Hulek împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 4815/07 de Andrzej HULEK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care a stat la 29 septembrie 2009 în calitate de cameră compusă de: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 8 ianuarie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Andrzej Hulek, este un național polonez născut în 1971 și trăiește în Gdańsk. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează.

La 10 august 2000 a fost eliberat un anunț căutat în ceea ce privește reclamantul. El a fost suspectat de omucidere, jaf și trafic de droguri comis într-un grup criminal organizat. La 4 septembrie 2001, reclamantul a fost arestat la Hamburg, Germania. La 1 aprilie 2004, autoritățile germane au extradat reclamantul în Polonia. La 8 aprilie 2004, Curtea Regională Gdańsk (Sād Okręgowy) La 16 iunie 2004 a fost depusă o declarație de inculpare. Reclamantul a fost acuzat, printre altele , de omucidere, jaf și trafic de droguri comis într-un grup criminal organizat. La 24 iunie 2004, instanța a prelungit detenția reclamantului până la 1 decembrie 2004. Curtea s-a bazat pe o suspiciune puternică că a comis infracțiunile în cauză, susținută de dovezi de la martori.

În plus, s-a referit la probabilitatea impunerii unei condamnare severă la închisoare și la riscul că, având în vedere faptul că reclamantul s-a absușit în trecut, ar putea să se ascundă din nou. Prin apelul reclamantului, Curtea de Apel ( Såd Apelacyjny ) a susținut această decizie la 21 iulie 2004. La 21 octombrie 2004, instanța de judecată a desfășurat prima audiere. La 18 noiembrie 2004, instanța a hotărât să prelungească detenția reclamantului până la 30 martie 2005. La 22 martie 2005, Curtea Regională Gdańsk a prelungit detenția reclamantului până la 30 mai 2005. Curtea s-a bazat pe o suspiciune puternică că a comis infracțiunile în cauză și pe probabilitatea impunerii unei condamnații severe.

În plus, instanța a considerat că, din moment ce reclamantul nu a invocat vinovată, a existat un risc rezonabil ca el să poată manipula dovezile, subliniind, de asemenea, că detenția sa a fost justificată de necesitatea de a lua dovezi de la martori. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior la 19 mai, 5 septembrie, 25 octombrie 2005, 19 ianuarie și 15 martie 2006. Curtea a repetat motivele prezentate în deciziile sale anterioare. Între timp, la 2 martie 2006, instanța a anulat acuzațiile împotriva reclamantului, declarând că acestea ar trebui determinate în două procese separate. S-a decis că cazul privind omuciderea ar trebui să fie alăturat unui alt set de proceduri.

La 28 iunie 2006, Curtea de Apel Gdańsk a prelungit detenția reclamantului până la 30 septembrie 2006. La 19 septembrie, instanța a ordonat prelungirea termenului până la 31 decembrie 2006. La 28 decembrie 2006, a ordonat ca reclamantul să fie păstrat în custodie până la 30 martie 2007. Următoarea decizie a fost dată la 27 martie 2007; a prelungit detenția reclamantului până la 30 iunie 2007. Curtea în hotărârile sale se bazează pe suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat, care a fost susținut de dovezi de la martori. Acesta a atribuit importanță la natura gravă a infracțiunilor și la probabilitatea impunerii unei condamnații severe la închisoare. Curtea a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a evadat deja justiția și că trebuia eliberat un mandat de arestare.

În opinia instanței, această circumstanță a indicat clar că există un risc considerabil că, dacă reclamantul a fost eliberat, ar putea încă o dată supăra conduita corectă a procedurii. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior la 27 iunie și 18 iunie. Septembrie 2007. Curtea a repetat motivele prezentate în deciziile sale anterioare. Între 23 decembrie 2004 și 18 octombrie 2007, Curtea a organizat douăzeci și unu audieri, dintre care 7 au fost suspendate. În cursul anchetei și a procedurii de judecată, reclamantul a formulat numeroase cereri de eliberare și de recurs, de asemenea, împotriva refuzurilor de a-l elibera și împotriva deciziilor de prelungire a detenției. La 22 noiembrie 2007, reclamantul a fost eliberat pe cauțiune.

La 5 mai 2008, Curtea Regională Gdańsk a pronunțat hotărârea. Reclamantul a fost achitat de omucidere. La 3 februarie 2009, Curtea de Apel Gdańsk a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. Procedințe în temeiul Legii 2004 La 21 iunie 2006, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel Gdańsk în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2006. 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil ( Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în fața Curții Regionale de Gdańsk a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10.000 de zloți polonezi (PLN) (aproximativ 2.500 EUR).

La 30 august 2006, Curtea de Apel și-a respins plângerea. Curtea a stabilit că procedurile au fost desfășurate cu diligență. De asemenea, a susținut că instanța de judecător nu a putut fi considerată responsabilă pentru întârzierile cauzate de absența martorilor sau de boli ale judecătorului laic.

Legislația și practicile interne relevante privind impunerea deținutului în reținere ( arsetowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (ś rodki zapobiegawcze ) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Gołek c. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia , nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006. Remediile împotriva lungimii necorespunzătoare a procedurii Legea internă și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare sunt incluse în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDH 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII.

COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că detenția sa anterioară a fost excesiv de lungă. El s-a plâns în continuare pentru durata excesivă a procedurii. El nu se bazează pe nicio dispoziție specifică a Convenției. HOTĂRÂREA La 10 iulie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Andrzej Hulek, reține că Guvernul Poloniei sunt pregătit să-mi plătească suma PLN-ului. 11 000 (opt mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să se întâmple în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 7 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului: „I, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declară că Guvernul Poloniei propune să plătească PLN.

11.000 (opt mii de zloți polonezi) către dl Andrzej Hulek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 4815/07 by Andrzej HULEK against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 29 September 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 8 January 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Andrzej Hulek, is a Polish national who was born in 1971 and lives in Gdańsk. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 1. Criminal proceedings against the applicant and his detention on remand On 10 August 2000 a wanted notice was issued in respect of the applicant. He was suspected of homicide, robbery and drug smuggling committed in an organised criminal group. On 4 September 2001 the applicant was apprehended in Hamburg, Germany. On 1 April 2004 the German authorities extradited the applicant to Poland. On 8 April 2004 the Gdańsk Regional Court ( Sąd Okręgowy ) extended his detention on remand. On 16 June 2004 a bill of indictment was lodged. The applicant was charged, inter alia , with homicide, robbery and drug smuggling committed in an organised criminal group.

On 24 June 2004 the court extended the applicant’s detention until 1 December 2004. The court relied on a strong suspicion that he had committed the offences in question, which was supported by evidence from witnesses. In addition, it referred to the likelihood of a severe prison sentence being imposed on him and to the risk that, given that the applicant had absconded in the past, he might go into hiding again. Upon an appeal by the applicant, the Gdańsk Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) upheld that decision on 21 July 2004. On 21 October 2004 the trial court held the first hearing. On 18 November 2004 the court decided to extend the applicant’s detention until 30 March 2005. On 22 March 2005 the Gdańsk Regional Court extended the applicant’s detention until 30 May 2005. The court relied on a strong suspicion that he had committed the offences in question and the likelihood of a severe sentence of imprisonment being imposed on him.

In addition, the court considered that since the applicant had pleaded not guilty, there was a reasonable risk that he might tamper with evidence. It also stressed that his detention was justified by the need to take evidence from witnesses. The applicant’s detention was subsequently extended on 19 May, 5 September, 25 October 2005, 19 January and 15 March 2006. The court repeated the grounds given in its previous decisions. In the meantime, on 2 March 2006 the court severed the charges against the applicant, holding that they should be determined in two separate trials. It was decided that the case concerning the homicide should be joined with another set of proceedings.

On 28 June 2006 the Gdańsk Court of Appeal extended the applicant’s detention until 30 September 2006. On 19 September the court ordered that the term should be extended further, until 31 December 2006. On 28 December 2006 it ordered that the applicant be kept in custody until 30 March 2007. The next decision was given on 27 March 2007; it extended the applicant’s detention until 30 June 2007. The court in its decisions relied on the reasonable suspicion that the applicant had committed the offences with which he had been charged, which was supported by evidence from witnesses. It attached importance to the grave nature of the offences and the likelihood of a severe sentence of imprisonment being imposed on him.

The court also stressed that the applicant had already evaded justice and an arrest warrant had had to be issued. In the court’s opinion, this circumstance clearly indicated that there was a considerable risk that the applicant, if released, might again upset the proper conduct of the proceedings. The applicant’s detention was subsequently extended on 27 June and 18 September 2007. The court repeated the grounds given in its previous decisions. Between 23 December 2004 and 18 October 2007 the court held twenty-one hearings, 7 of which were adjourned. In the course of the investigation and the court proceedings the applicant made numerous, but unsuccessful, applications for release and appealed, likewise unsuccessfully, against refusals to release him and against decisions extending his detention.

On 22 November 2007 the applicant was released on bail. On 5 May 2008 the Gdańsk Regional Court gave judgment. The applicant was acquitted of homicide. On 3 February 2009 the Gdańsk Court of Appeal quashed the first instance judgment and remitted the case. 2. Proceedings under the 2004 Act On 21 June 2006 the applicant lodged a complaint with the Gdańsk Court of Appeal under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) (“the 2004 Act”). The applicant sought a ruling declaring that the length of the proceedings before the Gdańsk Regional Court had been excessive and an award of just satisfaction in the amount of 10,000 Polish zlotys (PLN) (approx.

EUR 2,500). On 30 August 2006 the Court of Appeal dismissed his complaint. The court established that the proceedings had been conducted diligently. It further held that the trial court could not be held responsible for delays caused by the absence of witnesses or illness of the lay judge.

B. Relevant domestic law and practice 1. Preventive measures, including detention on remand The relevant domestic law and practice concerning the imposition of detention on remand ( aresztowanie tymczasowe ), the grounds for its extension, release from detention and rules governing other, so-called “preventive measures” (ś rodki zapobiegawcze ) are stated in the Court’s judgments in the cases of Gołek v. Poland , no. 31330/02, §§ 27-33, 25 April 2006 and Celejewski v. Poland , no. 17584/04, §§ 22-23, 4 August 2006. 2. Remedies against unreasonable length of the proceedings The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII.

COMPLAINTS The applicant complained that his pre-trial detention was excessively long. He further complained about the excessive length of the proceedings. He did not rely on any specific provision of the Convention. THE LAW On 10 July 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Andrzej Hulek, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 11,000 (eleven thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 7 August 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Polish Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 11,000 (eleven thousand Polish zlotys) to Mr Andrzej Hulek with a view to securing a friendly settlement of the above ‑ mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President