BORTOLUZZI AND CARRARETTO v. ITALY

PRIMEA SECȚII DECIZIE Cereri nr. 58777/21 și 25490/22 Franca BORTOLUZZI c. Italia și Luca CARRARETTO c. Italia (a se vedea tabelul adăugat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 1 februarie 2024 în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Gilberto Felici , Raffaele Sabato , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare; Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamanții au fost reprezentați de N. Zampieri, un avocat care practică în Schio. Plainele reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea legislației retrospective (art. 1 § 218 din Legea nr. 266/2005 din 23 decembrie 2005) în așteptarea procedurilor naționale au fost comunicate guvernului italian („Guvernul”). Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Guvernul a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri. Guvernul a recunoscut încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1. Ei au oferit reclamanților să plătească sumele detaliate în tabelul adăugat și au invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. (c) din Convenția. Sumele vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazurilor. Reclamanții au fost trimiși termenii declarațiilor unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit un răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 §§ § (c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) Hotărârea (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă împotriva Italiei subliniind faptul că adoptarea Legii nr. 266/2005 care a rezolvat în mod definitiv și retroactiv fondurile litigiului în curs între reclamanții și statul și a făcut să nu se continue procedura în mod inutil nu a fost justificată prin motive imperative de interes general (a se vedea, de exemplu, Cicero și alții c. Italia) , nr. 29483/11 și altele 4 §§ 31-33, 30 ianuarie 2020; De Rosa și alții c. Italia , nr. 52888/08 și altele 13 §§ 48-54, 11 decembrie 2012; și Agrati și alții c. Italia , nr. 43549/08, 6107/09 și 5087/09 §§ 59-66, 7 iunie 2011). Atunci când Curtea a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, a considerat că reclamanții au suferit o pierdere reală de șanse și că, prin urmare, încălcările constatate au fost probabile să fi cauzat leziuni semnificative ale reclamanților. În ceea ce privește prejudiciile morale, Curtea a considerat că constatarea unei încălcări constituie în sine satisfacție echitabilă pentru prejudiciile morale suferite de reclamanții (a se vedea De Rosa și alții , citat mai sus §§ 60-62). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazurile din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 22 februarie 2024. Viktoriya Maradudina Péter Paczolay Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (interferencia legislativă) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Data primirii declarației guvernamentale Sumele acordate pentru prejudiciu material per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere [2] 58777/21 25/11/2021 Franca BORTOLUZZI 1954 22/11/2023 Guvernul a oferit să plătească reclamantului 40% din sumele atribuite de hotărârea Curții de District de la Veneția, R.G. 347/04 din 23/05/2005 și care a revenit reclamantul, cu condiția ca ea să furnizeze dovezi de restituire. 31.25 25490/22 28/04/2022 Luca CARRARETTO 1965 23/11/2023 Guvernul a oferit să plătească reclamantului Luca Carraretto, moștenitoare a Giannina FRASSON, 40% din sumele atribuite de hotărârea Curții de District de la Veneția, R.G. 1832/04 din 04/11/2005 și care a revenit reclamantul, cu condiția ca acesta să furnizeze dovezi de restituire [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil. [2] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților

FIRST SECTION

DECISION

Applications nos. 58777/21 and 25490/22

Franca BORTOLUZZI v. Italy

and Luca CARRARETTO v. Italy

(see appended table)

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 1

February 2024 as a Committee composed of:

Péter Paczolay

, President

,

Gilberto Felici,

Raffaele Sabato

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants were represented by N. Zampieri, a lawyer practising in Schio.

The applicants’ complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article

1 of Protocol No. 1 concerning the application of retrospective legislation (Article 1 § 218 of Law no. 266/2005 of 23 December 2005) to pending national proceedings were communicated to the Italian Government (“the Government”).

THE LAW

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

The Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article

37 of the Convention.

The Government acknowledged the violation of Article 6 § 1 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article

37

§

1

(c) of the Convention. The amounts would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the cases.

The applicants were sent the terms of the Government’s unilateral declarations several weeks before the date of this decision. The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations.

The Court observes that Article

37 §

1

(c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article

37 §

1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular, the

Tahsin Acar v.

Turkey

judgment (preliminary objections) [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI).

The Court has established clear and extensive case-law against Italy emphasising that the adoption of Law no. 266/2005 which definitively and retroactively settled the merits of the pending dispute between the applicants and the State and rendered futile any continuation of the proceedings was not justified by overriding reasons of general interest (see, for example,

Cicero and Others v. Italy

, no. 29483/11 and 4 others, §§ 31-33, 30 January 2020;

De Rosa and Others v. Italy

, no. 52888/08 and 13 others, §§ 48-54, 11

December 2012; and

Agrati and Others v. Italy

, nos. 43549/08, 6107/09 and 5087/09, §§ 59-66, 7 June 2011). When the Court found a violation of Article 6 § 1 of the Convention, it considered that the applicants had suffered a real loss of opportunity and that, consequently, the violations found were likely to have caused the applicants material damage. As to non-pecuniary damage, the Court considered that the finding of a violation constituted in itself just satisfaction for the non-pecuniary damage suffered by the applicants (see

De Rosa and Others

, cited above, §§ 60-62).

Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article

37 §

1

(c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article

37 §

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article

37 §

2 of the Convention (see

Josipović v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 22 February 2024.

Viktoriya Maradudina

Péter Paczolay

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1

(Legislative interference)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Date of receipt of Government’s declaration

Amount awarded for pecuniary damage per applicant

(in euros)

[1]

Amount awarded for costs and expenses per application (in euros)

[2]

58777/21

25/11/2021

Franca BORTOLUZZI

1954

22/11/2023

The Government offered to pay the applicant 40% of the sums awarded by the judgment of the Venice District Court, R.G. 347/04 of 23/05/2005 and which the applicant returned, provided that she gives proof of the restitution.

31.25

25490/22

28/04/2022

Luca CARRARETTO

1965

23/11/2023

The Government offered to pay the applicant Luca Carraretto, heir of Giannina FRASSON, 40% of the sums awarded by the judgment of the Venice District Court, R.G. 1832/04 of 04/11/2005 and which the applicant returned, provided that he gives proof of the restitution.

50

[1]

Plus any tax that may be chargeable.

[2]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants