AFFAIRE VAN GEYSEGHEM ET 4 AUTRES AFFAIRES CONTRE LA BELGIQUE

Rezoluția CM/ResDH(2010)2 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Van Geyseghem și a altor 4 cauze împotriva Belgiei (a se vedea lista din anexă) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile transmise Comitetului de către Curte după încheierea acestora. Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze se referă la încălcări ale dreptului celor care au dreptul de a fi apărați de un avocat, aceștia nefiind comparați și refuzând să dea curs mandatelor de pronunțare a hotărârilor pronunțate împotriva lor [încălcarea articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3) litera (c), precum și, în cauzele Goedhart, Stift și Stroek, lipsa accesului la o instanță (violările articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile din anexă) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile sale (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2010) 2 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma cauzelor în cauza Van Geysehem și 4 alte cauze împotriva Belgiei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la încălcări ale dreptului persoanelor fizice de a fi apărate de un avocat la alegerea lor în diferite etape ale unei proceduri penale (judecată și opoziție), instanțele sesizate refuzând, în perioada 1993-1998, din cauza necomparării reclamanților, de a-și asculta avocații sau de a lua în considerare concluziile privind fondul depuse de aceștia din urmă (încălcarea articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3) litera (c). Cauzele Stroek, Stift și Goedhart privesc, de asemenea, o încălcare a dreptului de acces la o instanță din cauza deciziilor Curții de Casație de a declara recursurile reclamanților inadmisibili pentru că La încheierea procedurilor, reclamanții au fost condamnați la amenzi și pedepse cu închisoarea. În cauzele Stroek și Goedhart, reclamanții au făcut, în plus, obiectul unui mandat de arestare internațional. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale a) Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și n interogat Data hotărârii Definitive Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată totale plătite de Van Geyseghem 26103/95 21/01/99 - Marea Cameră 21/01/99 300 000 BEF 300 000 BEF 31/03/99 Goedhart, 34989/97 20/03/01 20/06/01 000 BEF 000 BEF 09/07/01 Strek L. și C., 36449/97+ 20/03/01 20/06/01 100 000 BEF 100 000 BEF 30/05/01 Pronk, 5338/99 08/07/04 0606 EUR 06/09/04 Stift, 46848/99 24/0205 000 EUR 650 EUR 650 EUR 11/08/05 b) Măsuri individuale În cauza Van Geysehem, pedeapsa pronunțată împotriva recurentei este prevăzută începând cu 14 iunie 1998. În cauzele Stroek și Goedhart, la 29 noiembrie 2001, autoritățile belgiene au acordat reclamanților o măsură de grație parțială, care a avut ca efect ridicarea mandatului de arestare internațional emis împotriva acestora. În cauza Pronk, pedeapsa reclamantului a fost prescrisă începând cu 1 octombrie 2008 și, în cauza Stift, începând cu 29 iunie 2008, o lege care permite redeschiderea procedurilor penale, în urma unei hotărâri a Curții Europene, a fost adoptată la 1 aprilie 2007-[a se vedea Rezoluția Cm/ResDH(2009)65 prin care Comitetul de Miniștri și-a închis examinarea cauzei Göktepe]. Această lege a intrat în vigoare la 1 decembrie 2007 și prevedea, ca măsură tranzitorie, posibilitatea ca reclamanții care beneficiază de o hotărâre a Curții Europene a cărei executare era încă în curs de desfășurare în fața Comitetului miniștrilor să solicite redeschiderea procedurii în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii. II. Măsuri generale Codul de procedură penală a fost modificat printr-o lege din 12 martie 2003, astfel încât este acum dobândit faptul că: avocatul poate, în orice situație, să își reprezinte clientul și că orice persoană poate introduce un recurs în casație, chiar dacă nu este sub pârghie în conformitate cu o hotărâre. În plus, hotărârea Curții Europene în cauza Van Geysegem a făcut obiectul unei difuzări extinse, însoțită de o circulară, iar Curtea de Casație și-a modificat jurisprudența (a se vedea Hotărârea Curții de Casație din 16/03/99, n de referință P980861N). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Belgia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 4 martie 2010, cu ocazia celei de-a 1078-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)2

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme

Van Geyseghem et 4 autres affaires contre Belgique

(voir liste en Annexe)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent des atteintes au droit des requérants d’être défendu par un avocat, ces derniers étant non comparants et ayant refusé de déférer aux mandats d’arrêts décernés contre eux (violations de l’article 6, paragraphe 1, combiné avec l’article 6, paragraphe 3c), ainsi que, dans les affaires Goedhart, Stift et Stroek, le défaut d’accès à un tribunal (violations de l’article 6 paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)2

Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux affaires dans l’affaire

Van Geyseghem et 4 autres affaires contre Belgique

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent des atteintes au droit des requérants d’être défendus par un avocat de leur choix à différents stades d’une procédure pénale (1ère instance, appel et opposition), les juridictions saisies ayant refusé, entre 1993 et 1998, en raison de la non-comparution des requérants, d’entendre leurs avocats ou de prendre en considération les conclusions sur le fond déposées par ces derniers (violations de l’article 6§1 combiné avec l’article 6§3c).

Les affaires Stroek, Stift et Goedhart concernent en outre une atteinte au droit d’accès à un tribunal en raison des décisions de la Cour de cassation de déclarer les pourvois des requérants irrecevables parce qu’ils n’avaient pas déféré aux mandats d’arrêt décernés contre eux (violations de l’article 6§1). Au terme des procédures, les requérants ont tous été condamnés à des amendes et des peines d’emprisonnement. Dans les affaires Stroek et Goedhart, les requérants ont, de plus, fait l’objet d’un mandat d’arrêt international.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a) Détails de la satisfaction équitable

Nom et n

o

requête

Date de l’arrêt

Définitif le

Préjudice matériel

Préjudice moral

Frais et dépens

Total

Payé le

Van Geyseghem

n

o

26103/95

21/01/99 - Grande Chambre

21/01/99

300

000 BEF

300

000 BEF

31/03/99

Goedhart,

n

o

34989/97

20/03/01

20/06/01

30

000 BEF

30

000 BEF

09/07/01

Stroek L. et C.,

n

o

36449/97+

20/03/01

20/06/01

100

000 BEF

100

000 BEF

30/05/01

Pronk,

n

o

51338/99

08/07/04

08/10/04

7

606 euros

7

606 euros

06/09/04

Stift,

n

o

46848/99

24/02/05

24/05/05

3

000 euros

7

650 euros

10

650 euros

11/08/05

b) Mesures individuelles

Dans l’affaire Van Geyseghem, la peine prononcée à l’encontre de la requérante est prescrite depuis le 14

juin 1998.

Dans les affaires Stroek et Goedhart, le 29 novembre 2001, les autorités belges ont accordé aux requérants, une mesure de grâce partielle qui a eu pour effet de lever le mandat d’arrêt international délivré contre eux.

Dans l’affaire Pronk, la peine du requérant est prescrite depuis le1er octobre 2008, et, dans l’affaire Stift, depuis le 29 juin 2008.

En outre, une loi permettant la réouverture des procédures pénales, suite à un arrêt de la Cour européenne, a été adoptée le 1er avril 2007(voir Résolution Cm/ResDH(2009)65 par laquelle le Comité des Ministres a clos son examen de l’affaire Göktepe). Cette loi est entrée en vigueur le 1er décembre 2007 et prévoyait, à titre de mesure transitoire, la possibilité pour les requérants bénéficiant d’un arrêt de la Cour européenne dont l’exécution était encore pendante devant le Comité des Ministres, de demander la réouverture de la procédure dans les six mois suivant l’entrée en vigueur de la loi.

II.

Mesures générales

Le Code d’instruction criminelle a été modifié par une loi du 12 mars 2003, de sorte qu’il est désormais acquis que l’avocat peut, en toutes circonstances, représenter son client et que toute personne peut introduire un pourvoi en cassation, même si elle n’est pas sous écrou conformément à une décision de justice.

En outre, l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Van Geyseghem a fait l’objet d’une large diffusion accompagnée d’une circulaire et la Cour de cassation a modifié sa jurisprudence (voir arrêt de la Cour de cassation du 16/03/1999, n

o

de référence P980861N).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Belgique a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 4 mars 2010 lors de la 1078e réunion des Délégués des Ministres.