W.N.J.C. v. THE NETHERLANDS

Publicat la 4 martie 2024 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 36957/22 W.N.J.C. împotriva Țărilor de Jos depusă la 28 iulie 2022 comunicată la 15 februarie 2024 OBIECTUL CAUZUL Reclamantul a fost victima unui atac violent de către un grup de persoane într-un loc public. După condamnarea acestor persoane pentru tentativă de asasinare de către instanța de primă instanță, procurorul public în cadrul procedurii de recurs a solicitat să fie declarat inadmisibil, deoarece nu mai putea confirma echitatea procedurii împotriva persoanelor condamnate din cauza unor eșecuri nediscriminate în cadrul anchetei, ceea ce a compromis integritatea probelor. Înainte de instanța de apel, procurorul public a recunoscut că, fiind victima unei infracțiuni violente, reclamantul a suferit daune din cauza acestei situații și s-a oferit să acorde compensații.

Curtea de Apel a declarat ulterior inadmisibil serviciul de procuror public în acuzarea suspecților și a anulat condamnarea inițială. Reclamantul a primit compensații de la Serviciul de procuror public pentru daunele suferite de el. O cerere reînnoită de urmărire, depusă de reclamant, a fost respinsă ca eșecurile menționate mai sus, nediscriminate în cadrul anchetei au fost ireparabile. Procedura de plângere a reclamantului cu privire la această decizie a fost respinsă de Curtea de Apel. Reclamantul se plânge de încălcarea obligației pozitive ale autorităților derivate din articolele 2 și 3 din Convenție de a efectua o investigație eficace și de lipsa unui remediu eficace pentru a ridica această plângere.

Având în vedere faptul că au fost recunoscute defectele în cadrul anchetei penale și că a fost acordată o compensație, poate reclamantul încă să pretinde că este victimă de o încălcare a Convenției, în sensul articolului 34 (a se vedea Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, § 180, CEDO 2006-V; Gäfgen v. Germania [nr. 22978/05, §§ 115 și 116, CEDO 2010; Bivolaru v. România (nr. 2) , nr. 66580/12, § 170, 2 octombrie 2018 și Chennouf și alții c. Franța (dec.), nr. 4704/19, 20 iunie 2023, § 39)? În cazul în care, și având în vedere protecția procedurală în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție, statul și-a respectat obligația de a efectua o anchetă eficace (a se vedea Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr. 24014/05, § 171, 14 aprilie 2015 și Öneryıldız v. Turcia [GC], nr. 48939/99, § 96, CEDO 2004-XII)?

Published on 4 March 2024

THIRD SECTION

Application no. 36957/22 W.N.J.C. against the Netherlands lodged on 28 July 2022 communicated on 15 February 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the discontinuation of criminal proceedings at the appeal stage at the request of the Public Prosecution Service. The applicant was a victim of a highly violent assault by a group of persons in a public place. After a conviction of those persons for attempted manslaughter by the first instance court, the public prosecutor in the appeal proceedings requested to be declared inadmissible as he could no longer vouch for the fairness of the proceedings against the convicted persons because of undisclosed failings in the investigation, which compromised the integrity of the evidence. No further reasons could be given in order to protect legitimate, unnamed interests. Before the appellate court, the public prosecutor acknowledged that the applicant, being the victim of a violent crime, had suffered damage due to this situation and offered to award compensation.

The Court of Appeal thereafter declared the Public Prosecution Service inadmissible in the prosecution of the suspects and quashed the initial conviction. The applicant received compensation from the Public Prosecution Service for the damage suffered by him. A renewed request to prosecute, filed by the applicant, was rejected as the abovementioned, undisclosed failings in the investigation were irreparable. The applicant’s complaint procedure regarding this decision was rejected by the Court of Appeal. The applicant complains about the violation of the authorities’ positive obligation derived from Articles 2 and 3 of the Convention to conduct an effective investigation and the lack of an effective remedy to raise this complaint.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Having regard to the fact that flaws in the criminal investigation have been acknowledged and compensation has been awarded, can the applicant still claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article 34 (see Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97, § 180, ECHR 2006-V; Gäfgen v. Germany [GC], no. 22978/05, §§ 115 and 116, ECHR 2010; Bivolaru v. Romania (no. 2) , no. 66580/12, § 170, 2 October 2018 and Chennouf and Others v. France (dec.), no. 4704/19, 20 June 2023, § 39)? 2. If so, and having regard to the procedural protection under Articles 2 and 3 of the Convention, has the State complied with its obligation to carry out an effective investigation (see Mustafa Tunç and Fecire Tunç v. Turkey [GC], no. 24014/05, § 171, 14 April 2015 and Öneryıldız v. Turkey [GC], no. 48939/99, § 96, ECHR 2004-XII)?