- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 februarie 2010
- Stat pârât
- SWE
- Concluzia
- Inadmisibil
Valquist împotriva Suediei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Lars Valquist, este un național suedez născut în 1956 și locuiește în Staffanstorp. La 12 noiembrie 2007, reclamantul a trimis un e-mail la sediul Forțelor Armate Suedeze (Försvarsmakten) în care a solicitat accesul la toate informațiile despre el deținute de Forțele Armate. El era convins că Forțele Armate aveau informații despre el așa cum susținea că era supravegheat de la începutul anilor 1980, când le-a dat un sfat despre o persoană și mai târziu a refuzat o ofertă de a lucra pentru ei. El a susținut că a fost, printre altele, victim de apariție telefonică, supraveghere a camerei, invazie a corespondenței sale, intruziune în casa sa, bugging și monitorizarea calculatorului său, e-mail și Internet, precum și de medicamente involuntare.
Întrucât reclamantul a dorit acum să inițieze o procedură împotriva statului suedez pentru supraveghere ilegală și hărțuire pentru obținerea unei compensații, el are nevoie de toate informațiile despre el păstrate de Forțele Armate pentru a dovedi cazul său. La 7 decembrie 2007, Forțele Armate și-au acordat cererea în ceea ce privește patru documente oficiale, și anume trei e-mail-uri și o imprimare din registrul Forțelor Armate, care au avut în vedere cererea actuală a reclamantului. În ceea ce privește alte opt documente interne, care au fost create și ca urmare a solicitării reclamantului, Forțele Armate au respins cererea din cauza faptului că aceste documente nu au fost încă expediate (expedierea).
Întrucât documentele legate de un caz care nu a fost încă finalizat, nu au fost considerate create în sensul Legii privind libertatea de presă (Tryckfrihetsförordningen, 1949:105 – în continuare „Legea 1949”) și, prin urmare, nu au devenit încă oficiale. Astfel, reclamantul nu a putut obține acces la acestea. În cele din urmă, Forțele Armate au remarcat că majoritatea informațiilor deținute de Forțele Armate cu privire la persoanele fizice nu erau secrete în ceea ce privește persoana în cauză. Cu toate acestea, anumite informații ar putea fi confidențiale în temeiul Legii de Secreție (Sekretesslagen, 1980:100), cum ar fi informațiile referitoare la securitatea națională. În acest sens, ar putea fi dăunător pentru securitatea națională să informeze o persoană pe care forțele armate le-au avut sau nu au avut informații despre el sau despre ea.
Din acest motiv, aceasta a respins restul cererii reclamantului cu privire la dacă există sau nu mai există informații despre el. La 28 februarie 2008, după ce a vizitat sediul Forțelor Armate și a examinat dosarele, instanța de apel a susținut integral hotărârea Forțelor Armate. Prin apel suplimentar, Curtea de Administrație Supremă (Regeringsrätten) a refuzat să acționeze la 23 aprilie 2008. Capitolul 2 secțiunea 1 din Legea din 1949 prevede că fiecare cetățean suedez are dreptul la liber acces la documentele oficiale pentru a încuraja liberul schimb de opinie și disponibilitatea de informații cuprinzătoare. Cu toate acestea, în conformitate cu capitolul 2 secțiunea 2 din Legea din 1949, dreptul de acces la documente oficiale poate fi restricționat în anumite circumstanțe, cum ar fi dacă restricția este necesară având în vedere securitatea statului sau relațiile sale cu un alt stat sau cu o organizație internațională.
Orice restricție privind dreptul de acces la documentele oficiale trebuie să fie specificată cu atenție într-o lege specială sau, dacă este mai adecvat, într-o situație anume, într-o altă lege la care se referă legea specială (capitolul 2 punctul 2 alineatul (2). În plus, capitolul 2 secțiunea 3 din Legea din 1949 prevede că un document este considerat oficial dacă este păstrat de o autoritate publică și dacă poate fi considerat că a fost primit sau creat de o autoritate publică (capitolul 2 secțiunea 3). În acest sens, capitolul 2 secțiunea 7 din Legea din 1949 prevede că un document este considerat creat de o autoritate publică atunci când acesta a fost expediat.
Se consideră că un document care nu a fost expediat a fost creat atunci când chestiunea la care se referă a fost în cele din urmă rezolvată de autoritatea sau, dacă documentul nu se referă la o chestiune specifică, atunci când a fost verificat și aprobat în cele din urmă de autoritate, sau a primit în alt mod formularul final. În conformitate cu capitolul 2, secțiunea 2 din Legea privind secretele, în conformitate cu momentul respectiv, informațiile referitoare la activitățile de apărare a țării sau de planificare sau de pregătire a acestor activități sau alte activități legate de Forțele Armate au fost secrete în cazul în care divulgarea acestor informații ar putea afecta apărarea țării sau ar pune în pericol securitatea națională.
1. The applicant, Mr Lars Valquist, is a Swedish national who was born in 1956 and lives in Staffanstorp.
On 12 November 2007 the applicant sent an e-mail to the headquarters of the Swedish Armed Forces (Försvarsmakten) in which he requested access to all information about him held by the Armed Forces. He was convinced that the Armed Forces had information about him as he claimed that he had been under surveillance since the early 1980s, when he had given a tip about a person to them and he had later turned down an offer to work for them. He alleged that he had, inter alia, been the victim of telephone tapping, camera surveillance, invasion of his correspondence, intrusion into his home, bugging and monitoring of his computer, e-mail and Internet as well as of involuntary medication. As the applicant now wished to initiate proceedings against the Swedish State for illegal surveillance and harassment in order to obtain compensation, he needed all the information about him kept by the Armed Forces to prove his case.
On 7 December 2007 the Armed Forces granted his request as concerned four official documents, namely three e-mails and one print-out from the Armed Forces' register, which all concerned the applicant's present request. As concerned eight other internal documents, which had also been created as a result of the applicant's request, the Armed Forces rejected the request on the ground that these documents had not yet been dispatched (expedierade). As the documents related to a case which was not yet finalised, they were not considered to have been created within the meaning of the Freedom of the Press Act (Tryckfrihetsförordningen, 1949:105 –hereafter “the 1949 Act”) and, consequently, they had not yet become official. Thus, the applicant could not obtain access to them. Lastly, the Armed Forces noted that most information held by the Armed Forces about individuals was not secret in relation to the person it concerned. However, certain information could be confidential under the Secrecy Act (Sekretesslagen, 1980:100), such as information relating to national security. In this respect, it could be harmful to national security to inform a person that the Armed Forces either had or did not have information about him or her. For this reason, it rejected the remainder of the applicant's request about whether or not there existed any more information about him.
The applicant appealed against the decision to the Administrative Court of Appeal (kammarrätten) in Stockholm. On 28 February 2008, after having visited the Armed Forces' headquarters and examined the files, the appellate court upheld the Armed Forces' decision in full.
Upon further appeal, the Supreme Administrative Court (Regeringsrätten) refused leave to appeal on 23 April 2008.
Chapter 2, section 1, of the 1949 Act stipulates that every Swedish citizen shall be entitled to free access to official documents in order to encourage the free exchange of opinion and the availability of comprehensive information. However, according to Chapter 2, section 2, of the 1949 Act, the right of access to official documents may be restricted in specific circumstances, such as if the restriction is necessary having regard to the security of the State or its relations with another State or an international organisation. Any restriction on the right of access to official documents must be carefully specified in a special law, or if more appropriate in a particular situation, in another law to which the special law refers (Chapter 2, section 2, paragraph 2).
Moreover, Chapter 2, section 3, of the 1949 Act stipulates that a document is considered to be official if it is kept by a public authority and if it can be deemed to have been received or created by a public authority (Chapter 2, section 3). In this respect, Chapter 2, section 7, of the 1949 Act states that a document is deemed to have been created by a public authority when it has been dispatched. A document which has not been dispatched is considered to have been created when the matter to which it relates has been finally settled by the authority or, if the document does not relate to a specific matter, when it has been finally checked and approved by the authority, or has otherwise received final form.
According to Chapter 2, section 2, of the Secrecy Act, as in force at the relevant time, information which related to activities to defend the country or planning or preparing such activities or otherwise related to the Armed Forces was secret if the disclosure of such information was likely to harm the country's defence or otherwise endanger national security.