LA VALLE c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 13991/07 prezentată de Marcella LA VALLE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, VladimiroZagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristinaardalos, judecători, și Françoise Elens-Passos; graffiter adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 23 martie 2007, Având în vedere observațiile guvernului pârât, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie: FAȚĂ ȘI GRIEF Reclamanta, dl Marcella La Valle, este cetățean italian, născută în 1920 și rezidentă în Lecce. Ea este reprezentată în fața Curții de către M. D. Pizzillo, avocat în Benevent.

Guvernul italian ( ) este văzută privată de un teren pe care l-a deținut în Benevent, prin efectul transformării ireversibile a acestuia (construirea de locuințe cu chirie moderată) și în momentul în care ocupația a încetat să mai fie legală. 337,65 EUR ca compensație pentru pierderea proprietății terenului. Această sumă trebuia reevaluată și însoțită de dobândă începând cu 30 aprilie 1989. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plângea că a fost privată de terenul său într-un mod incompatibil cu dreptul său la respectarea bunurilor. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea formulată de recurentă din următoarele motive: mai întâi, Curtea amintește că, la 9 martie 2009, a decis să comunice guvernului cererea recurentei.

La 30 iunie 2009, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate recurentei la 6 iulie 2009, care a fost invitată să își trimită observațiile ca răspuns înainte de 15 septembrie 2009. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Asistentă Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 13991/07 présentée par Marcella LA VALLE contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 novembre 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, VladimiroZagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristinaardalos, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section . Vu la requête susmentionnée introduite le 23 mars 2007, Vu les observations du Gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante:

FAITS ET GRIEF

La requérante, M me Marcella La Valle, est une ressortissante italienne, née en 1920 et résidant à Lecce. Elle est représentée devant la Cour par M e D. Pizzillo, avocat à Bénévent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, Mme E. Spatafora et son coagent, M. N. Lettieri. La requérante, conformément au principe de l’expropriation indirecte ( occupazione acquisitiva ) s’est vue privée d’un terrain qu’elle possédait à Bénévent, par l’effet de la transformation irréversible de celui-ci (construction d’habitations à loyer modéré) et au moment où l’occupation avait cessé d’être légale. L’ Institut autonome de gestion des HLM fut condamné à payer la somme de 24 337,65 EUR à titre de dédommagement pour la perte de la propriété du terrain.

Cette somme devait être réévaluée et assortie d’intérêts à partir du 30 avril 1989. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaignait d’avoir été privée de son terrain de manière incompatible avec son droit au respect des biens. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants. Elle rappelle d’abord que, le 9 mars 2009, elle a décidé de communiquer au Gouvernement la requête de la requérante. Le 30 juin 2009, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la requérante le 6 juillet 2009, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 15 septembre 2009. Par un courrier du 1 er septembre 2009, la requérante a informé le greffe qu’elle ne souhaitait plus maintenir sa requête devant la Cour.

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente