AFFAIRE BALEA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

22.09.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BALEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 BALEA c. ROMÂNIA Cerere nr. 31233/03 HOTĂRÂREA STRASBURG 22 septembrie 2009 DEFINIF 22/12/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Balea c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Bošjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 1 septembrie 2009, Renunță la hotărâre aici, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o cerere (n 31253/03) îndreptată împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, Maria Balea și domnul Nicolae Balea ( La 13 august 2003, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 23 aprilie 2008, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice guvernului obiecțiile care decurg din durata procedurii. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamanții sunt soți născuți în 1947 și, respectiv, 1928 și care își au reședința în Sibiu. O serie de litigii civile și penale, toate având ca origine un contract de schimb de apartamente, i-a opus unui terț, I.P. printr-o hotărâre din 5 decembrie 2001, Curtea de Apel din Alba Iulia a respins acțiunea în anulare a contractului în lipsa unor motive care să justifice anularea. Prima recurentă a intentat la 10 septembrie 1996 o acțiune în soluționare a contractului de schimb, al doilea reclamant fiind terț. Prin hotărârea din 10 martie 1998, instanța de primă instanță din Sibiu a respins pretențiile reclamanților, Această hotărâre a fost confirmată, printr-o decizie din 19 decembrie 2001 a tribunalului departamental din Sibiu și printr-o hotărâre din 6 martie 2003 a Tribunalului de apel din Brașov, după mai multe amânări datorate în principal amânării depunerii unui raport de expertiză imobiliară (la 9 martie, 27 aprilie, 1 iunie, 6 iulie și 21 septembrie 1999), de suspendare de două ori a procedurii pentru a aștepta rezultatul altor proceduri referitoare la validitatea aceluiași contract și a aceluiași incident de proceduri, cum ar fi cererile de recuzare și de detenție a cauzei. Acțiune în anulare a unei hotărâri preliminare de drept La 19 august 1996, prima reclamantă a introdus o acțiune în anulare a hotărârii înainte de a declara drept care a permis înscrierea în cartea Õ de schimb de apartamente. Acțiunea sa a fost respinsă printr-o hotărâre din 6 decembrie 1996 a Tribunalului de Primă Instanță din Sibiu. Cererea sa a fost respinsă printr-o decizie din 28 septembrie 1999, a Tribunalului departamental din Sibiu, după două amânări de afaceri la 23 iunie 1997 și 19 mai 1998 pentru a se aștepta la rezultatul unei proceduri penale. 10. La recursul primei reclamante, printr-o hotărâre din 20 septembrie 2004, după mai multe amânări ale procedurii (la 28 februarie 2000, 12 Martie 2001, 5 aprilie 2002 și 23 mai 2003) pentru a astepta rezultatele unei proceduri penale și administrarea unei expertize grafologice, tribunalul judecătoresc dalba Iulia a primit recursul și a dat dreptul la acțiunea recurentei, prin anularea hotărârii înainte de a pronunța dreptul. Pentru a decide astfel, instanța sablare s-a bazat pe o expertiză în temeiul căreia semnătura care figura pe cererea de transcriere nu se referea la reclamantă. Plângere penală 11. Cel de-al doilea reclamant a depus o plângere penală pentru instigare la rănire împotriva P.I. printr-o hotărâre din 13 ianuarie În 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Sibiu Agha P.I., din cauza lipsei unui certificat medical care să ateste rănirea, hotărârea a fost confirmată printr-o hotărâre din 29 martie 2004 a tribunalului departamental din Sibiu 12. Prin hotărârea din 24 martie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Sibiu a decis încheierea procesului penal pe motivul că plângerea reclamantului pentru tulburare de deținere și vătămare a fost formulată cu întârziere, la 14 mai 2001, în raport cu data faptelor reproșate, și anume 3 februarie 1996. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre din 19 iulie 2004 a tribunalului județesc din Sibiu. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 13. Reclamanții susțin că durata procedurilor încheiate prin deciziile definitive din 6 martie 2003 și 20 septembrie 2004 nu a respectat principiul termenului rezonabil. Astfel cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 14. Prima perioadă care trebuie luată în considerare a început la 10 septembrie 1996 și a fost încheiată la 6 martie 2003 și, prin urmare, a durat șase ani și șase luni pentru trei instanțe. 16. Cea de-a doua perioadă luată în considerare a început la 19 august 1996 și s-a încheiat la 20 septembrie 2004. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nelegătură. Pe fond 18. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 19. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 20). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata fiecăreia dintre cele două proceduri în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința (a se vedea, de asemenea, Ispan c. România, nr. 67710/01, § 42, 31 mai 2007). Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 21. Reclamanții se plâng, de asemenea, de calea procedurilor civile și penale desfășurate împotriva I.P., invocând o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor lor și o atingere a dreptului la viață al celui de-al doilea reclamant. 22. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 23. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită, pentru prejudiciul material și moral, că ar fi suferit restituirea proprietăii cu care consideră că sunt proprietarii sau contravaloarea sa în euro și că I.P. plătește despăgubiri morale pentru suferintele pe care le-a cauzat. 26. Guvernul contestă aceste revendicări. 27. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde în comun reclamanților 3 000 EUR pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 28. Reclamanții solicită, de asemenea, ca I.P. să le ramburseze cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne, fără a-și calcula cererea. 29. Guvernul contestă aceste pretenții. 30. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 31. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURTEA, LA L 2004 și inadmisibil pentru surplus A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 000 EUR (trei mii EUR), care trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 22 septembrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte