, Curtea a ordonat ca dl K să fie luat în custodie ca măsură preventivă. La 16 iunie 2002, procedurile au fost suspendate deoarece locul în care acuzatul nu a fost cunoscut, după care ancheta a fost suspendată și reluată de mai multe ori. Cu o scrisoare din 6 iunie 2003, reclamantul a fost informat că dl D. a fost absonat și că procedura penală împotriva lui a fost suspendată. Datorită modificărilor legislației privind procedura penală, la 17 decembrie 2003, investigatorul a solicitat autorizarea Curții de Apel Regionale Kherson pentru a verifica corespondența telegrafică și poștală a rudelor și prietenilor dlui K.. La 18 decembrie 2003, instanța a emis autorizația. La 22 iunie 2004, investigatorul a emis o rezoluție pentru proprietatea dlui K care urmează să fie confiscată. Însă investigatorul a raportat că dl K. nu avea proprietate. Prin scrisoarea din 31 august 2005, Procuratura Regională Kherson a informat reclamantul că încă îl caută pe dl K., care a fost identificat ca suspect. Anchetatorii au verificat, de asemenea, posibila implicare a dlui R. și a dlui D. în uciderea soțului reclamantului, dar pe măsură ce acestea nu erau dovada vinovăției lor, Procurorul Novotroitsky a refuzat să le acuze și Procurorul Regional Kherson a susținut hotărârile. Prin scrisoarea din 19 octombrie 2005, Procuratorul Regional Kherson a informat reclamantul că autoritățile de aplicare a legii încă caută domnul K. și că deciziile de închidere a procedurii penale împotriva dlui R. și D. au fost bine fondate Investigatorul a eliberat în mod sistematic ordinele de stabilire a locației dlui K. la 4 aprilie 2002, 15 iunie 2002, 19 septembrie 2003, 28 aprilie 2004, 1 septembrie 2004, 1 septembrie 2004, 1 martie 2005, 15 aprilie 2005, 27 aprilie 2005, 17 septembrie 2005, 14 octombrie 2005, și 15 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă