HULEK v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
HULEK v. POLAND (CtEDO, 2009)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 4815/07 de Andrzej HULEK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care a stat la 29 septembrie 2009 în calitate de cameră compusă de: Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 8 ianuarie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Andrzej Hulek, este un național polonez născut în 1971 și trăiește în Gdańsk. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 august 2000 a fost eliberat un anunț căutat în ceea ce privește reclamantul. El a fost suspectat de omucidere, jaf și trafic de droguri comis într-un grup criminal organizat. La 4 septembrie 2001, reclamantul a fost arestat la Hamburg, Germania. La 1 aprilie 2004, autoritățile germane au extradat reclamantul în Polonia. La 8 aprilie 2004, Curtea Regională Gdańsk (Sād Okręgowy) La 16 iunie 2004 a fost depusă o declarație de inculpare. Reclamantul a fost acuzat, printre altele , de omucidere, jaf și trafic de droguri comis într-un grup criminal organizat. La 24 iunie 2004, instanța a prelungit detenția reclamantului până la 1 decembrie 2004. Curtea s-a bazat pe o suspiciune puternică că a comis infracțiunile în cauză, susținută de dovezi de la martori. În plus, s-a referit la probabilitatea impunerii unei condamnare severă la închisoare și la riscul că, având în vedere faptul că reclamantul s-a absușit în trecut, ar putea să se ascundă din nou. Prin apelul reclamantului, Curtea de Apel ( Såd Apelacyjny ) a susținut această decizie la 21 iulie 2004. La 21 octombrie 2004, instanța de judecată a desfășurat prima audiere. La 18 noiembrie 2004, instanța a hotărât să prelungească detenția reclamantului până la 30 martie 2005. La 22 martie 2005, Curtea Regională Gdańsk a prelungit detenția reclamantului până la 30 mai 2005. Curtea s-a bazat pe o suspiciune puternică că a comis infracțiunile în cauză și pe probabilitatea impunerii unei condamnații severe. În plus, instanța a considerat că, din moment ce reclamantul nu a invocat vinovată, a existat un risc rezonabil ca el să poată manipula dovezile, subliniind, de asemenea, că detenția sa a fost justificată de necesitatea de a lua dovezi de la martori. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior la 19 mai, 5 septembrie, 25 octombrie 2005, 19 ianuarie și 15 martie 2006. Curtea a repetat motivele prezentate în deciziile sale anterioare. Între timp, la 2 martie 2006, instanța a anulat acuzațiile împotriva reclamantului, declarând că acestea ar trebui determinate în două procese separate. S-a decis că cazul privind omuciderea ar trebui să fie alăturat unui alt set de proceduri. La 28 iunie 2006, Curtea de Apel Gdańsk a prelungit detenția reclamantului până la 30 septembrie 2006. La 19 septembrie, instanța a ordonat prelungirea termenului până la 31 decembrie 2006. La 28 decembrie 2006, a ordonat ca reclamantul să fie păstrat în custodie până la 30 martie 2007. Următoarea decizie a fost dată la 27 martie 2007; a prelungit detenția reclamantului până la 30 iunie 2007. Curtea în hotărârile sale se bazează pe suspiciunile rezonabile că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat, care a fost susținut de dovezi de la martori. Acesta a atribuit importanță la natura gravă a infracțiunilor și la probabilitatea impunerii unei condamnații severe la închisoare. Curtea a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a evadat deja justiția și că trebuia eliberat un mandat de arestare. În opinia instanței, această circumstanță a indicat clar că există un risc considerabil că, dacă reclamantul a fost eliberat, ar putea încă o dată supăra conduita corectă a procedurii. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior la 27 iunie și 18 iunie. Septembrie 2007. Curtea a repetat motivele prezentate în deciziile sale anterioare. Între 23 decembrie 2004 și 18 octombrie 2007, Curtea a organizat douăzeci și unu audieri, dintre care 7 au fost suspendate. În cursul anchetei și a procedurii de judecată, reclamantul a formulat numeroase cereri de eliberare și de recurs, de asemenea, împotriva refuzurilor de a-l elibera și împotriva deciziilor de prelungire a detenției. La 22 noiembrie 2007, reclamantul a fost eliberat pe cauțiune. La 5 mai 2008, Curtea Regională Gdańsk a pronunțat hotărârea. Reclamantul a fost achitat de omucidere. La 3 februarie 2009, Curtea de Apel Gdańsk a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. Procedințe în temeiul Legii 2004 La 21 iunie 2006, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel Gdańsk în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2006. 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil ( Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în fața Curții Regionale de Gdańsk a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 10.000 de zloți polonezi (PLN) (aproximativ 2.500 EUR). La 30 august 2006, Curtea de Apel și-a respins plângerea. Curtea a stabilit că procedurile au fost desfășurate cu diligență. De asemenea, a susținut că instanța de judecător nu a putut fi considerată responsabilă pentru întârzierile cauzate de absența martorilor sau de boli ale judecătorului laic. Legislația și practicile interne relevante privind impunerea deținutului în reținere ( arsetowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (ś rodki zapobiegawcze ) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Gołek c. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski c. Polonia , nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006. Remediile împotriva lungimii necorespunzătoare a procedurii Legea internă și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare sunt incluse în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDH 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns că detenția sa anterioară a fost excesiv de lungă. El s-a plâns în continuare pentru durata excesivă a procedurii. El nu se bazează pe nicio dispoziție specifică a Convenției. HOTĂRÂREA La 10 iulie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Andrzej Hulek, reține că Guvernul Poloniei sunt pregătit să-mi plătească suma PLN-ului. 11 000 (opt mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să se întâmple în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 7 august 2009, Curtea a primit următoarea declarație a guvernului: „I, Jakub Wołāsiewicz, agent al guvernului polonez, declară că Guvernul Poloniei propune să plătească PLN. 11.000 (opt mii de zloți polonezi) către dl Andrzej Hulek, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza