AFFAIRE CHIVA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

19.01.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE CHIVA c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 46011/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 ianuarie 2010 DEFINIF 19/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Chiva c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Bošjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecătorii, de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera de consiliu la 15 decembrie 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se găsește o cerere (n 46011/06) îndreptat împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, Traian Chiva ( La 17 iunie 2008, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1949 și își are reședința în Bolintin Vale. La 17 iunie 2003, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Bolintin Vale ( situat în Bolintin Vale, în locul numit Poarta Luncii Tribunalul și-a primit acțiunea și a ordonat comisiei să-l pună în posesia terenului menționat, în locația menționată, și să-i elibereze un titlu de proprietate, imediat după primirea de către aceasta din urmă de pe teritoriul agenției de domenii de la La 16 februarie 2004, reclamantul sesizează instanța cu privire la o cerere de anulare a unui contract încheiat între societățile A. și S. privind vânzarea mai multor terenuri. La 22 aprilie 2004, reclamantul sesizează instanța cu privire la o altă cerere de condamnare a primăriei din Bolintin Vale, a comisiei locale și a comisiei departamentale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 privind domeniul de aplicare a dreptului de proprietate asupra terenului de 3 500 m, care îi fusese atribuită prin hotărârea definitivă. Instanța se alătură celor două cereri printr-o hotărâre înainte de a pronunța dreptul din 16 decembrie 2004. Prin hotărârea definitivă din 5 aprilie 2006, tribunalul departamental din Giurgiu a respins cererile reclamantului. În ceea ce privește prima sa cerere, Tribunalul a reținut că terenul solicitat nu se afla printre terenurile care fac obiectul contractului de vânzare atacat. din 2 iulie 2003 ordonase atribuirea terenului respectiv numai după încheierea procedurilor privind predarea terenului de către Agenție comisiei locale, proceduri care nu erau finalizate. 11. La 11 august 2008, cu acordul reclamantului, comisia locală i-a eliberat un titlu de proprietate pentru un teren de 3 500 m situat într-o altă locație decât cea prevăzută de hotărârea definitivă. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 12. Legislaia internă relevantă, și anume extrase din legile 18/1991 privind domeniul funciar, 169/1997 de modificare a Legii 18/91 și 29/1990 privind litigiile administrative, este descrisă în cauza Sabin Popescu c. România 48102/99, §§ 42-46, 2 martie 2004). 13. Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 26/2001 privind privatizarea societăților comerciale care dețin terenuri agricole care intră sub incidența domeniului public și privat de la Õ Õ , publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 7 iunie 2001, se citesc astfel Art. 7 alin. (7). În cooperare cu Oficiul pentru cadastru agricol și organizarea teritoriului agricol, Agenția pentru domenii de activitate agricolă stabilește inventarul terenurilor care fac obiectul refacerii dreptului de proprietate conform dispozițiilor legale n 18/1991 [pe teren] și 1291/2000 [pe tema refacerii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere] și, pe baza unui protocol, le înapoiază comisiilor locale, astfel încât titularilor de drept să li se elibereze titluri de proprietate și să fie plasați în posesia [a terenurilor atribuite]. 14. 268/2001, intrate în vigoare ca urmare a publicării în Jurnalul Oficial din 17 iulie 2001 a la . l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Înainte de încheierea protocolului menționat, agenția ia notă de cererea comisiei departamentale, însoțită de orice document relevant, precum și de documentația privind predarea terenurilor, așa cum a fost prezentată de consiliul său de administrație. Regulamentul de punere în aplicare nr. 18/2001, intrat în vigoare în urma publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 21 decembrie 2002 (JO L 1172/2001), prevede, de asemenea, că terenurile menționate la art. 7 alineatul (7) din Legea nr. 268/2001 trebuie predate comisiilor locale pe baza unui protocol [art. 44 alineatul (1) și alineatul (2) ]. PRIVIND VIOLAȚIILE ALEGATE DE LA ARTICOLELE 6 § 1 DIN CONVENȚIE ȘI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 CONVENȚIA 16. Reclamantul susține că neexecutarea hotărârii definitive pronunțate în favoarea sa a încălcat dreptul de acces la o instanță, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, precum și dreptul său la respectarea bunurilor sale, astfel cum se prevede la art. 1 din Protocolul nr. (1) Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 17. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 18. Guvernul recunoaște că reclamantul avea dreptul de a fi pus în posesia terenului situat în locația menționată de hotărârea definitivă din 2 iulie 2003, dar reamintește totuși că executarea hotărârii respective depindea de finalizarea procedurii de predare a terenului de către agenție comisiei locale. În cele din urmă, acesta subliniază că reclamantul a fost de acord ca comisia locală să îl pună în posesia unui teren situat într-o altă locație și că, prin urmare, autoritățile interne și-au îndeplinit obligațiile. 19. Reclamantul și-a dat acordul să fie pus în posesia unui teren diferit, dar subliniază că acesta are o valoare mult mai mică decât terenul la care avea dreptul și că comisia locală la a pus în posesie mai mulți ani după pronunțarea hotărârii definitive în favoarea sa 20. În primul rând, Curtea arată că, prin hotărârea definitivă menționată anterior, recurentului i se recunoaște dreptul de a-și reconstitui dreptul de proprietate pe un teren de 3 500 m situat într-un anumit loc. 21. Comisia observă că, în conformitate cu dreptul intern aplicabil în speță (punctul 13-15 de mai sus), Comisia departamentală a fost obligată să transmită documentația referitoare la terenul în cauză agenției care, la rândul său, după verificarea legalității documentelor prezentate, trebuia să o predea comisiei locale pe baza unui protocol. 22. Curtea observă apoi că reclamantul și-a dat acordul pentru ca acesta să fie pus în posesia unui teren diferit de cel atribuit prin hotărârea definitivă. Cu toate că a trebuit să aștepte mai mulți ani pentru a primi un teren, Curtea consideră că autoritățile interne și-au îndeplinit obligațiile care decurg din hotărârea definitivă menționată, având în vedere consimțământul neechivoc al reclamantului. 23. Cu toate acestea, Curtea arată că un termen de aproximativ cinci ani a expirat în speță înainte ca autoritățile interne să dea reclamantului un titlu de proprietate. 24. În această privință, Curtea amintește că este de competența fiecărui stat contractant să dispună de un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin Ruianu c. România 34647/97, punctul 66, 17 iunie 2003). Prin urmare, în măsura în care dispozițiile interne menționate anterior au pus în sarcina autorităților interne obligații concrete pentru a asigura îndeplinirea procedurilor care vizează refacerea dreptului de proprietate al reclamantului pe teren atribuit, Curtea consideră că termenul de inactivitate observat în speță ca urmare a finalizării procedurilor menționate anterior este imputabil autorităților interne. 25. În continuare, Curtea arată că termenul respectiv nu este rezonabil, având în vedere jurisprudența Curții în această privință (Dorneanu c. România, n 1818/02, § 52, 26 iulie 2007 Becciu c. Moldova, n 32347/04, § 28, 13 noiembrie 2007) și reamintește, în acest sens, că omisiunea Autoritățile, fără o justificare relevantă, de a executa o decizie definitivă într-un termen rezonabil, pot conduce la o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză aparține unei autorități administrative (a se vedea Acatrinei c. România 7114/02, § 40, 26 octombrie 2006 și Dorneanu, citată anterior, § 41 26). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu s-a depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea cu cele mai bune intenii a hotărârii judecătorești favorabile reclamantului. Prin urmare, în speță, s-a săvârșit încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenie și a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că: impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 240 EUR (EUR) pentru prejudiciul material suferit, sumă reprezentând diferența de valoare dintre terenul pe care l-a primit și cel atribuit prin hotărârea definitivă din 2 iulie 2003. Guvernul contestă suma solicitată de reclamant pentru prejudiciul material, considerând că valoarea de un hectar în regiune este de maximum 75 EUR. În ceea ce privește prejudiciul moral, consideră că o constatare a încălcării ar fi suficientă pentru a remedia prejudiciul moral menționat. 30. Curtea amintește că a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 numai din cauza întârzierii observate în executarea hotărârii definitive favorabile reclamantului. Aceasta nu indică nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și cererea pentru prejudiciul material și respingerea acesteia. Pe de altă parte, Comisia consideră că durata neexecutării a cauzat reclamantului o stare de frustrare și de incertitudine că o simplă constatare a încălcării nu este suficientă pentru a remedia. Prin urmare, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 5 000 EUR pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 31. Reclamantul solicită, de asemenea, 1 954,59 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și în fața Curții. Acesta furnizează documente justificative pentru această sumă, în special contracte de asistență juridică, retrageri din plata cheltuielilor de judecată ale avocaților, precum și alte documente justificative care atestă plata diferitelor cheltuieli legate de procedurile interne inițiate. 32. Guvernul nu se referă la rambursarea costurilor reale, necesare și rezonabile, dar observă că mai multe contracte de asistență juridică nu menționează referințele procedurilor interne și că mai multe plăți sunt legate de costuri care nu au legătură de cauzalitate cu prezenta cauză. 33. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR, toate costurile. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție 000 EUR (cinci mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii. 500 EUR (mii de cinci sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că sumele menționate anterior vor fi convertite în moneda landului pârât la rata aplicabilă la data decontării de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte