Publicat la 26 februarie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cererea nr. 26390/19 Edem Ayderovych BEKIROV împotriva Rusiei depusă la 17 mai 2019 comunicată la 6 februarie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea provine din conflictul dintre Ucraina și Federația Rusă atunci când acesta a afirmat jurisdicția sa asupra Crimeei în 2014. Reclamantul este un activist krimean Tatar care are o handicap fizic și a fost diagnosticat cu o serie de condiții grave de sănătate. Cererea se referă la arestarea sa în cadrul procedurii penale împotriva lui. La 12 decembrie 2018 reclamantul a fost pe drum spre Crimea pentru a vizita rudele sale. La punctul de control, autoritățile Federației Ruse l-au arestat pe baza suspiciunilor de trafic ilicit de arme de foc. Se presupune că acuzațiile s-au bazat numai pe dovezile unui martor anonim pe care reclamantul nu l-a putut pune în întrebări. La 13 decembrie 2018 Curtea de district Kyiv din Simferopol a refuzat petiția reclamantului pentru o măsură preventivă mai ușoară și a ordonat detenția reclamantului; această măsură a fost prelungită în mai multe ocazii. În timpul audierii, reclamantul a avut loc într-o cușcă de metale. Referindu-se la articolele 3 și 5 din Convenție, reclamantul se plânge în legătură cu: (a) condițiile de detenție și lipsa de îngrijire medicală; (b) plasarea sa într-o cușă metalică în cursul audierii judiciare referitoare la măsură preventivă; (c) caracterul presupus arbitrar al detenției sale; (d) caracterul ilegal și nerazonabil dur al privației sale de libertate, având în vedere starea sa de sănătate; și (e) prelungirea deținerii sale în mai multe ocazii fără argumentare adecvată, folosind numai fraze standard și prin copiarea deciziilor anterioare. Invocând art. 18 din Convenție, reclamantul a susținut în continuare că toate aceste încălcări au intenționat să-l pedepsească pentru activitățile sale de protecție a criminoților, ca parte a persecuțiilor krimeene Tatars, și că detenția sa intenționează să-l oblige să își recunoască vinanța. La 11 iunie 2019, Curtea a declarat Guvernului Federației Ruse în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, că acestea ar trebui să „asigure respectarea drepturilor Convenției” ale reclamantului și „să-l plaseze imediat în spital pentru o examinare medicală și un tratament adecvat. Curtea a hotărât, de asemenea, că publicul nu ar trebui să aibă acces la documentele depuse în Registru (art. 33 § 1 din Regulamentul Curții) în legătură cu cererea. La 23 august 2019, reclamantul a suferit o examinare medicală într-o instituție de sănătate de stat. La începutul examinării, starea medicală a reclamantului a fost considerată o condiție care a împiedicat deținerea sa. Prin scrisoarea din 6 septembrie 2019, Guvernul Rus a solicitat Curtea să ridice măsura interioară declarând că reclamantul a fost eliberat la 27 august 2019. La 7 septembrie 2019, reclamantul a fost transferat în Ucraina ca parte a unui schimb de deținuți între Rusia și Ucraina. El a fost ținut în custodie într-un centru de detenție preliminară din Simferopol între 12 decembrie 2018 și 7 septembrie 2019. La 9 septembrie 2019, Curtea a hotărât să ridice măsura intermediară, având în vedere că reclamantul a fost eliberat din închisoare și s-a întors în Ucraina. Întrebări către părți A îndeplinit reclamantul cerințele de admisibilitate prevăzute la articolul Convenției? Având în vedere istoria medicală a reclamantului, guvernul și-a îndeplinit obligația de a se asigura că sănătatea și bunăstarea sale au fost asigurate în mod corespunzător, printre altele, oferindu-i asistența medicală necesară, conform art. 3 din Convenție? În ceea ce privește handicapul reclamantului și, în special, problemele sale de sănătate existente, erau condițiile de detenție compatibile cu art. 3 din Convenție? În special, părțile sunt solicitate să descrie îngrijirea fizică/generală acordată reclamantului cu nevoile sale zilnice (mancă, baie, deplasare în jurul instalației și așa mai departe) și cât de des și de către care acest îngrijire a fost acordat reclamantului. 3 din Convenție, din cauza izolației într-o cușcă de metale în timpul procedurii penale împotriva lui (a se vedea Svinarenko și Slyadnev c. Rusia [GC], nr. 32541/08 și 43441/08, §§ 113-39, CEDH 2014 (extracte))? Privarea libertății a reclamantului a fost legală în sensul articolului 5 § 1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Mozer c. Republica Moldova și Rusia [GC], nr. 11138/10, § 150, 23 februarie 2016)? Durata detenției anterioare a reclamantului a fost compatibilă cu cerința articolului 5 § 3 din Convenție pentru a fi judecată într-un timp rezonabil sau eliberată în așteptarea procesului? Restricțiile impuse de stat în acest caz, presupus în conformitate cu art. 5 din Convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de această dispoziție, în contravenție cu art. 18 din Convenție?
Published on 26 February 2024
Application no. 26390/19
Edem Ayderovych BEKIROV
against Russia
lodged on 17 May 2019
communicated on 6 February 2024
The application originates from the conflict between Ukraine and the Russian Federation when the latter asserted its jurisdiction over Crimea in 2014. The applicant is a Crimean Tatar activist who has a physical disability and was diagnosed with a number of serious health conditions. The application concerns his arrest in the framework of the criminal proceedings against him.
On 12 December 2018 the applicant was on his way to Crimea to visit his relatives. At the checkpoint the authorities of the Russian Federation arrested him on suspicion of illicit firearms trafficking. Allegedly the accusations were solely based on the evidence of an anonymous witness whom the applicant was unable to question. On 13 December 2018 the Kyiv District Court of Simferopol refused the applicant’s petition for a milder preventive measure and ordered the applicant’s detention; this measure was prolonged on several occasions. During the hearings the applicant was held in a metal cage. The applicant unsuccessfully appealed against that preventive measure.
Referring to Articles 3 and 5 of the Convention, the applicant complains about: (a) the conditions of his detention and lack of medical care; (b) his placement in a metal cage during the judicial hearing concerning the preventive measure; (c) the allegedly arbitrary nature of his detention; (d) the unlawful and unreasonably harsh character of his deprivation of liberty, given his health condition; and (e) the prolongation of his detention on a number of occasions without proper argumentation, using only standard phrases and copying previous decisions. Invoking Article 18 of the Convention, the applicant further submitted that all these violations intended to punish him for his Crimean Tatars protection activities as a part of the Crimean Tatars persecutions, and that his detention intended to pressure him into acknowledging his guilt.
On 11 June 2019 the Court indicated to the Government of the Russian Federation under Rule 39 of the Rules of Court, that they should “
ensure respect for the Convention rights
” of the applicant and “
to immediately place him in hospital for proper medical examination and treatment
”. The Court has also decided that the public should not be allowed access to the documents deposited with the Registry (Rule 33 § 1 of the Rules of Court) in connection with the application.
On 23 August 2019 the applicant underwent a medical examination in a State-Funded Health Institution. At the outset of the examination, the applicant’s medical condition was regarded as a condition which precluded his detention.
By letter dated 6 September 2019 the Russian Government asked the Court to lift the interim measure stating that the applicant had been released on 27
August 2019.
On 7 September 2019 the applicant was transferred to Ukraine as part of a prisoners’ exchange between Russia and Ukraine. He had been held in custody in a pre-trial detention centre in Simferopol between 12 December 2018 and 7 September 2019.
On 9 September 2019 the Court decided to lift the interim measure given that the applicant had been released from prison and had returned to Ukraine.
1.
Has the applicant complied with the admissibility requirements set forth in Article
35
of the Convention?
2.
Taking into account the applicant’s medical history, have the Government met their obligation to ensure that his health and well-being were adequately secured by, among other things, providing him with the requisite medical assistance, as required by Article 3 of the Convention?
3.
Regard being had to the applicant’s disability and, in particular, his existing health problems, were the conditions of his detention compatible with Article 3 of the Convention? In particular, the parties are requested to describe the physical/general care afforded to the applicant with his everyday needs (eating, bathing, moving around the facility, and so on) and how often and by whom such care was provided to the applicant.
4.
Was the applicant subjected to degrading treatment, in breach of Article
3 of the Convention, on account of his confinement in a metal cage during the criminal proceedings against him (see
Svinarenko and Slyadnev v.
Russia
[GC], nos. 32541/08 and 43441/08, §§
113-39, ECHR 2014 (extracts))?
5.
Was the applicant’s deprivation of liberty lawful within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention (see,
mutatis mutandis
,
Mozer v. the Republic of Moldova and Russia
[GC], no.
11138/10, § 150, 23
February
2016)?
6.
Was the duration of applicant’s pre-trial detention compatible with the requirement of Article 5 §
3 of the Convention to be tried within a reasonable time or released pending trial?
7.
Were the restrictions imposed by the State in the present case, purportedly pursuant to Article 5 of the Convention, applied for a purpose other than those envisaged by this provision, contrary to Article 18 of the Convention?