AFFAIRE DRASSICH CONTRE L' ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2009) 87 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Drassich împotriva Italiei (Recherche n 25575/04, Hotărârea din 11 decembrie 2007, definitivă la 11 martie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului de a fi informat într-un mod detaliat cu privire la natura și cauza acuzației, precum și la dreptul de a dispune de timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale din cauza recalificării faptelor de către Curtea de Casație, fără ca reclamantul să fie informat (violarea articolului) 6 alin. (3) lit. (a) și (b), coroborate cu art. 6 alin. (1) (a se vedea detaliile în limba engleză). După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit sarcinile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d'în afara cazului. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)87 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Drasich împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzei În cazul în care o persoană care solicită să fie informată în detaliu cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa și cu privire la dreptul său de a dispune de timpul și de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale în cadrul unei proceduri penale (încălcarea articolului 6 alineatul (3) litera (a) și (b), coroborate cu art. 6 alineatul (1). Prin hotărârea din 12/06/2002, Curtea de apel din Veneția a confirmat condamnarea reclamantului pentru fraudă și corupție și a stabilit o pedeapsă globală de trei ani și opt luni de închisoare, partea corespunzătoare infracțiunii de corupție s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea de Casație a decis să recalifice faptele invocate împotriva reclamantului (de la un delict de corupție simplu la un delict de corupție în acte judiciare). Prin hotărârea din 4/02/2004, Curtea de Casație a respins această excepție pe baza noii calificări a faptelor. Aceasta a indicat că acest rezultat nu putea fi considerat ca o reformatio in pejus , în măsura în care pedeapsa aplicată de către instana inferioară nu a fost agravată. Curtea Europeană a considerat că, deși instanțele au posibilitatea de a recalifica faptele cu care sunt sesizate, în cazul de față nu a fost stabilit nici faptul că reclamantul a fost informat cu privire la posibilitatea unei recalificări a acuzației aduse împotriva sa, nici că a avut posibilitatea de a dezbate contradictoriu noua acuzație. Curtea a remarcat, de asemenea, că este plauzibil să se susțină că mijloacele de apărare alese de reclamant ar fi fost diferite dacă ar fi avut cunoștință de noua acuzație. Ea nu a fost de acord cu teza potrivit căreia modificarea acuzației nu a avut niciun impact asupra determinării pedepsei pronunțate împotriva reclamantului. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă în această cauză. b) Măsuri individuale Recurentul a fost condamnat la trei ani și opt luni de închisoare și a executat șapte luni și o zi și de la 6/09/2004, pedeapsa reziduală fiind mai mică de doi ani. Cu toate acestea, Curtea Europeană a considerat că un nou proces sau o redeschidere a procedurii, la cererea instanței, reprezenta, în principiu, un mijloc adecvat de a remedia încălcarea (punctul 46 din hotărâre). Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamantul a solicitat Curții din Veneția să declare hotărârea sa din 12/06/2002 care nu este executorie în temeiul articolului 670 din Codul de procedură penală. Prin aplicarea jurisprudenței Curții de Casație (hotărârile nr. 3660, Dorigo și nr. 2432, Somogy), Curtea de apel și-a recunoscut hotărârea ca fiind neexecutivă în ceea ce privește partea referitoare la corupție și a trimis Curții de Casație acțiunea inițială a reclamantului împotriva acestei hotărâri, astfel încât aceasta să poată da efect hotărârii Curții Europene. În Hotărârea sa din 11/12/2008, Curtea de Casație a considerat că, în cazul de față, restitutio in Õrum Trebuia să se limiteze la anularea părții din judecata sa care nu respectase principiul dezbaterii contradictorii, și anume cea în care ea însăși procedase la recalificarea faptelor pretinse împotriva reclamantului de corupție simplă, de la corupție în acte judiciare. Curtea de Casație a considerat că art. 625a din Codul de procedură penală este instrumentul cel mai potrivit pentru a obține acest rezultat. Acest articol care prevede o acțiune extraordinară pentru remedierea erorilor materiale, poate fi aplicat analogia legis încălcări ale dreptului de a se apăra în fața Curții de Casație, permițând astfel eliminarea părții din decizia în cauză. Prin urmare, Curtea de Casație și-a anulat hotărârea din 4/02/2004 numai în ceea ce privește dreptul la corupție definit ca corupție în acte judiciare și a ordonat să se procedeze la o nouă examinare a recursului în casare al reclamantului împotriva hotărârii din 12/06/2002 a Curții a Veneției. În cadrul noii proceduri, Curtea de Casație va lua în considerare cu siguranță cerințele Convenției privind procesul echitabil. II. Măsuri generale 1) Recalificarea infracțiunilor fără aplicarea principiului dezbaterii contradictorii Potrivit guvernului italian, nu este necesară nicio modificare legislativă, deoarece încălcarea a fost rezultatul interpretării juridice a principiilor generale în materie date de Curtea de Casație. Jurisprudența recentă a Curții de Casație a oferit o nouă interpretare în conformitate cu jurisprudența Curții Europene. În hotărârea sa din 11/12/2008, Curtea de Casație a recunoscut că hotărârea Curții Europene a avut ca efect darea domeniului de aplicare al principiului dezbaterii contradictorii în ordinea juridică internă. Curtea de Casație a considerat că hotărârea Curții Europene implică faptul că, de acum înainte, acest principiu se aplică în toate etapele procedurii, inclusiv atunci când Curtea de Casație controlează legalitatea unei hotărâri, din moment ce o modificare ex-oficio a caietului de sarcini a avut un impact asupra pedepsei pronunțate împotriva reclamantului. 2) Redeschiderea procedurilor în urma constatării unor încălcări : În hotărârea sa din 11/12/2008, Curtea de Casație a considerat că, în cazuri precum cel din speță, decizia Curții Europene nu punea în discuție decizia pe fond, ci numai hotărârea Curții de Casație care se dovedi inechitabilă din cauza unei deficiențe a sistemului juridic (neaplicarea principiului dezbaterii contradictorii). Prin urmare, revizuirea deciziei privind fondul nu este necesară și aplicarea prin analogie a articolului 625a din Codul de procedură penală este suficientă pentru a acoperi lacunele sistemului juridic în cauze similare. 3) Publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene a fost difuzată autorităților competente și a fost publicată pe site-urile Ministerului Justiției ( www.giustizia.it ) și a Curții de Casație (www.cordedicassazione.it ), precum și în baza de date a Curții de Casație privind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (www.Italgiure.giustizia.it . Acest ultim site este utilizat pe scară largă de toți practicienii în drept din Italia, funcționari, avocați, procurori și judecători. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele pentru reclamanta încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în această cauză, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Italia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 30 septembrie 2009 cu ocazia celei de-a 1065-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)87

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Drassich contre Italie

(Requête n

o

25575/04, arrêt du 11 décembre 2007, définitif le 11 mars 2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent une atteinte au droit à être informé d’une manière détaillée de la nature et de la cause de l’accusation, ainsi qu’au droit à disposer du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense en raison de la requalification des faits par la Cour de Cassation sans que le requérant en soit informé (violation de l’article

6, paragraphe 3 a) et b), combiné avec l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe).

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)87

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Drassich

contre Italie

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne l’atteinte au droit du requérant d’être informé en détail de la nature et de la cause de l’accusation portée contre lui, et de son droit de disposer du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense dans une procédure pénale (violation de l’article 6§3 a) et b), combiné avec l’article 6 §1).

Par un arrêt du 12/06/2002, la Cour d’appel de Venise a confirmé la condamnation du requérant pour faux et corruption et a fixé une peine globale de trois ans et huit mois d’emprisonnement, la partie correspondant au délit de corruption s’élevant à huit mois d’emprisonnement. Le requérant s’est pourvu en cassation. Dans le cadre de l’examen d’une exception de prescription de l’infraction de corruption dont il était accusé, la Cour de cassation a décidé de requalifier les faits allégués contre le requérant (du délit de corruption simple au délit de corruption dans des actes judiciaires). Par un arrêt du 4/02/2004, la Cour de cassation a rejeté cette exception sur la base de la nouvelle qualification des faits. Elle a indiqué que ce résultat ne pouvait être considéré comme une

reformatio in pejus

, dans la mesure où la peine infligée par l’instance inférieure n’avait pas été aggravée.

La Cour européenne a estimé que, même si les juridictions disposent de la possibilité de requalifier les faits dont elles sont saisies, dans le cas d’espèce il n’était pas établi ni que le requérant ait été averti de la possibilité d’une requalification de l’accusation portée contre lui, ni qu’il ait eu la possibilité de débattre contradictoirement de la nouvelle accusation. La Cour a également noté qu’il était plausible de soutenir que les moyens de défense choisis par le requérant auraient été différents s’il avait eu connaissance de la nouvelle accusation. Elle n’a pas souscrit à la thèse selon laquelle la modification de l’accusation avait été sans incidence sur la détermination de la peine prononcée à l’encontre du requérant.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

La Cour n’a pas octroyé de satisfaction équitable dans cette affaire.

b) Mesures individuelles

Le requérant a été condamné à une peine de trois ans et huit mois de prison. Il a purgé sept mois et un jour et à partir du 6/09/2004, sa condamnation a été commuée en sursis probatoire, sous la surveillance d’un service social (

affidamento in prova al servizio sociale

), la peine résiduelle étant inférieure à deux ans.

La Cour européenne avait toutefois considéré qu’un nouveau procès ou une réouverture de la procédure, à la demande de l’intéressé, représentait en principe un moyen approprié de réparer la violation (paragraphe

46 de l’arrêt).

Suite à l’arrêt de la Cour européenne, le requérant a demandé à la Cour d’appel de Venise de déclarer son arrêt du 12/06/2002 non exécutoire au titre de l’article 670 du Code de procédure pénale. En appliquant la jurisprudence de la Cour de cassation (arrêts n

o

3600, Dorigo et n

o

2432, Somogy), la Cour d’appel a reconnu son arrêt comme non exécutoire pour ce qui est de la partie relative à la corruption et a renvoyé à la Cour de cassation le recours initial du requérant contre cet arrêt afin qu’elle puisse donner effet à l’arrêt de la Cour européenne.

Dans son arrêt du 11/12/2008, la Cour de cassation a estimé que, dans le cas d’espèce, la

restitutio in integrum

devait se limiter à annuler la partie de son jugement qui n’avait pas respecté le principe du débat contradictoire, à savoir celle où elle avait elle-même procédé à la requalification des faits allégués contre le requérant de « corruption simple » à « corruption dans des actes judiciaires ». La Cour de cassation a considéré que l’article 625bis du Code de procédure pénale était l’instrument le plus approprié pour aboutir à ce résultat. Cet article qui prévoit un recours extraordinaire pour remédier à des erreurs matérielles, peut être appliqué

analogia legis

à des violations du droit de se défendre devant la Cour de cassation, et permet ainsi de supprimer la partie de la décision mise en cause.

La Cour de cassation a donc annulé son arrêt du 4/02/2004 uniquement pour ce qui est de l’infraction de corruption définie comme corruption dans des actes judiciaires et a ordonné de procéder à un nouvel examen du pourvoi en cassation du requérant à l’encontre de l’arrêt du 12/06/2002 de la Cour d’appel de Venise. Dans le cadre de la nouvelle procédure, la Cour de cassation ne manquera pas de prendre en compte les exigences de la Convention en matière de procès équitable.

II.

Mesures générales

1) Requalification des infractions sans que le principe du débat contradictoire soit appliqué

:

selon le Gouvernement italien, aucun changement législatif n’apparaît nécessaire car la violation résultait de l’interprétation jurisprudentielle des principes généraux en la matière donnée par la Cour de cassation.

La jurisprudence récente de la Cour de cassation a fourni une nouvelle interprétation en conformité avec la jurisprudence de la Cour européenne. Dans son arrêt du 11/12/2008, la Cour de cassation a reconnu que l’arrêt de la Cour européenne avait eu pour effet d’élargir le champ d’application du principe du débat contradictoire dans l’ordre juridique interne. La Cour de cassation a considéré que l’arrêt de la Cour européenne impliquait que dorénavant ce principe s’applique à tous les stades de la procédure, y compris lorsque la Cour de cassation contrôle la légalité d’un jugement, dès lors qu’une modification

ex-officio

du chef d’accusation a eu une incidence sur la peine prononcée à l’encontre du requérant.

2) Réouverture des procédures à la suite de constats de violations

: dans son arrêt du 11/12/2008, la Cour de cassation a estimé que, dans des cas comme celui d’espèce, la décision de la Cour européenne ne remettait pas en question la décision sur le fond, mais seulement l’arrêt de la Cour de cassation qui s’était avéré inéquitable en raison d’une carence du système juridique (la non-application du principe du débat contradictoire). C’est pourquoi, la révision de la décision sur le fond n’est pas nécessaire et l’application par analogie de l’article 625bis du Code de procédure pénale est suffisante pour combler la lacune du système juridique dans des affaires similaires.

3) Publication et diffusion

:

l’arrêt de la Cour européenne a été diffusé aux autorités compétentes et a été publié sur les sites du Ministère de la Justice (

www.giustizia.it

) et de la Cour de cassation (

www.cortedicassazione.it

), ainsi

que dans la base de données de la Cour de cassation sur la jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

www.Italgiure.giustizia.it

). Ce dernier site Internet est largement utilisé par tous les praticiens du droit en Italie, fonctionnaires, avocats, procureurs et juges.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de violations semblables et que l’Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 30 septembre 2009 lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres