CASE OF IEREMEIOV v. ROMANIA (No. 2)

Reclamantul s-a născut în 1967 și trăiește în Timișoara. În timpul materialului el a fost jurnalist la ziarul Ziua de Vest din Timișoara. La 23 iunie 2000, după alegerile locale, ziarul Ziua de Vest a publicat un articol al reclamantului care l-a acuzat pe A.V.I., nou ales primar al Buziașului, de a colabora cu Securitatea (serviciul de informații în perioada comunistă). Articolul, prezentat pe pagina a treia a ziarului, a fost anunțat pe pagina de față prin titlul: “Mayor cu dosar” (Primar cu dosar). Părțile relevante ale articolului se citesc după cum urmează: „Securitatea cetățenilor deasupra securității de stat Primarul nou ales, [A.V.I.], este suspectat că a colaborat cu Securitate Primul scandal privind dosarele Securitate este pe cale de a izbucni în orașul Buziaș.

Primarul ales, [A.V.I.] este suspectat de unii cetățeni – al căror nume nu va fi făcut public pentru motive evidente – de a fi colaborat cu Securitatea. Pe baza informațiilor din interiorul Serviciului Secret Roman, sursele noastre au declarat că [A.V.I.] a fost sub supraveghere până în 1989 ca un chouvinist iredentist, ceea ce a făcut imposibil pentru el să obțină un post de predare de istorie în Buziaș... În aceeași perioadă [A.V.I.] a fost convinsă să colaboreze cu Securitatea, și un dosar care se presupune că există în această chestiune ... înainte de alegerile locale, [A.V.I.] a depus o declarație scrisă la Biroul Electoral ... declarând că el nu a fost parte din fostul Securitate. El ne-a informat ieri că ceea ce a scris în această declarație a fost adevărat și că nu a colaborat niciodată cu poliția secretă înainte de 1990.” 9. La 21 august 2000 A.V.I.

a depus o plângere penală pentru insult și difamare împotriva reclamantului la Tribunalul de District Timișoara. De asemenea, plângerea sa includea compania care a publicat ziarul. 10. Curtea de District a auzit mărturii de la doi martori care au confirmat că au spus reclamantului despre zvonurile referitoare la colaborarea victimei cu Securitatea. 11. La 31 octombrie 2000, reclamantul a dat o declarație instanței. El a implorat nevinovat și a invocat în apărarea sa cu privire la dreptul la libertatea de exprimare și dreptul de a furniza informații despre cifrele publice. 12. La 20 februarie 2001, Curtea de District a pronunțat hotărârea în acest caz, considerând că reclamantul nu a comis difamare, deoarece nu a făcut referire la nici o infracțiune specifică, presupusă de victimă.

Acesta a constatat că expresii utilizate de reclamant, inclusiv titlul de pe prima pagină, au insultat în mod evident victima. Cu toate acestea, Curtea de District a remarcat că reclamantul nu a descris niciunul dintre zvonurile ca fiind de fapt și că a prezentat, de asemenea, punctul de vedere al victimei în articolul respectiv. Acesta a mai considerat că un anumit grad de agresivitate a fost comun în jurnalism și că, prin urmare, deși faptele îndeplinesc criteriile juridice pentru a constitui și consecințele lor nu erau suficient de severe pentru a intra în sfera dreptului penal. Curtea de district a achitat reclamantul de difamație și insultă și a impus o amendă administrativă de 500.000 lei români (ROL).

Curtea a constatat, de asemenea, că condițiile au fost îndeplinite pentru răspunderea civilă a reclamantului și pentru cea a societății care publică ziarul, în ceea ce privește prejudiciul cauzat victimei. Astfel, a ordonat reclamantului și societății să plătească ROL 3.000.000 către A.V.I. ca compensare pentru prejudiciu moral. În cele din urmă, reclamantul a fost ordonat să plătească ROL 350.000 către stat în taxe de judecată. 13. Toate părțile au apelat. Victima a contestat achitarea și a căutat să crească valoarea daunelor. Compania publicând ziarul susține că prejudiciul nu a fost demonstrat de victima. Reclamantul a susținut că cerințele juridice nu au fost îndeplinite nici pentru existența infracțiunii de difamare sau pentru existența insultului.

14. La 27 aprilie 2001, reprezentanții părților au prezentat, oral, motivele de recurs în fața Curții de județ Timiș. Reclamantul a fost invitat să se pronunțe doar înainte de sfârșitul audierii (ultimul cuvânt al inculpatului). În adresa sa, el a solicitat respingerea apelului A.V.I. 15. Hotărârea finală a fost adoptată în aceeași zi. Curtea de județ a permis recursul depus de A.V.I. Acesta a fost achiziționat în declarația de fapte stabilită de Curtea de District, dar a considerat că instanța de primă instanță nu le-a interpretat corect. Acesta a constatat că expresii utilizate de reclamant, în special, „s-a suspectat că primarul a colaborat cu Securitate”, „a fost convins să colaboreze cu Securitate, și un dosar care se presupune că există în această chestiune” și „a fost sub supraveghere ca șovinist irredentist”, au fost manifeste difamătoare și, dacă ar fi adevărat, ar expune victima la opprobrium public cel puțin.

Acesta a considerat că intenția reclamantului de a denigra a fost dovedită și că el nu a fost, prin urmare, acoperit de Constituția și Convenția, care a garantat dreptul la libertate de exprimare numai atunci când a fost exercitat de bună credință. Cu toate acestea, pentru și consecințele lor nu au fost suficient de severe pentru a intra în sfera dreptului penal. Prin urmare, aceasta a achitat reclamantul pe ambele conturi și i-a impus o amendă administrativă a ROL 1.000.000. 16. Curtea a considerat, de asemenea, că prejudiciul suportat de victimă nu a fost evaluat corect de Curtea de District și a sporit suma care trebuie plătită de către reclamant și de societatea de ziar ROL 20.000.000. ROL 5.000.000 pentru costuri, care urmează să fie plătite în comun de către reclamant și societatea.

În cele din urmă, instanța a ordonat reclamantului să plătească ROL 500.000 către stat pentru taxe de judecată. 17. La 3 octombrie 2001, reclamantul a plătit amendă administrativă. 18. Dispozițiile relevante ale Codurilor Civile și Penale privind insultul și difamarea și răspunderea pentru plata daunelor în vigoare în timpul material sunt descrise în Barb c. România, nr. 5945/03, §§ 19-20, 7 octombrie 2008. 19. Codul penal a fost modificat în repetate rânduri și în 2006 articolele privind insultul și difamarea au fost abrogate (pentru detalii, a se vedea Cuc Pascu c. România, nr. Cu toate acestea, în hotărârea nr. 62 din 18 ianuarie 2007, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională îndepărtarea din Codul Penal al articolelor privind insulta și difamarea.

21. Legea nr. 356/2006 a modificat Codul Penal și a obligat instanța de recurs să audă acuzatul în cazul în care tribunalul de primă instanță l-a achitat. În prezent, în cazul în care o instanță de recurs anulează o hotărâre dată de o instanță de primă instanță, aceasta trebuie să decidă că dovezile sunt aduse și să stabilească o dată la care va lua declarații de la acuzat dacă aceasta din urmă nu a fost auzită sau dacă a fost achitat de instanța de primă instanță (art. 38514 § 11 și 38516, astfel cum a fost modificat).

5. The applicant was born in 1967 and lives in Timișoara. 6. At the material time he was a journalist at the newspaper Ziua de Vest in Timișoara. 7. On 23 June 2000, following the local elections, the newspaper Ziua de Vest published an article by the applicant accusing A.V.I., the newly elected mayor of Buziaș, of having collaborated with the Securitate (the intelligence service during the communist period). The article, featured on the third page of the newspaper, was announced on the front page by the headline: “Mayor with file” (Primar cu dosar). 8. The relevant parts of the article read as follows: “Citizens' safety above State security The newly elected mayor, [A.V.I.], is suspected of having collaborated with the Securitate The first scandal concerning the Securitate files is about to burst in the town of Buziaș.

The elected mayor, [A.V.I.] is suspected by some citizens – whose names will not be made public for obvious reasons – of having collaborated with the Securitate. Based on information from inside the Romanian Secret Service, our sources said that [A.V.I.] was under surveillance until 1989 as an irredentist chauvinist, which made it impossible for him to obtain a history teaching post in Buziaș... During the same period [A.V.I.] was allegedly persuaded to collaborate with the Securitate, and a file allegedly exists on this matter... Before the local elections, [A.V.I.] lodged a written statement with the Electoral Bureau... declaring that he had not been part of the former Securitate. He informed us yesterday that what he had written in that statement was true and that he had never collaborated in any way with the secret police before 1990.” 9. On 21 August 2000 A.V.I.

lodged a criminal complaint for insult and defamation against the applicant with Timișoara District Court. His complaint also included the company which published the newspaper. 10. The District Court heard testimonies from two witnesses who confirmed that they had told the applicant about the rumours concerning the victim's collaboration with the Securitate. 11. On 31 October 2000 the applicant gave a statement to the court. He pleaded not guilty and relied in his defence on the right to freedom of expression and the right to provide information about public figures. 12. On 20 February 2001 the District Court gave judgment in the case. It considered that the applicant had not committed defamation, as he had not referred to any specific offences allegedly committed by the victim.

It found that the expressions used by the applicant, including the headline on the front page, were manifestly insulting to the victim. However, the District Court noted that the applicant had not described any of the rumours as fact and that he had also presented the victim's point of view in the article. It further considered that a certain degree of aggressiveness was common in journalism and that therefore, although the facts met the legal criteria to constitute the and their consequences were not severe enough to come within the sphere of criminal law. The District Court acquitted the applicant of both defamation and insult and imposed an administrative fine of 500,000 Romanian lei (ROL).

The court also found that the conditions had been met for the applicant's civil liability and that of the company publishing the newspaper, in respect of the prejudice caused to the victim. It thus ordered the applicant and the company to pay ROL 3,000,000 to A.V.I. as compensation for non-pecuniary damage. Lastly, the applicant was ordered to pay ROL 350,000 to the State in court fees. 13. All parties appealed. The victim contested the acquittal and sought to have the amount of damages increased. The company publishing the newspaper argued that the prejudice had not been proven by the victim. The applicant claimed that the legal requirements had not been fulfilled either for the existence of the offence of defamation or for the existence of insult.

14. On 27 April 2001 the parties' representatives presented the grounds for appeal orally before Timiș County Court. The applicant was invited to speak only before the end of the hearing (ultimul cuvânt al inculpatului). In his address he requested that A.V.I.'s appeal be dismissed. 15. The final decision was adopted on the same day. The County Court allowed the appeal lodged by A.V.I. It acquiesced in the statement of facts established by the District Court but considered that the first-instance court had failed to interpret them correctly. It found that the expressions used by the applicant, in particular, “the mayor is suspected of having collaborated with the Securitate”, “was allegedly persuaded to collaborate with the Securitate, and a file allegedly exists on this matter” and “was under surveillance as an irredentist chauvinist”, were manifestly defamatory and, if true, would expose the victim to public opprobrium at the least.

It considered that the applicant's intention to denigrate was proved and that he was not therefore covered by the Constitution and the Convention, which guaranteed the right to freedom of expression only when it was exercised in good faith. However, for and their consequences were not severe enough to come within the sphere of criminal law. It therefore acquitted the applicant on both accounts and imposed on him an administrative fine of ROL 1,000,000. 16. The court also considered that the prejudice incurred by the victim had not been correctly evaluated by the District Court and increased the amount to be paid by the applicant and the newspaper company to ROL 20,000,000. It awarded A.V.I. ROL 5,000,000 for costs, to be paid jointly by the applicant and the company.

Lastly, the court ordered the applicant to pay ROL 500,000 to the State for court fees. 17. On 3 October 2001 the applicant paid the administrative fine. 18. The relevant provisions of the Civil and Criminal Codes concerning insult and defamation and liability for paying damages in force at the material time are described in Barb v. Romania, no. 5945/03, §§ 19-20, 7 October 2008. 19. The Criminal Code has been amended repeatedly and in 2006 the Articles on insult and defamation were repealed (for details, see Cuc Pascu v. Romania, no. 36157/02, §§ 12-14, 16 September 2008). 20. However, in decision no. 62 of 18 January 2007 the Constitutional Court declared unconstitutional the removal from the Criminal Code of the Articles concerning insult and defamation.

21. Law no. 356/2006 amended the Criminal Code and made it mandatory for an appeal court to hear the accused where the first-instance court had acquitted him or her. Currently, where an appeal court quashes a judgment given by a first-instance court, it must decide on the evidence to be adduced and set a date on which it will take statements from the accused if the latter was not heard or if he or she was acquitted by the first-instance court (Articles 38514 § 11 and 38516, as amended).