CtEDO 12.01.2010 Auto

ILIEV v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
12.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ILIEV v. BULGARIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Anton Stefanov Iliev, este un național bulgar care s-a născut în 1977 și trăiește în Ruse. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Kazakov, un avocat practicant în Ruse. Guvernul bulgar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Kotzeva, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 ianuarie 1997, reclamantul a fost înscris în forțele armate bulgare pentru a-și completa serviciul militar. El a fost fizic adecvat la momentul respectiv. Reclamantul a servit în principal cu Forța Aerienă și a fost staționat în mai multe garnizoane. La 1 aprilie 1997, el a fost transferat la garnison nr. 26600 în orașul Yambol pentru a participa la un curs de pregătire radiotelegrafă. O examinare medicală din 2 aprilie 1997 a pronunțat că reclamantul se potrivește fizic. Potrivit reclamantului comandantului său pluton din Yambol, locotenentul A., a început să-l trateze în mod sistematic pentru că el nu a îndeplinit standardele de performanță necesare de el. Reclamantul a vizitat infirmeria garnizoanului la 8 și 10 mai 1997. El a fost diagnosticat cu “neuroză” și antidepresive prescrise. Într-o dimineață în mai 1997, reclamantul a fost ordonat biroului ofițerilor de pluton. Locotenentul A., sergentul H. și sergentul P. au fost prezenți. Potrivit reclamantului, l-au criticat pentru performanța lui scăzută în cursul de pregătire și, ca pedeapsă, i-au ordonat să facă douăzeci de pushups. Când s-a coborât și a început pushup-urile, locotenent A. și sergentul H. Se pare că a fost lovit de mai multe ori în cap, gât și stomac. Sergentul P. a fost martor la bătaie. Ofițerii au avertizat apoi reclamantul să nu spună nimănui ce s-a întâmplat. Potrivit reclamantului, la scurt timp după ce a început să aibă probleme cu viziunea și a avut durere în gât. La o dată neespecificată, reclamantul a vizitat infirmeria garnizoanului. Nu este clar dacă au fost găsite leziuni asupra persoanei sale. Medicul garnizoan aparent diagnosticat reclamantul cu spondiloză cervicală și l-a redirecționat la Spitalul Militar Sliven pentru o examinare cu raze X. La 27 mai 1997, reclamantul a fost examinat în spitalul militar Sliven, unde s-a confirmat diagnosticul spondilozei cervicale. Reclamantul a vizitat infirmeria garnizoanei la 28 și 30 mai și din nou la 3 iunie 1997, când a fost diagnosticat cu “neuroză”. El a fost redirecționat la spitalul militar Sliven unde a fost ospitalizat pentru un număr nedeterminat de zile. După descărcarea de gestiune din spital, el a primit concediu de acasă pentru motive medicale. La expirarea concediului de domiciliu, la 10 iulie 1997, reclamantul s-a întors la fosta sa garnizoană din satul Bezmer. Reclamantul a continuat să caute tratament medical. A vizitat infirmeria garnizoanului din Bezmer la 16 și 17 iulie și 11 și 13 august 1997. În fiecare ocazie a fost diagnosticat cu “neuroză” și a fost prescris antidepresive. După un examen medical la 3 noiembrie 1997 reclamantul a fost pronunțat în apt fizic. La 25 noiembrie 1997, reclamantul a suferit prima sa criză implicand convulsii membrelor, froțind la gură și pierderea conștiinței. Reclamantul a fost dus la spitalul militar Sliven unde a fost spitalizat din 25 noiembrie până la 10 decembrie 1997. El a suferit o a doua criză în timpul spitalului și a fost diagnosticat cu „epilepsie suspectată”. După ce a fost externat din spital reclamantul a fost concediat la domiciliu pentru motive medicale. În timp ce a suferit o a treia criză la 21 decembrie 1997. După revenirea la garnizoana sa, reclamantul a avut un examen de urmărire la Spitalul Militar Sliven la 5 ianuarie 1998. Aparent a fost redirecționat la Departamentul Neurologic al Academiei Medice Militare din Sofia (“MMA”), unde a fost spitalizat de la 7 la 9 ianuarie 1998. Reclamantul a fost diagnosticat cu: “Dystonia Neurovegetativă. Syncope. [Observat] pro-epilepsia”. La 10 ianuarie 1998, reclamantul a fost concediat din armată pe măsură ce termenul serviciului său militar s-a expirat. La o dată mai târziu, el a fost pronunțat inapt pentru serviciul militar activ pe motive medicale și a fost eliminat din lista de rezerve a armatei. După descărcarea de gestiune a reclamantului din armată, starea sa medicală a continuat să se deterioreze și numărul și frecvența convulsiilor au crescut. După o a patra criză la 15 ianuarie 1998, reclamantul a fost spitalizat la MMA din 23 ianuarie până la 18 februarie 1998. A fost diagnosticat cu: „Epilepsie – crize acute. Limfadenită generalizată nespecific”. La 25 februarie 1998, la Universitatea Medicală Pleven, a fost efectuată o scanare CAT la capul reclamantului. S-a descoperit că a avut un edem cerebral. Reclamantul a fost din nou spitalizat la Unitatea Neurologică a Spitalului de District Ruse din 2 până la 25 martie 1998 și apoi de la 28 iulie până la 2 august 1999. În timpul celui de-al doilea sejur, diagnosticul a fost: “[Epilepsia] – crize acute. Cularea funcțională masiv.” Între 25 iunie și 9 iulie 2001 reclamantul a fost spitalizat la MMA. La 3 iulie 2001 el a suferit o operație în timpul căvernoasă angiom (o malformație vasculară benigna care poate fi cauzată de un trauma la măduva spinării) a fost eliminat din creier. La o dată neespecificată la începutul anului 1998, mama reclamantului s-a plâns la Personalul General al forțelor armate bulgare (“funcționarul general”) de deteriorarea sănătății fiului său în timp ce el era în armată. În răspuns, prin scrisoarea din 23 martie 1998, Personalul general i-a informat că fiul ei a primit toate asistența medicală necesară. În septembrie 1999, la cererea reclamantului, un medic a elaborat un raport de experți privind starea sa de sănătate. Pe baza documentelor medicale relevante și a explicațiilor reclamantului, el a concluzionat că reclamantul a dezvoltat epilepsie în timpul serviciului său militar, dar că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă cauza sa a fost legată de presupusul bătăi al reclamantului în mai 1997. La 5 ianuarie 2000, reclamantul însuși s-a plâns de Stat General. Se pare că el a numit ofițerii implicați în presupusul bătăi în garnizoana Yambol și sergentul P., care se presupune că a fost martor. Prin ordinul de 15 decembrie 2000, Președintele Statului General al Forței Aeriene a înființat o comisie internă pentru a investiga acuzațiile reclamantului. În cursul lucrărilor sale, comisia a interogat locotenentul A., sergent principal H. și doctorul de la infirmeria lui Yambol. Sergentul P. nu a fost căutat pentru interogatoriu pentru că a părăsit armata în 1998. Ofițerii au interogat că reclamantul a fost tratat rău sau că l-a bătut. Doctorul Garnison a refuzat, de asemenea, că a văzut leziuni asupra reclamantului în timpul examenelor medicale efectuate la momentul respectiv. Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2001, Statul General a informat reclamantul că ancheta a concluzionat că acuzațiile sale sunt nefondate și că plângerile sale nu vor fi urmărite în continuare. La 15 noiembrie 2000, reclamantul a depus, de asemenea, o plângere la biroul procurorului militar Sliven, care a deschis o anchetă preliminară și a interogat sergentul principal H. și doctorul de la garnizoana Yambol, care amândoi a spus că nu-și aminteau reclamantul. Sergentul H. a refuzat bătut sau lovind soldați și doctorul Garnizon a refuzat orice cunoștință despre maltraturile reclamantului. Sergentul P. nu a fost interogat deoarece nu a fost găsit la adresa lui cunoscută. La 19 ianuarie 2001 un procuror din biroul procurorului militar Sliven a refuzat să deschidă proceduri penale în legătură cu presupusele maltraturi ale reclamantului. Pe baza mărturiilor obținute, dosarul medical al reclamantului și raportul experților medicali elaborat în 1999, el a concluzionat că nu s-a constatat că reclamantul a fost bătut în garnizoana Yambol sau că starea medicală a fost rezultată dintr-o traumă presupusă suferită în timpul acestei bătăi. La apelul reclamantului, la 11 septembrie 2001, această decizie a fost susținută de biroul procurorului militar de apel din Sofia. Se pare că reclamantul nu a apelat împotriva acestei decizii către biroul procurorului public șef. Prin decizia din 5 martie 2001, Comisia Medicală Ruse Labour-Expert („LEMC”) a evaluat starea medicală a reclamantului și l-a recunoscut ca fiind invalid cu 69,75% handicap. Prin apel, prin decizii din 22 iunie și 22 octombrie 2001, Comisia Medicală Centrală Labour-Expert („LEMC”) a anulat decizia LEMC și a evaluat reclamantul ca este invalid cu 90% handicap. În deciziile sale, CLEMC a făcut referire la afirmațiile reclamantului că a fost bătut în mai 1997, dar nu a concluzionat că acest lucru i-a cauzat starea medicală. În decembrie 2001, reclamantul a început să primească o pensie militară. Comisia a constatat că numărul și frecvența convulsiilor sale au scăzut și a evaluat că reclamantul a fost invalidat cu 74,80% de handicap. Prin apel, prin decizia din 13 noiembrie 2003, CLEMC a anulat decizia LEMC și a scăzut în continuare procentul de handicap al reclamantului la 50%. Încă o dată CLEMC s-a referit la presupusul bătăi al reclamantului în mai 1997, dar nu a afirmat că aceasta a considerat cauza stării sale medicale. Se pare că, ca urmare a reducerii nivelului său de invaliditate, la 1 iunie 2004, pensia armată a reclamantului a scăzut de la o sumă neespecificată la 60,95 lev-uri bulgare (echivalentul de 31 euro). La 2 august 2001, reclamantul a depus o plângere la biroul procurorului, provocând motivele pentru descărcarea de gestiune militară la 10 ianuarie 1998. Prin scrisoarea din 6 august 2001 a procurorului regional Sliven l-a informat că nu este competent să se pronunțe în acest sens și că ar trebui să inițieze o acțiune administrativă care să provoace ordinul de descărcare a sa. Se pare că reclamantul nu a inițiat o astfel de acțiune. Reclamantul a depus mai multe plângeri diverselor autorități care solicită compensare pentru daunele cauzate ca urmare a bolii pe care le-a dezvoltat în timpul armatei. Ca răspuns, prin scrisorile din 4 și 8 februarie 2001 ale Ministerului Apărării, scrisorile din 9 februarie și 5 martie 2001 ale Statului General și o scrisoare din 17 octombrie 2001 ale MMA, el a fost informat cu privire la procedura și formalitățile necesare pentru a solicita compensarea specială prevăzută la art. 249 § 1 din Legea forțelor armate, în vigoare la momentul respectiv. În special, reclamantul a fost informat cu privire la necesitatea de a obține o evaluare a stării sale medicale de către Comisia Medicală Militară, care se pare că nu a făcut-o. Nici nu a luat o acțiune în fața instanțelor civile pentru a solicita compensații, așa cum a fost în mod expres dreptul de a face în temeiul articolului 249 § 6 din Legea forțelor armate, în vigoare la momentul respectiv.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă