- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 noiembrie 2009
- Stat pârât
- HUN
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Wolfgeher și Turula împotriva Ungariei
Traducere în română Auto
Reclamanții s-au născut în 1957, 1959 și, respectiv, 1927, și trăiesc în Budapesta. Primul și al doilea reclamant sunt un cuplu căsătorit, iar al treilea reclamant este mama celui de-al doilea reclamant. Locuiesc împreună în casa care a fost obiectul litigiului descris mai jos. La 10 septembrie 1992, două persoane au interzis o acțiune împotriva reclamanților în fața Tribunalului de District Budapesta XX/XXI/XXIII, solicitându-i să stabilească invaliditatea unui contract și să ordone reclamanților să abandoneze casa în care au locuit. După aceea, au avut loc mai multe audieri și a fost obținută opinia unui expert. Între 4 februarie 1997 și 20 mai 1999, cazul a fost suspendat în așteptarea unei proceduri aferente înainte de registrul de terenuri.
După mai multe audieri, la 30 iunie 2004, Curtea de District a respins acțiunea. Prin recurs, Curtea Regională de Budapesta a susținut esența deciziei de primă instanță la 13 aprilie 2005.
4. The applicants were born in 1957, 1959 and 1927, respectively, and live in Budapest. The first and second applicants are a married couple, and the third applicant is the second applicant's mother. They live together in the house which was the object of the litigation outlined below. 5. On 10 September 1992 two individuals brought an action against the applicants before the Budapest XX/XXI/XXIII District Court, requesting it to establish the invalidity of a contract and to order the applicants to vacate the house in which they lived. 6. Subsequently, several hearings took place and the opinion of an expert was obtained. Between 4 February 1997 and 20 May 1999 the case was suspended pending a related procedure before the land registry.
7. After several further hearings, on 30 June 2004 the District Court dismissed the action. On appeal, the Budapest Regional Court upheld the essence of the first-instance decision on 13 April 2005.