CASE OF KRAYNOVA AND KRAYNOV AND OTHER "YAKUT PENSIONERS" CASES v. RUSSIA

CASE OF KRAYNOVA AND KRAYNOV AND OTHER "YAKUT PENSIONERS" CASES v. RUSSIA (CtEDO, 2009)

CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE KRAYNOVA ȘI KRAYNOV ȘI 9 alte cauze de „pensionari Yakut” v. RUSSIA (Documentele nos. 7306/07, 8555/07, 11905/07, 11908/07, 11912/07, 14314/07, 14316/07, 14322/07, 14323/07 și 14326/07) JUDGUL Această versiune a fost rectificat la 10 martie 2010 în temeiul articolului 81 din Regulamentul Curții Strasburg 17 decembrie 2009 FINAL 17/03/2010 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Ar putea fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kraynova și Kraynov și 9 alte cazuri de „pensionari Yakut” v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 26 noiembrie 2009, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURĂ Cazul a apărut în zece cereri (n. 7306/07, 8555/07, 11905/07, 11908/07, 11912/07, 14314/07, 14316/07, 143222/07, 14323/07 și 14326/07) împotriva Federației Ruse depuse cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de 24 de resortisanți ruși, al căror nume și date de naștere sunt tabulate în anexă („reclamanții”). Datele de introducere a cererilor sunt, de asemenea, tabulate în anexă. Reclamanții au fost reprezentați de dl I. Novikov, avocat care practică în Novosibirsk. Guvernul Rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Președintele Primei Secțiuni a hotărât să comunice cererile Guvernului. De asemenea, s-a hotărât să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor (art. 29 § 3). FACTE Reclamanții sunt pensionari. Ei au depus în judecată o autoritate de pensii pentru calcularea greșită a pensiilor. Curtea orașului Neryungri de Yakutia a deținut pentru solicitanți. Curtea Supremă de Yakutia a susținut aceste hotărâri în apel și au devenit obligatorii. Mai târziu, la cererea autorității de pensii, Presidiumul Curții Supreme de Yakutia a anulat hotărârile privind revizuirea supravegherii, deoarece a considerat că instanțele de mai jos au interpretat greșit legislația materială. Datele hotărârilor judecătorilor sunt tabulate în anexă. Deoarece cererile sunt similare atât în ceea ce privește faptele, cât și în ceea ce privește legea, Curtea decide să se alăture acestora. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 A CONVENȚIEI ȘI A ARTICOLUL 1 A PROTOCOLULUI nr. 1 Reclamanții se plângeau în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție, precum și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la anularea hotărârilor lor. Curtea consideră oportun să examineze această plângere în temeiul articolului 6 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1. În măsura în care acest articol este relevant, se citește după cum urmează: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere ... de [a] ... tribunal...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de bunurile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Admisibilitatea Guvernului a susținut că cererile sunt inadmisibile. Revizuirea supravegherii era o caracteristică legitimă a sistemului juridic al Rusiei. Hotărârile trebuiau anulate deoarece se bazase pe o aplicare greșită a legii și, prin urmare, conținea un defect fundamental. Revizuirea de supraveghere a avut ca scop asigurarea unei aplicări uniforme a legislației privind pensiile și, prin urmare, promovarea certitudinii juridice. Procedura internă de revizuire a supravegherii a fost respectată. Revizuirea de supraveghere a fost inițiată de o parte la procedura și s-a întâmplat la scurt timp după ce hotărârile au devenit obligatorii. În cazurile în cauză, revizuirea de supraveghere nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece autoritățile au lăsat reclamanților sumele plătite înainte de anulare. În plus, din moment ce Presidium a constatat în cele din urmă că afirmațiile reclamanților au fost nefondate, nu au avut o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții au insistat că cererile lor sunt admisibile. Hotărârile au fost corecte. Dezacordul Presidium cu lectura instanțelor de jos a legii nu a justificat închiderea. Deși statul a lăsat reclamanților sumele plătite înainte de anulare, aceste sume au fost încă mai mici că ar fi trebuit să fie în conformitate cu hotărârile. Curtea constată că cererile nu sunt, vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Senchenko și alții și alte 35 de cazuri de „ pensionari Yakut” c. Rusia , nos . 32865/06, 3137/07, 3158/07, 5650/07, 5654/07, 5657/07, 5663/07, 6727/07, 6822/07, 6828/07, 6846/07, 8553/07, 8560/07, 11576/07, 11578/07, 11582/07, 11583/07, 11584/07, 11585/07, 11585/07, 12966/07, 13830/07, 13831/07, 13833/07, 13835/07, 1901/07, 1903/07, 19736/07, 19738/07, 19740/07, 19741/07, 19744/07, 19749/07, 19749/07, 19752/07, 20343/07, și 20939/07, 28 mai 2009). 11. În consecință, nu există niciun motiv să se îndepărteze de această constatare în acest caz. 11. În consecință, a fost o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIUNE 12. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 13. Reclamanții au formulat reclamații pentru satisfacție în formularele lor inițiale de cerere, dar nu au reintrodus aceste reclamații în etapa corespunzătoare a procedurii, adică după notificarea cererilor au fost prezentate guvernului. 14. Cu toate acestea, Curtea consideră că, în circumstanțele prezentelor cereri, este rezonabil să acorde reclamanților satisfacție echitabilă ad hoc. (a se vedea, cu alte referințe, Senchenko și alții și 35 de alte cazuri „pensionați Yakut” c. Rusia citate mai sus). Evaluarea sa pe o bază echitabilă și rezonabilă, Curtea conceda fiecare reclamant 2.000 de euro în ceea ce privește prejudiciu material, prejudiciu moral și costuri și cheltuieli. cererile admisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească fiecare solicitant, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2000 EUR (2 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material, prejudiciu moral și costuri și cheltuieli, care să fie transformate în ruble ruse la rata aplicabilă la data de decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 17 decembrie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului ANEXA Numărul de cerere privind reclamantul Născut în Hotărârea de legământ pe 7306/07 27/01/07 Kraynova Lidiya Andreyevna 1954 16/03/05 18/04/05 24/08/06 Kraynov Anatoliy Borisovich 1953 02/03/05 30/03/05 24/08/06 8555/07 12/01/07 Orlova Nina Nikolayevna 1954 26/03/05 06/06/05 16/10/06 Sborshchikova Galina Adamovna 1954 Kudryavtsev Aleksandr Nikolayevich 1950 11905/07 20/02/07 Abdrakhimov Ramil Shakirovich 1954 14/04/05 15/05/05 12/10/06 11908/07 22/02/07 Petukhova Lyudmila Ivanovna 1945 07/04/05 06/06/05 16/11/06 Slobodyanyuk Galina Grigorievna 1950 11912/07 20/02/07 Melnik Mircha Alekseyevich 1945 07/04/05 06/05 12/10/06 14314/07 19/12/06 Boyko Galina Alekseyevna 1953 18/11/04 21/03/05 27/07/06 14316/07 15/12/06 Grachev Viktor Timofeyevich 1941 27/01/05 28/03/05 27/07/06 Gracheva Nela Yuryevna 1937 Alekseyeva Yekgeniya Ivanovna 1946 An Yevgeniy Vladimirovich 1952 Vtorishina Olga Aleksandrovna 1949 Garmashova Nina Aleksandrovna 1961 Rubleva Lyudmila Alekseyeevna [1] 1947 Orlova Tatyana Terentyevna 1949 Timochenko Nina Vasilievna 1936 Chekanova Natalya Nikolayevna 1962 1432/07 15/12/06 Kandyba Nikolay Ignatyevich 1936 04/10/04 21/03/05 24/08/06 Kandyba Galina Aleksandrovna 1947 14323/07 21/12/06 Ilchenko Vladimir Viktorovich 1958 27/09/04 23/03/05 27/07/06 14326/07 21/12/06 Dauyeva Tatyana Alekseyevna 1954 08/04/05 06/06 24/08/06 [1] Rectificat la 10 martie 2010: textul a fost „Rubleva Nina Alekseyevna”.

FIRST SECTION

CASE OF KRAYNOVA AND KRAYNOV

and 9 other “Yakut pensioners” cases v. RUSSIA

(Applications nos. 7306/07, 8555/07, 11905/07, 11908/07, 11912/07, 14314/07, 14316/07, 14322/07, 14323/07 and 14326/07)

JUDGMENT

This version was rectified on 10 March 2010

under Rule 81 of the Rules of Court

STRASBOURG

17 December 2009

FINAL

17/03/2010

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Kraynova and Kraynov and 9 other “Yakut pensioners” cases v. Russia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

George Nicolaou,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 26 November 2009,

Delivers the following judgment, which was adopted on the last

‑

mentioned date:

PROCEDURE

1.

The case originated in ten applications (nos. 7306/07, 8555/07, 11905/07, 11908/07, 11912/07, 14314/07, 14316/07, 14322/07, 14323/07 and 14326/07) against the Russian Federation lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by 24 Russian nationals, whose names and dates of birth are tabulated in the Annex (“the applicants”). The applications' dates of introduction are also tabulated in the Annex.

2.

The applicants were represented by Mr I. Novikov, a lawyer practising in Novosibirsk. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

The President of the First Section decided to communicate the applications to the Government. It was also decided to examine the merits of the applications at the same time as their admissibility (Article 29 § 3).

THE FACTS

4.

The applicants are pensioners. They sued a pension authority for miscalculating their pensions. The Neryungri Town Court of Yakutia held for the applicants. The Supreme Court of Yakutia upheld those judgments on appeal and they became binding. Later, on the pension authority's request, the Presidium of the Supreme Court of Yakutia quashed the judgments on supervisory review because it considered that the courts below had misinterpreted material law. The dates of the court decisions are tabulated in the Annex.

THE LAW

I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

As the applications are similar in terms of both fact and law, the Court decides to join them.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1

6.

The applicants complained under Articles 6 and 13 of the Convention, and Article

1 of Protocol No. 1 about the quashing of their judgments. The Court considers it appropriate to examine this complaint under Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 only. Insofar as relevant, these Articles read as follows:

Article 6 § 1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair

... hearing ... by [a] ... tribunal...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

A.

Admissibility

7.

The Government argued that the applications were inadmissible.

Supervisory review had been a legitimate feature of Russia's legal system. The judgments had had to be quashed because they had been based on a misapplication of law and hence had contained a fundamental defect. The supervisory review had aimed to ensure a uniform application of pension laws and hence promoted legal certainty. The domestic procedure for supervisory review had been respected. The supervisory review had been set in motion by a party to the proceedings and had happened shortly after the judgments had become binding.

In the cases at hand, the supervisory review had not breached Article 1 of Protocol No. 1 because the authorities left to the applicants the sums paid before the quashing. Besides, since the Presidium had in the end found that the applicants' claims had been unfounded, they had not had a “possession” within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1.

8.

The applicants insisted that their applications were admissible.

The judgments had been correct. The Presidium's disagreement with the lower courts' reading of the law had not justified the quashing. Even though the State had left to the applicants the sums paid before the quashing, these sums had still been lower that they should have been under the judgments.

9.

The Court notes that the applications are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that they are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

B.

Merits

10.

The Court has earlier found a violation of Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No. 1 in similar circumstances (see

Senchenko and Others and 35 other “Yakut pensioners” cases v. Russia

, nos. 32865/06, 3137/07, 3158/07, 5650/07, 5654/07, 5657/07, 5663/07, 6727/07, 6822/07, 6828/07, 6846/07, 8553/07, 8560/07, 11576/07, 11578/07, 11582/07, 11583/07, 11584/07, 11585/07, 12966/07, 13830/07, 13831/07, 13833/07, 13835/07, 19001/07, 19003/07, 19736/07, 19738/07, 19740/07, 19741/07, 19744/07, 19746/07, 19749/07, 19752/07, 20343/07, and 20939/07, 28 May 2009). There is no reason to depart from that finding in the present case.

11.

There has, accordingly, been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

12.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

13.

The applicants set out claims for just satisfaction in their initial application forms, but failed to resubmit these claims at the appropriate stage of the proceedings, i.e. after notice of the applications had been given to the Government.

14.

Nevertheless, the Court considers it reasonable in the circumstances of the present applications to grant the applicants just satisfaction

ad hoc

(see, with further references,

Senchenko and Others and 35 other “Yakut pensioners” cases v. Russia

,

cited above). Making its assessment on an equitable and reasonable basis, the Court awards each applicant 2,000 euros in respect of pecuniary damage, non-pecuniary damage, and costs and expenses.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to join the applications;

2.

Declares

the applications admissible;

3.

Holds

that there has been a violation of Article

6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay each applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article

44

§

2 of the Convention, EUR 2,000 (two thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage, non-pecuniary damage, and costs and expenses, to be converted into Russian roubles at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 17 December 2009, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President

ANNEX

Application no.

Introduced on

Applicant

Born in

Judgment of

Binding on

Quashed on

7306/07

27/01/07

Kraynova Lidiya Andreyevna

1954

16/03/05

18/04/05

24/08/06

Kraynov Anatoliy Borisovich

1953

02/03/05

30/03/05

24/08/06

8555/07

12/01/07

Orlova Nina Nikolayevna

1954

26/03/05

06/06/05

16/10/06

Sborshchikova Galina Adamovna

1954

Kudryavtsev Aleksandr Nikolayevich

1950

11905/07

20/02/07

Abdrakhimov Ramil Shakirovich

1954

14/04/05

15/05/05

12/10/06

11908/07

22/02/07

Petukhova Lyudmila Ivanovna

1945

07/04/05

06/06/05

16/11/06

Slobodyanyuk Galina Grigoryevna

1950

11912/07

20/02/07

Melnik Mircha Alekseyevich

1945

07/04/05

06/06/05

12/10/06

14314/07

19/12/06

Boyko Galina Alekseyevna

1953

18/11/04

21/03/05

27/07/06

14316/07

15/12/06

Grachev Viktor Timofeyevich

1941

27/01/05

28/03/05

27/07/06

Gracheva Nella Yuryevna

1937

Alekseyeva Yevgeniya Ivanovna

1946

An Yevgeniy Vladimirovich

1952

Vtorushina Olga Aleksandrovna

1949

Garmashova Nina Aleksandrovna

1961

Rubleva Lyudmila Alekseyevna

[1]

1947

Orlova Tatyana Terentyevna

1949

Timoshenko Nina Vasilyevna

1936

Chekanova Natalya Nikolayevna

1962

14322/07

15/12/06

Kandyba Nikolay Ignatyevich

1936

04/10/04

21/03/05

24/08/06

Kandyba Galina Aleksandrovna

1947

14323/07

21/12/06

Ilchenko Vladimir Viktorovich

1958

27/09/04

23/03/05

27/07/06

14326/07

21/12/06

Dauyeva Tatyana Alekseyevna

1954

08/04/05

06/06/05

24/08/06

[1]

Rectified on 10 March 2010: the text was “Rubleva Nina Alekseyevna”.