SECȚIUNEA A PATRA CAUZA BAȘ c. TURCIA (solicitarea nr. 49548/99) HOTĂRÂREA (satisfacție echitabilă) STRASBURG 22 septembrie 2009 DEFINITIVF 01/03/2010 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișil Karakaș, judecători, și Fatoș Arac La originea cauzei se află o cerere (n 49548/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, domnul Sefine Baș ( (1) din Convenție, din cauza negării pensiei de văduvă, la care reclamanta avea dreptul, pentru perioada aprilie 1987-decembrie 2003, precum și a depășirii unui termen rezonabil.
49548/99, § 50 și 64, 24 iunie 2008. Pe baza articolului 41 din convenție, recurenta solicita o despăgubire materială pe care o evalua la 110 400 de lire turcești (TRL) 500 EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată efectuate în fața instanțelor interne și a Curții. Problema aplicării articolului 41 din Convenție care nu se află în stare de avarie materială, Curtea a rezervat-o și a invitat guvernul și reclamanta să îi prezinte în scris, în termen de trei luni de la 24 septembrie 2008, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem) § 68 și punctul 6 litera (b) din dispozitiv. Termenul stabilit pentru a permite părților să caute un acord amiabil se încheie fără ca părțile să ajungă la acesta.
Guvernul și-a depus observațiile scrise la 23 decembrie 2008. Replica reclamantului, semnată la 12 februarie 2008, a ajuns la grefă la 20 februarie 2009. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite decât să șteargă în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Altay, reprezentantul reclamantei, a vorbit astfel... în cererea noastră, a fost arătat că reclamanta nu a putut primi pensii de ani de zile și că, în această privință, a trebuit să lupte timp de peste 20 de ani.
Când ne-am exprimat pretențiile, am luat ca bază pensia minimă de care văduvele profesorilor decedați au dreptul (...) așadar, ne rugăm Curții să se pronunțe în sensul formulat în cerere (...) Această scrisoare este însoțită de o recipisă eliberată de domnul Hakan Karakuș, din baroul din Istanbul, pentru o taxă de 2 360 TRL. Guvernul, reamintind că despăgubirea pentru satisfacția echitabilă nu ar trebui să constituie o îmbogățire ilicită, solicită Curții să excludă cererea pe care o consideră nefondată. Cu titlu subsidiar, acesta sugerează ca metoda de calcul propusă de autoritățile naționale să se bazeze pe cumulul de interese legale aplicabile pensiilor care ar fi trebuit plătite începând cu 14 aprilie 1987. În această privință, guvernul a emis o declarație oficială a dobânzilor datorate, în funcție de diferitele rate legale care au fost în vigoare în perioada în litigiu.
Din aceasta rezultă că rata dobânzii respective era de 30% până la 1 noiembrie 1997, de 50% până la 1 noiembrie 1999, de 60% până la 1 mai 2002, de 55% până la 1 mai 2003 și, în sfârșit, de 50% până la 1 mai 2003 august 2003, și anume, data ultimei ajustări a ratei care trebuie reținută în raport cu data deschiderii celei de a patra proceduri care a condus la hotărârea din 9 februarie 2005 (ibidem, §§ 25-27). 10. Curtea amintește că, în acest caz, întrebarea rezervată din perspectiva articolului 41 din convenție se referea numai la prejudiciul material invocat.
Prin urmare, de la bun început, se consideră că nu se pronunță cu privire la nota de plată de 2 360 TRL produsă de recurentă (punctul in fine de mai sus), nu numai pentru că acest document privește problema deja soluționată a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ( ibidem , § 72), dar și pentru că semnatarul său nu figurează printre reprezentanții recurentei (ibidem , § 2). 11. Revenind la faptele cauzei, Curtea recunoaște că domnul Baș a trebuit să sufere un prejudiciu material din cauza circumstanțelor care stau la baza încălcărilor constatate în hotărârea principală. 000 EUR pentru daune materiale. Interese moratorii 12. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A spus că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 8 000 EUR (8 mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune materiale, această sumă fiind convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.
Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 22 septembrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Arac
AFFAIRE BAȘ c. TURQUIE (Requête n o 49548/99) ARRÊT (satisfaction équitable) STRASBOURG 22 septembre 2009 DÉFINITIF 01/03/2010 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Baș c. Turquie, La Cour européenne des droits de l'homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : Nicolas Bratza, président, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ișıl Karakaș, juges, et de Fatoș Aracı, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 1 er septembre 2009, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 49548/99) dirigée contre la République de Turquie et dont une ressortissante de cet Etat, M me Sefine Baș (« la requérante »), a saisi la Cour le 13 janvier 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Par un arrêt du 24 juin 2008 (« l'arrêt au principal »), la Cour a jugé qu'il y a eu violation de l'article 1 du Protocole n o 1 et l'article 6 § 1 de la Convention en raison du déni de la pension de veuve, à laquelle la requérante avait droit, pour la période avril 1987-décembre 2003 ainsi que du dépassement d'un « délai raisonnable » compte tenu de l'ensemble des procédures diligentées pour faire reconnaître ce droit ( Baș c. Turquie , n o 49548/99, §§ 50 et 64, 24 juin 2008).
3.En s'appuyant sur l'article 41 de la Convention, la requérante réclamait un dédommagement matériel qu'elle évaluait à 110 400 livres turques (TRL) – (équivalant à environ 59 000 euros (EUR), à raison de 400 TRL/mois pour 276 mois de pensions impayés. Elle demandait en outre 20 000 EUR en réparation de son préjudice moral et 10 400 TRL (environ 5 500 EUR) au titre des frais et dépens exposés devant les juridictions internes et la Cour.
4.La question de l'application de l'article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état pour le dommage matériel, la Cour l'a réservée et a invité le Gouvernement et la requérante à lui soumettre par écrit, dans les trois mois à compter du 24 septembre 2008, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir ( ibidem , § 68, et point 6 b) du dispositif).
5.Le délai fixé pour permettre aux parties de rechercher un accord amiable est échu sans que les parties n'y parviennent.
6.Le Gouvernement a déposé ses observations écrites le 23 décembre 2008. La réplique de la partie requérante, signée le 12 février 2008, est parvenue au greffe le 20 février 2009. EN DROIT
7.Aux termes de l'article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage matériel
8.Dans sa lettre du 12 février 2008 (paragraphe 6 ci-dessus), M e Altay, la représentante de la requérante, s'exprime ainsi : « (...) dans notre requête, on avait exposé que la requérante n'avait pas pu recevoir ses pensions durant des années et qu'à ce sujet, elle avait dû se battre pendant plus de vingt ans. Lorsqu'on avait formulé nos prétentions, nous avions pris pour base la pension minimum dont les veuves des instituteurs décédés ont droit (...) Nous prions donc la Cour statuer dans le sens formulé dans la requête (...) » Cette lettre est accompagnée d'un récépissé délivré par M e Hakan Karakuș, du barreau d'Istanbul, pour des honoraires d'un montant de 2 360 TRL.
9.Le Gouvernement, rappelant qu'un dédommagement au titre de la satisfaction équitable ne devrait pas constituer un enrichissement illicite, prie la Cour d'écarter la demande qu'il estime sans fondement. A titre subsidiaire, il suggère que l'on s'en tienne à la modalité de calcul proposée par les autorités nationales, laquelle consiste à prendre pour référence le cumul des intérêts légaux applicables aux pensions qui auraient dû être versées depuis 14 avril 1987. A cet égard, le Gouvernement a produit un relevé officiel des intérêts dus, selon les différents taux légaux ayant été en vigueur pendant la période litigieuse. Il en ressort que le taux desdits intérêts était de 30 % jusqu'au 1 er novembre 1997, de 50 % jusqu'au 1 er novembre 1999, de 60 % jusqu'au 1 er mai 2002, de 55 % jusqu'au 1 er mai 2003 et, enfin, de 50 % jusqu'au 1 er août 2003, à savoir, la date du dernier ajustement de taux à retenir par rapport à la date de l'ouverture de la quatrième procédure ayant abouti au jugement du 9 février 2005 ( ibidem , §§ 25 à 27).
10.La Cour rappelle qu'en l'occurrence, la question réservée sous l'angle de l'article 41 de la Convention ne portait que sur le préjudice matériel allégué. Aussi, d'emblée, elle s'estime dispensée de se prononcer sur la note d'honoraire de 2 360 TRL produit par la requérante (paragraphe 8 in fine ci-dessus), non seulement parce que ce document concerne la question déjà tranchée des frais et dépens ( ibidem , § 72), mais aussi parce que son signataire ne figure pas parmi les représentants de la requérante ( ibidem , § 2).
11.Revenant aux faits de la cause, la Cour reconnaît que M me Baș a dû subir un préjudice matériel à raison des circonstances à l'origine des violations constatées dans l'arrêt au principal. Eu égard aux éléments en sa possession, la Cour alloue à la requérante 8 000 EUR au titre de dommage matériel. B. Intérêts moratoires
12.La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Dit a) que l'Etat défendeur doit verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, 8 000 EUR (huit mille euros), plus tout montant pouvant être dû à titre d'impôt, pour dommage matériel, cette somme étant à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement ; b) qu'à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement, ce montant sera à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 2. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 septembre 2009, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Greffière adjointe Président