AFFAIRE GATITU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

06.10.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GATITU c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA GĂTITTU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 16535/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 octombrie 2009 DEFINITIVF 06/01/2010 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Gătitu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 septembrie 2009, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 16535/04) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Bujorel Ovidiu Gătitu, a sesizat Curtea la 16 februarie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Ofițerul său, Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe, a declarat în special încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor din cauza duratei procedurii de plată a indemnizației datorate pentru o clădire confiscată în timpul regimului comunist și a cărei restituire nu mai era posibilă. La 16 mai 2007, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice guvernului motivul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. În 1976, o clădire care cuprindea o casă și terenul aferent de 175 m2, situat pe 14, strada Vasile Alecsandri, Giurgiu, fiind deținută de părinții reclamantului, a fost confiscată de către statul comunist. La 16 iulie 2001, pe baza Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat primăriei din Giurgiu stabilirea unei despăgubiri pentru această clădire, a cărei restituire nu mai era posibilă. Prin hotărârea definitivă din 17 noiembrie 2005, tribunalul departamental din Giurgiu a stabilit valoarea despăgubirilor datorate reclamantului la 638 802 500 lei români (ROL) și 357 396 450 ROL reprezentând valoarea terenului și a casei. El s-a bazat pe două expertize efectuate în acest caz. La 5 iunie 2006, primăria Giurgiu octoya reclamantului și sora sa CMC, CMC, o reparație În conformitate cu Legea nr. 247/2005 și cu hotărârea definitivă de mai sus și notaifiea hotărârea sa comisiei centrale pentru despăgubiri (inclusiv în cadrul comisiei centrale) 10. Reclamantul nu a primit despăgubirile stabilite. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE ȘI TEXTUL CONSILIULUI EUROPEI 11. Dispozițiile legale (inclusiv cele din legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile luat în mod abuziv de stat între 6 martie 1945 și 22 decembrie 1989 și modificările ulterioare ale acestuia) și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumarescu c. România ([GC], n 28342/95, § 31-33, CEDO 1999-VII), Străin și altele România 57001/00, § 19-26, CEDO 2005-VII), Paduraru România 63252/00, §§ 38-53, CEDO 2005-XII (extracturi) și Tudor c. România 29035/05, §§ 15 368/20, 17 ianuarie 2008). O descriere detaliată a procedurilor pentru stabilirea și plata, prin intermediul comisiei centrale, a indemnizațiilor datorate pentru clădirile naționale a căror restituire nu mai este posibilă, a Fondului Proprieta creat în acest scop prin Legea nr. 247/2005 privind reforma sistemului judiciar și al proprietății și modificările ulterioare ale acestuia, precum și practica aferentă, se face în Hotărârea Viașu c. România, nr. 75951/01, §§ 38-49, 9 decembrie 2008 13. Aceeași hotărâre conține la punctele 50-51 textele relevante ale Consiliului Europei în această privință. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 ÎN CONVENȚIA 14. Reclamantul invocă o încălcare a dreptului său de proprietate din cauza lipsei de plată a despăgubirii la care avea dreptul în temeiul Legii nr. 10/2001. El invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. În fond 16. Guvernul face o prezentare detaliată a funcționării legii nr. 10/2001 și al organismului de plasament colectiv în valori mobiliare mai vechi decât cele stabilite în temeiul acestei legi (pentru mai multe informații, a se vedea Hotărârea Radu c. România, nr 13309/03, § 20, 20 iulie 2006) și consideră că întârzierea în plata despăgubirii este justificată de complexitatea procesului legislativ de adoptare a legii speciale pentru despăgubire. În sfârșit, acesta susține că reclamantul nu este singurul moștenitor al părinților săi, sora sa fiind, de asemenea, îndreptățită să primească o parte din indemnizația aferentă. 17. Reclamantul nu a făcut comentarii suplimentare. 18. Curtea constată că, în prezenta cauză, deși reclamantul a obținut, la 17 noiembrie 2005, o decizie internă definitivă de stabilire a cuantumului compensației la care avea dreptul pentru clădirea sa națională, această decizie nu a fost executată. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (matache și alte cauze c. România, n 3821/02, 19 octombrie 2006 ; și Carpineanu și alții c. România , n 26356/02, 9 decembrie 2008 17. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față 18. În cele din urmă, reclamantul nu a primit încă sumele stabilite de instanțe. Desigur, dosarul administrativ a fost transmis comisiei centrale. Cu toate acestea, Curtea a stabilit deja că nu se oferă nicio garanție persoanelor interesate cu privire la durata sau rezultatul procedurii în fața comisiei și că, în orice caz, Fondul Proprieta nu funcționează în prezent într-un mod care poate fi considerat echivalent cu acordarea efectivă a unei indemnizații (a se vedea, printre altele, Matache și altele, § 42 și Viașu, §§ 71-72, Hotărârile citate anterior, și Faimblat c. România, nr 23066/02, § 40, 13 ianuarie 2009). Având în vedere jurisprudența sa în materie și elementele concrete ale dosarului, Curtea consideră că, în cazul de față, faptul că reclamantul nu poate primi despăgubirea în pofida stabilirii sale de către instanță și că nu are o certitudine cu privire la data la care o poate percepe, a făcut ca reclamantul să suporte o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale garantate prin art. 1 din Protocolul nr. Prin urmare, în cazul de față s-a încălcat această dispoziție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 21. Reclamantul se plânge în sfârșit, pe teren, la art. 6 alineatul (1) din convenție, de neexecutarea hotărârii definitive care confirmă dreptul său la despăgubiri. 22. 1 la Convenție (punctul 20 de mai sus), Curtea consideră că acest motiv trebuie considerat admisibil, dar că nu este necesar să se examineze dacă, în speță, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, mutatis mutandis Glod c. România, n 41134/98, § 46, 16 septembrie 2003 Lungoci c. România, n 6 , citată anterior, punctul 21). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 46 DIN CONVENȚIE 23. art. 46 din Convenție dispune Înaltele P ă r i contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Cu r ii în litigiile la care sunt părți. Hotărârea definitivă a Cu r ii este transmisă Comitetului miniștrilor care supraveghează executarea acesteia. 1 din Protocolul nr. 1 dezvăluie o problemă pe scară largă care rezultă din defectuozitatea legislației privind restituirea imobilelor naționalizate care au fost vândute de către stat unor terți. Prin urmare, Curtea consideră că statul trebuie să ajusteze cât mai curând posibil procedura instituită de legile de reparații (în prezent legile nr. 10/2001 și 244/2005), astfel încât aceasta să devină astfel cu adevărat coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă (a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis Katz c. România, n 29739/03, § 35-36, 20 ianuarie 2009 Viașu , §§ 82-83, și Faimblat , §§ 53-54, Hotărârile citate anterior). IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită, în ceea ce privește prejudiciul material, plata valorii clădirii sale, astfel cum a fost stabilită prin expertizele efectuate în cadrul procedurii interne, specificând această sumă la 1 239 906 122 lei românești (ROL), ținând seama de inflație și solicită, de asemenea, 20 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral suferit. 27. Guvernul consideră că sumele stabilite de instanță, actualizate pentru a ține seama de inflație, se ridică la 17 500 EUR și, respectiv, 9 842,92 EUR și subliniază faptul că aceste sume revin celor doi moștenitori în comun. 28. Curtea reamintește că hotărârea definitivă din 17 noiembrie 2005 stabilește creanța numai în favoarea reclamantului, o posibilă obligație ulterioară de a împărți această sumă cu comoștenitorul fiind reglementată exclusiv de dreptul intern. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului în echitate, 27 600 EUR în ceea ce privește prejudiciul material și 1 400 EUR în ceea ce privește prejudiciul material. De asemenea, reclamantul solicită 1 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și nu a prezentat documente justificative. 30. Guvernul susține că reclamantul nu a trimis dovezi relevante. 31. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile în întregime. Interese moratorii 32. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția menționată că nu este necesar să se examineze separat motivul întemeiat pe art. 1 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție 600 EUR (27 de mii șase sute de euro) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit (ii). 400 EUR (o mie patru sute de euro), pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe care aceste sume vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 6 octombrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte