CASE OF MATHONY AGAINST LUXEMBOURG

Rezoluția CM/ResDH(2010)7 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mathony împotriva Luxemburgului (domanda nr. 15048/03, hotărârea din 15 februarie 2007, finală la 15 mai 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o lipsă de imparțialitate obiectivă a unei instanțe penale, datorită faptului că judecătorii care au condamnat reclamantul au evaluat deja actele reclamantului înainte, în alte proceduri (violația articolului 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfăcării juste acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)7 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Mathony împotriva Luxemburgului Cazul se referă la nedreptatea procedurilor penale introduse împotriva reclamantului și, în special, la lipsa de imparțialitate obiectivă a instanței care l-a condamnat (violația articolului 6 alineatul (1)). În martie 2001, reclamantul a fost prins de conducere fără licență, licența sa fiind retrasă. Mașina sa a fost confiscată temporar și magistrații au refuzat să-i acorde ridicarea acestei crize. În iulie 2001 reclamantul a fost discalificat de la conducere timp de 12 luni și vehiculul său a fost confiscat. A apelat împotriva decalificarii. Prin hotărârea din 17 decembrie 2001, finală la 21 noiembrie 2002, după demiterea recursului reclamantului la Curtea de Casație, Curtea de Apel, compusă din aceiași judecători care au refuzat cererea de ridicare a convulsiunii, a susținut hotărârea de primă instanță. Curtea a considerat că, în circumstanțele cauzei, imparțialitatea instanței de judecată ar fi putut fi deschisă la îndoieli reale, deoarece aceleași judecători au refuzat anterior cererea reclamantului de eliberare a mașinii sale de la confiscare, bazand decizia lor în special pe comportamentul reclamantului și pe „gravitatea infracțiunii”. Prin urmare, Comisia a constatat că temerile reclamantului în acest sens ar putea fi considerate obiectiv justificate. Plata satisfacției și măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 000 de euro plătite la 21/06/2007 b) Măsuri individuale Interdicția de conducere a expirat și prejudiciile morale suportate a fost compensată de satisfacția echitabilă acordată de Curtea Europeană. În plus, chiar dacă Curtea Europeană a considerat că temerile reclamantului sunt justificate în mod obiectiv, în acest caz nu a găsit niciun subiectiv. imparțialitate. Astfel, nu pare că încălcarea a apărut din deficiențe suficient de grave pentru a ridica îndoieli reale în ceea ce privește rezultatul procedurii interne în cauză. II. Măsurile generale Curtea Europeană a reamintit că pur și simplul fapt că un judecător a luat deja decizii înaintea procesului nu justifică îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea sa. Hotărârea Curții în acest caz se referă la circumstanțele specifice ale cauzei: judecătorii care au condamnat reclamantul și-au dat deja opinia asupra comportamentului reclamantului înaintea procedurii penale, atunci când au examinat cererea de restituire a mașinii sale (a se vedea, de exemplu, un contrario hotărârea din 18/01/2001 la Revoldini și alții împotriva Luxemburgului). Hotărârea Curții Europene a fost trimisă de Ministerul Justiției, la 03/05/2007, procurorului general de stat, care a fost solicitat să-l difuzeze magistraților în cauză. Procurorul general de stat a confirmat că hotărârea a fost într-adevăr trimisă tuturor magistraților în cauză. Hotărârea a fost publicată pe site-ul internet al Ministerului Justiției. În sfârșit, hotărârea a fost publicată și în Codex - martie 2007 (www.codex-online.com). Autoritățile Luxemburgului au indicat că va fi acum pentru instanțele interne care acordă efect direct Convenției, în special pentru instanțele penale, pentru a asigura - în ceea ce privește compunerea instanței relevante în fiecare caz - că hotărârea Mathony este respectată. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură în ceea ce privește reclamantul, că încălcări similare vor fi împiedicate prin efectul direct acordat de instanțe interne la Convenția și jurisprudența Curții Europene și că Luxemburgul a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 4 martie 2010, la a 1078-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution

CM/ResDH(2010)7

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Mathony against Luxembourg

(Application No. 15048/03, judgment of 15 February 2007, final on 15 May 2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns a lack of objective impartiality of a criminal court, due to the fact that the judges who convicted the applicant had already assessed the applicant’s acts before, in other proceedings (violation of article 6, paragraph 1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)7

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Mathony against Luxembourg

Introductory case summary

The case concerns the unfairness of criminal proceedings brought against the applicant and in particular the lack of objective impartiality of the court which convicted him (violation of Article 6, paragraph 1).

In March 2001, the applicant was caught driving without a licence, his licence having been withdrawn. His car was temporarily seized and the magistrates refused to grant him the lifting of this seizure. In July 2001 the applicant was disqualified from driving for 12 months and his vehicle was confiscated. He appealed against the disqualification.

By judgment of 17 December 2001, final on 21 November 2002 after the dismissal of the applicant’s appeal to the Court of Cassation, the Court of Appeal, composed of the same judges who had refused the request for lifting of the seizure, upheld the first-instance judgment.

The Court considered that, in the circumstances of the case, the impartiality of the trial court could have been open to genuine doubt in that the same judges had previously refused the applicant’s request for the release of his car from seizure, basing their decision in particular on the applicant’s conduct and the “gravity of the offence”. It therefore found that the applicant’s fears in that regard could be considered objectively justified.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

1

000 euros

-

1

000 euros

Paid on 21/06/2007

b) Individual measures

The driving ban has expired and the non-pecuniary damage sustained was compensated by the just satisfaction awarded by the European Court. Moreover, even if the European Court considered the applicant’s fears

objectively

justified, it did not find in this case any

subjective

impartiality. Thus it does not seem that the violation arose from shortcomings sufficiently serious to raise any real doubt as to the outcome of the domestic proceedings in question.

II.

General measures

The European Court recalled that the mere fact that a judge had already taken decisions before the trial does not, as such, justify doubts as to his or her impartiality. The finding of the Court in this case was related to the specific circumstances of the case: the judges who convicted the applicant had in fact already given their opinion on the applicant’s behaviour prior to the criminal proceedings, when they examined his request for the restitution of his car (See for example a contrario the decision of 18/01/2001 in Revoldini and others against Luxembourg).

The judgment of the European Court was sent by the Ministry of Justice, on 03/05/2007, to the State Prosecutor General, who was asked to disseminate it to the magistrates concerned. The State Prosecutor General confirmed that the judgment had indeed been sent to all magistrates concerned. The judgment has been published on the Internet site of the Ministry of Justice. Finally, the judgment has also been published in Codex - March 2007 (www.codex-online.com). The authorities of Luxembourg indicated that it will now be for the domestic courts which grant direct effect to the Convention, and in particular for criminal courts, to ensure - with respect to the composition of the relevant court in each case - that the Mathony judgment is respected.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no measure is required in respect of the applicant, that similar violations will be prevented by the direct effect granted by the domestic courts to the Convention and the European Court’s case-law, and that Luxembourg has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 4 March 2010 at the 1078th meeting of the Ministers’ Deputies.