AHMET METE (III) v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
AHMET METE (III) v. TURKEY (CtEDO, 2009)
DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 34046/03 de Ahmet METE împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 22 septembrie 2009 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 8 septembrie 2003, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ahmet Mete, este un cetățen turc născut în 1950 și a îndeplinit o condamnare la închisoare în Nazilli la momentul introducerii cererii. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Adnan Terece, un avocat practicant în Izmir. Guvernul turc (“Guvernul”) era reprezentat de agentul lor. La 8 iulie 2001, reclamantul a fost arestat de ofițeri de poliție din Biroul Anti-Terrorist al Sediului Poliției Mardin cu suspiciune de a fi membru al unei organizații proscrise, și anume PKK (Partitul muncitorilor din Kurdistan). În timpul custodiei sale de poliție și, ulterior, atunci când a fost adus în fața unui procuror și a unui judecător, reclamantul a fost interogat în absența unui avocat. În declarațiile făcute de el în custodie de poliție, reclamantul a admis implicarea în PKK. Reclamantul a fost retras în custodie și a fost urmărit pentru infracțiunile menționate mai sus. La 19 septembrie 2002, Curtea de Securitate de Stat de la Izmir a constatat că reclamantul este vinovat, condamnat la 12 ani și șase luni de închisoare în conformitate cu art. 168 din Codul Penal. La condamnarea reclamantului, instanța a avut în vedere declarațiile făcute de el la poliție, procurorul și judecătorul în absența unui avocat. La 4 martie 2003, Curtea de Casație a susținut condamnarea reclamantului. Reclamantul a formulat diverse plângeri Curții în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție, inclusiv o plângere cu privire la absența unui consiliu legal timpuriu. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească ex gratie EUR 2 000 (două mii de euro) către dl Ahmet Mete în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul juridic al reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispuși să plătească suma de 2.000 de euro (2 mii de euro) domnului Ahmet Mete, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § în amendă Cu toate acestea, Curtea consideră că, ținând seama de cerințele administrării corecte a justiției, statul ar trebui să se asigure că sunt luate toate măsurile necesare pentru a permite reexaminarea reclamantului în conformitate cu cerințele de la art. 6 § 1 din convenție, dacă reclamantul o solicită (a se vedea Salduz v. Turcia [GC], nr. 36391/02, § 72, 27 noiembrie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului