Pereira Henriques împotriva Luxemburgului

Rezoluția CM/ResDH(2009)132 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Pereira Henriques împotriva Luxemburgului (Recherche n 60255/00, Hotărârea din 9 mai 2006, definitivă la 9 august 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "deciziile"), Convenția Reamintind că încălcările convenției constatate de Curte în acest caz se referă la lipsa unei anchete efective în urma decesului accidental al soțului și tatălui reclamanților (încălcarea articolului 2) și la lipsa unei căi de atac efective pentru a se plânge de ineficiența anchetei și pentru a obține despăgubiri (încălcarea articolului 13) (a se vedea detaliile din anexă); După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

S-a asigurat că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)132 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Pereira Henriques/Luxemburg Rezumat introductiv al cauzei Cazul se referă la absența unei anchete efective pentru a stabili cauzele și, dacă este cazul, pentru a sancționa persoanele responsabile de decesul în 1995 al soțului și tatălui reclamanților, ca urmare a prăbușirii unui zid pe un șantier de demolări (încălcarea procedurii prevăzute la art. 2). Curtea Europeană a considerat că, în cazul de față, Parchetul nu a efectuat ancheta cu diligență, iar o astfel de diligență s-a dovedit deosebit de necesară, dat fiind că dreptul luxemburghez nu permite familiei defunctului, în absența unei abateri intenționate stabilite de instanțele penale, să obțină explicații de la antreprenorii responsabili de șantiere cu acțiunile sau omisiunile lor.

În special, Parchetul ar fi trebuit să facă obiectul unei expertize (punctul 62). În plus, reclamanții nu au dispus de o cale de atac eficientă pentru a se plânge de ineficiența anchetei și pentru a obține despăgubiri în acest sens (încălcarea articolului 13). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale 000 EUR (20 000 EUR pentru fiecare solicitant) 000 EUR plătit la 29/06/2006 [2] (b) Măsuri individuale Expertiza care ar fi trebuit efectuată în conformitate cu Curtea Europeană nu mai este posibilă, clădirea nu mai există în prezent și, prin urmare, nu ar mai fi posibil din punct de vedere material să se completeze în mod util ancheta în litigiu.

În plus, guvernul arată că astăzi ar fi necesară acțiunea publică, ceea ce face imposibilă o anchetă sau o instrucțiune penală. Curtea Europeană a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă pentru a compensa prejudiciul moral suferit. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 2: S-au luat diverse măsuri pentru ca, în viitor, să nu se mai producă o disfuncție similară într-o anchetă. Ministerul de Stat a fost informat în mod corespunzător cu privire la concluziile Curții Europene în această cauză. Într-adevăr, hotărârea a fost transmisă prin grija Ministerului Justiției Procurorului General de Stat la data de 8/06/2006. În consecință, acesta din urmă a comunicat hotărârea tuturor șefilor de corp ai instanțelor, prin scrisoarea din 9/06/2006.

În plus, se precizează că la începutul anului 2000 au fost adresate note de serviciu privind accidentele de muncă atât magistraților de Parchet, cât și directorului general al poliției de stat și că, prin scrisoarea din 24/05/2000, acesta a trimis membrilor corpului de poliție o notă de serviciu similară pentru investigatori. În sfârșit, publicul a fost, de asemenea, informat cu privire la cerințele Convenției, astfel cum se desprinde din prezenta hotărâre, în măsura în care aceasta din urmă a fost publicată în Codex nr. 04 din 2006 (p. 173) și pe site-ul internet al Ministerului Justiției ( <http://www.mj.public.lu/juridictions/arrets_le_luxemburg/index.html> 2) Violența articolului 13 Legea din 01/09/1988 privind răspunderea civilă a statului și a autorităților publice - în special articolele 1 și 2 - permite solicitarea unei despăgubiri în caz de ineficiență a unei anchete penale.

Într-adevăr, această lege permite în special angajarea răspunderii statului pentru orice prejudiciu cauzat de funcționarea defectuoasă a serviciilor sale, atât administrative, cât și judiciare. Această lege permite, printre altele, acordarea unei despăgubiri chiar și în absența unei astfel de funcționări defectuoase, în cazul în care există un prejudiciu special și excepțional care ar fi inechitabil să fie lăsat în sarcina administratorului. Există exemple de jurisprudență internă care au aplicat această lege sau care o declară cel puțin aplicabilă, pentru a angaja răspunderea statului ca urmare a desfășurării unor anchete preliminare, de exemplu din cauza disproporției anumitor măsuri de cercetare (a se vedea Tribunalul raional Luxemburg, al XI-lea ch., nr 81446 din 16/12/2005; Curtea de Apel, 1 ch., n. 24442, Hotărârea din 11/07/2001, confirmată de Curtea de Casație, nr. 1928, Hotărârea din 19.12.2002.

În prezenta cauză, reclamanții nu au încercat să angajeze răspunderea statului pe baza acestei legi, această posibilitate nefiind nici dezbătută în fața Curții. Având în vedere formularea legii, faptul că jurisprudența aplică deja această lege funcționării defectuoase a justiției în cursul investigațiilor penale, precum și faptul că instanțele luxemburgheze - care au fost informate în mod corespunzător cu privire la prezenta hotărâre - aplică în mod direct Convenția astfel cum este interpretată de Curte, pare să fie posibil să se concluzioneze că, în viitor, în cazuri similare, o cale de atac efectivă va permite să se plângă de ineficiența anchetei și să se obțină despăgubiri în această privință.

III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Luxemburgul și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 decembrie 2009 cu ocazia celei de-a 1072-a reuniuni a delegaților miniștrilor [2] Plătit avocatului comun al reclamanților, în vederea partajării satisfacției echitabile în conformitate cu hotărârea Curții Europene.

Résolution CM/ResDH(2009)132 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des droits de l'homme Pereira Henriques contre Luxembourg (Requête n o 60255/00, arrêt du 9 mai 2006, définitif le 9 août 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l'homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l'absence d'enquête effective à la suite du décès accidentel du mari et père des requérants (violation de l'article 2) et l'absence de de recours effectif pour se plaindre de l'inefficacité de l'enquête et obtenir un dédommagement (violation de l'article 13) (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures qu'il a prises pour se conformer à l'arrêt de la Cour en vertu de l'obligation qui lui incombe au regard de l'article 46 paragraphe 1 de la convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que,

dans le délai imparti, l'Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)132 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Pereira Henriques contre Luxembourg Résumé introductif de l'affaire L'affaire concerne l'absence d'enquête effective pour établir les causes et, le cas échéant, sanctionner les responsables du décès en 1995 du mari et père des requérants, suite à l'effondrement d'un mur sur un chantier de démolition (violation procédurale de l'article 2). La Cour européenne a estimé qu'en l'espèce, le parquet n'avait pas conduit l'enquête avec diligence, or une telle diligence s'avérait particulièrement nécessaire vu que le droit luxembourgeois ne permet pas à la famille du défunt, en l'absence de faute intentionnelle établie par les juridictions pénales, d'obtenir des explications des entrepreneurs responsables de chantier sur leurs actions ou omissions.

En particulier, le parquet aurait dû procéder par la voie d'une expertise (§ 62). De surcroît, les requérants n'ont pas disposé d'un recours effectif pour se plaindre de l'inefficacité de l'enquête et obtenir un dédommagement à cet égard (violation de l'article 13). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 60 000 EUR (20 000 EUR pour chaque requérant) 12 000 EUR 72 000 EUR Payé le 29/06/2006 [2] b) Mesures individuelles L'expertise à laquelle il aurait fallu procéder selon la Cour européenne n'est plus possible, l'immeuble n'existant plus aujourd'hui. Partant, il ne serait matériellement plus possible de compléter utilement l'enquête litigieuse.

De surcroît, le gouvernement indique qu'il y aurait aujourd'hui prescription de l'action publique, rendant impossible une enquête ou une instruction quelconques sur le plan pénal. La Cour européenne a accordé aux requérants une satisfaction équitable afin de compenser le préjudice moral subi. II. Mesures générales 1) Violation de l'article 2 : Diverses mesures ont été prises afin, qu'à l'avenir, un dysfonctionnement similaire ne se produise plus dans une enquête. Le Ministère public a été dûment informé des conclusions de la Cour européenne dans cette affaire. En effet, l'arrêt a été transmis par les soins du Ministère de la Justice au Procureur Général d'Etat en date du 8/06/2006. Ce dernier a, par suite, communiqué l'arrêt à tous les chefs de corps des instances judiciaires, par courrier du 9/06/2006.

De surcroît, il est précisé que des notes de service concernant les accidents de travail avaient été adressées au début de l'année 2000 tant aux magistrats du parquet qu'au Directeur Général de la Police grand-ducale, et que celui-ci a, par courrier du 24/05/2000, adressé aux membres du corps de Police une note de service similaire destinée aux enquêteurs. Enfin, le public a également été informé des exigences de la Convention telles qu'elles se dégagent du présent arrêt, dans la mesure où ce dernier a été publié au Codex n o 04 de 2006 (p. 173) et sur le site Internet du Ministère de la Justice ( <http://www.mj.public.lu/juridictions/arrets_concernant_le_luxembourg/index.html> ). 2) Violation de l'article 13 : La loi du 01/09/1988 relative à la responsabilité civile de l'Etat et des collectivités publiques - en particulier les articles 1 et 2 - permet de demander un dédommagement en cas d'inefficacité d'une enquête pénale.

En effet, cette loi permet notamment d'engager la responsabilité de l'Etat pour tout dommage causé par le fonctionnement défectueux de ses services, tant administratifs que judiciaires. Cette loi permet également, entre autres, d'octroyer une indemnisation même en l'absence d'un tel fonctionnement défectueux, s'il existe un préjudice spécial et exceptionnel qu'il serait inéquitable de laisser à la charge de l'administré. Il existe des exemples de jurisprudence interne ayant fait application de cette loi, ou la déclarant au moins applicable, pour engager la responsabilité de l'Etat du fait du déroulement d'enquêtes préliminaires, par exemple du fait de la disproportion de certaines mesures d'instruction (voir Tribunal d'arrondissement de Luxembourg, XIe ch., n o 81446 du 16/12/2005 ; Cour d'appel, 1 e ch., n o 24442, arrêt du 11/07/2001, confirmé par Cour de Cassation, n o 1928, arrêt du 19.12.2002).

Dans la présente affaire, les requérants n'ont pas essayé d'engager la responsabilité de l'Etat sur la base de cette loi, cette possibilité n'ayant pas non plus été débattue devant la Cour. Vu le libellé de la loi, le fait que la jurisprudence fait déjà application de cette loi au fonctionnement défectueux de la justice au cours d'enquêtes pénales, ainsi que le fait que les juridictions luxembourgeoises - qui ont été dûment informées du présent arrêt - appliquent directement la Convention telle qu'interprétée par la Cour, il semble possible de conclure qu'à l'avenir, dans des cas similaires, un recours effectif permettra de se plaindre de l'inefficacité de l'enquête et d'obtenir un dédommagement à cet égard.

III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que le Luxembourg a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 décembre 2009 lors de la 1072e réunion des Délégués des Ministres [2] Payé à l’avocat commun des requérants, en vue d’un partage de la satisfaction équitable en conformité avec l’arrêt de la Cour européenne.