- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 mai 2010
- Stat pârât
- MKD
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Sandel împotriva Macedoniei de Nord
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1941. La 9 aprilie 1998, reclamantul a fost arestat pe suspect de fraudă. La 10 aprilie 1998, el a fost adus în fața unui judecător investigator al Tribunalului de Primă Instanță de Skopje („jurița de judecată”). Procesul-verbal al audierii din acea dată a înregistrat că el a avut o comandă insuficientă a Macedoniei, dar că ar fi de acord, dacă este necesar, să aibă niște fraze reluate sau explicate în detaliu. Cu toate acestea, în absența avocatului său el a rămas tăcut. Investigația a început și reclamantul a fost retras în custodie. La 16 aprilie 1998 a fost adus din nou în fața judecătorului de investigare și de data asta, în prezența avocatului său, a prezentat dovezi în sârb care declară că are o comandă limitată a macedoneanului.
El a dat mărturie în prezența dnei O.T., un interpret certificat de instanță. El a semnat minuta fără a face niciun comentariu sau obiecție. La 29 aprilie 1998, procurorul public a depus un proiect de pronunțare. La 8 mai 1998, reclamantul a contestat că proiectul de pronunțare a fost defectuos deoarece nu a fost susținut de suficiente dovezi. La 15 mai 1998, instanța de judecată a respins obiecția reclamantului. La 23 iunie 1998, reclamantul a numit un alt avocat pentru a-l reprezenta în cadrul procedurii. Patru audieri fixate între iulie și septembrie 1998 au fost suspendate datorită solicitării reclamantului de a folosi limba sa maternă ebraică. La 6 august 1998, el a fost eliberat pe cauțiune.
10. La o dată neespecificată între septembrie și decembrie 1998, instanța judecătorească, la sugestia reclamantului, a numit dl E.F., un angajat de limba ebraică într-o organizație non-guvernamentală din Skopje, ca interpret. 11. O audiere stabilită pentru 15 ianuarie 1999 a fost reprogramată datorită lipsei dlui E.F. 12. La 29 aprilie 1998, a început o anchetă cu privire la reclamantul cu alte două conturi de fraudă. La 1 iunie 1998, procurorul public a depus un acuzat împotriva reclamantului. La 11 iunie 1998, reclamantul a contestat pe baza lipsei de dovezi pentru a susține acuzațiile împotriva acestuia. La 20 octombrie 1998, în prezența reclamantului și a celui de-al doilea avocat, instanța de judecată a respins obiecția reclamantului.
13. La 10 martie 1999, tribunalul de judecată s-a alăturat celor două seturi de procedură. 14. Între 15 ianuarie 1999 și 12 septembrie 2001, instanța de judecată a stabilit 19 audieri ale căror trei au fost suspendate la cererea reclamantului, cinci datorită lipsei unui expert, care a fost solicitat să furnizeze un aviz al semnării reclamantului, procurorul public sau domnul E.F. și două datorită lipsei judecătorului judecător și a unei greve de către administrația instanței. În acest timp, procedurile au fost desfășurate cu ajutorul dlui E.F. În prezența sa, Curtea a auzit reclamantul, expertul și mai mulți martori, dintre care doi erau resortisanți străini, și a obținut un raport de experți privind semnarea reclamantului.
În audierile din 10 martie și 12 octombrie 1999 și 12 septembrie 2001, reclamantul a confirmat mărturia dată în cadrul procedurii preliminare și a declarat că a înțeles actele de inculpare comunicate. 15. La 30 septembrie 2001, dl E.F. a părăsit statul și a informat instanța judecătorească că nu mai putea să furnizeze interpretare. Până la 3 martie 2004, cincisprezece audieri au fost amânate deoarece instanța de judecată nu a putut asigura participarea domnului E.F. sau a unui alt interpret în ebraică. La o audiere din 21 iunie 2002, reclamantul a insistat să aibă interpretare în ebraică și a refuzat oferta instanței de interpretare engleză sau sârbă. Ministerul Justiției a declarat că nu există nici un interpret certificat de curte în ebraică înregistrat în Statul pârât care, în conformitate cu normele de curte, va fi autorizat să asiste în instanță.
Asociația evreică a răspuns, de asemenea, că niciunul dintre membrii săi nu are comanda suficientă a ebraicii. 16. Potrivit procesului-verbal al audierii din 19 martie 2003, reclamantul a declarat că locuiește în Statul pârât de zece ani și a folosit engleza și sârbă pentru comunicarea zilnică. Cu toate acestea, din moment ce comanda sa a fost limitată a acestor limbi, el a insistat să aibă interpretare în ebraică. 17. La 21 aprilie 2003, o școală de limbă străină bazată pe Skopje a emis un certificat care atestă nivelul macedonean al reclamantului. Potrivit acesteia din urmă, reclamantul a avut o înțelegere limitată despre macedonean; el a răspuns în sârb; el ar putea în parte să înțeleagă un text scris dacă este în scenariu latin, dar el ar putea scrie numai în sârb.
18. La o audiere din 29 septembrie 2003, reclamantul a declarat că a folosit macedonean, sârbă, bulgară și engleză pentru comunicarea zilnică. A semnat contracte în macedonean sau engleză. În cazul în care ar trebui adăugat ceva, va cere fiilor săi în Israel, în ebraică, să traducă partea relevantă în engleză. 19. La o audiere din 17 noiembrie 2003, reclamantul, la cererea instanței, a declarat că el „a folosit macedonean, sârb și engleză pentru comunicarea zilnică, dar ... nu a putut scrie sau citi în aceste limbi sau să le folosească în proceduri”. Reclamantul a afirmat, de asemenea, că în cadrul procedurii preliminare, însemnând interogarea din aprilie 1998, el și-a făcut declarația în sârb – în ciuda comandălor limitate – pe instrucțiunile avocatului său, care, susținut, a lucrat în concert cu poliția și care l-a înființat să semneze procesul-verbal.
20. Având în vedere declarațiile reclamantei, la 28 ianuarie 2004, instanța de judecată a numit doi interpreti în engleză, sârbă și bulgară, unul dintre care a fost doamna O.T. 21. De la 3 martie 2004, procedurile au fost desfășurate cu ajutorul acestor doi interpreti. Trei amânări au fost ordonate datorită lipsei reclamantului. 22. La 10 noiembrie 2004, instanța de judecată a ordonat, la cererea reclamantului, traducerea în limba engleză și sârbă a facturilor de inculpare din 29 aprilie și 1 iunie 1998. La 29 decembrie 2004, reclamantul a returnat versiunile traduse care declară că el a fost competent numai în ebraică. 23. De la 15 ianuarie 2005, un al treilea avocat a reprezentat reclamantul în cadrul procedurii.
La o audiere din 17 ianuarie 2005, instanța judecătorească a refuzat cererea de a se traduce în ebraică toate documentele din dosar, deoarece au fost deja traduse oral de domnul E.F., în prezența căreia instanța a admis alte dovezi. 24. În cadrul audierii de la 4 și 15 aprilie 2005 și după ce avocatul reclamantului a formulat observații de concluzie ample, instanța de judecată a condamnat reclamantul și l-a condamnat la doi ani și șase luni de închisoare. A ordonat, de asemenea, o măsură de securitate – expulzare din Statul pârât timp de patru ani. 25. La 29 septembrie 2005, reclamantul a depus un recurs scris în ebraică. La cererea instanței de judecată, el a depus o copie certificată în macedonean.
El s-a plâns că, printre altele, nu i-a fost dat dreptul de a folosi evreii, chiar dacă instanța de judecată a acceptat că avea o comandă limitată a sârbului și englezii. El a susținut că declarația sa inițială în sârb a fost făcută sub presiune. În plus, el a plâns că dovezile împotriva acestuia au fost admise sub formă de fotocopie. 26. La o audiere publică care a avut loc la 18 aprilie 2006, Curtea de Apel din Skopje a respins recursul reclamantului. Acesta a respins argumentele sale privind utilizarea evreiului, bazate pe declarația sa inițială din 16 aprilie 1998 făcută în sârb și faptul că toate dovezile admise au fost traduse în evreu cu ajutorul dlui E.F. De asemenea, Comisia a afirmat că recursul său a fost tradus în macedonean de către un interpret certificat de curte pentru a se traduce în turc, ceea ce a sugerat că insistența reclamantului asupra utilizării ebraicii a avut ca scop prelungirea procedurii.
Acesta a respins, în continuare, plângerile sale cu privire la utilizarea probelor sub formă de fotocopie, declarând că nu a fost posibil să o recunoască în formă originală, deoarece între timp a fost distrusă. 27. La 14 iunie 2006, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept („араосилнедно”) la Curtea Supremă în care a reiterat plângerile că a fost refuzat dreptul de a utiliza ebraică, singura limbă a căror comandă era suficientă. El s-a plâns că instanța de judecată, după ce a fost incapabilă de a asigura prezența unui interpret adecvat, a impus utilizarea sârbului și a altor limbi, chiar dacă a stabilit mai devreme în cadrul procedurii că nu le-ar putea folosi competent. În acest sens, el se plângea de respingerea cererii sale de a avea un interpret din străinătate, chiar dacă dl E.F.
a fost un evreu american. În plus, s-a plâns că nu a fost informat, într-o limbă pe care a înțeles-o, despre natura și cauza acuzației. În cele din urmă, s-a plâns pentru utilizarea probelor sub formă de fotocopie. 28. La 16 ianuarie 2007, Curtea Supremă a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept. Acesta a susținut că procedurile au fost desfășurate într-o limbă pe care a înțeles-o reclamantul, bazandu-se pe depozițiile luate la 16 aprilie 1998 în cadrul procedurii preliminare și pe faptul că toate dovezile au fost traduse în ebraică de către dl E.F. În plus, restul plângerilor nu a constatat niciun motiv pentru a se îndepărta de argumentul dat de instanțele inferioare. Nu au fost furnizate informații cu privire la data de serviciu a acestei decizii.
29. La 27 iunie 2008, Președintele statului a acordat reclamantului eliberarea timpurie din închisoare. 30. În timpul procedurii, reclamantul a solicitat, în mai multe ocazii, ca instanța de judecată și Consiliul judiciar de stat să accelereze procedurile.
4. The applicant was born in 1941.
On 9 April 1998 the applicant was arrested on suspicion of fraud. On 10 April 1998 he was brought before an investigating judge of the Skopje Court of First Instance (“the trial court”). The minutes of the hearing held on that date recorded that he had an insufficient command of Macedonian, but that he would agree, if need be, to have some phrases re-read or explained in detail. However, in the absence of his lawyer he remained silent. The investigation started and the applicant was remanded in custody. On 16 April 1998 he was again brought before the investigating judge and this time, in the presence of his lawyer, he produced evidence in Serbian stating that he had a limited command of Macedonian. He gave his testimony in the presence of Ms O.T., a court-certified interpreter. He signed the minutes without making any comment or objection.
On 29 April 1998 the public prosecutor lodged a bill of indictment. On 8 May 1998 the applicant objected on the ground that the bill was defective because it was not supported by sufficient evidence. On 15 May 1998 the trial court dismissed the applicant's objection.
On 23 June 1998 the applicant appointed another lawyer to represent him in the proceedings.
Four hearings fixed between July and September 1998 were adjourned owing to the applicant's request to use Hebrew, his mother tongue.
On 6 August 1998 he was released on bail.
On an unspecified date between September and December 1998, the trial court, at the applicant's suggestion, appointed Mr E.F., a Hebrew-speaking employee in a Skopje-based non-governmental organisation, as interpreter.
A hearing fixed for 15 January 1999 was rescheduled owing to the absence of Mr E.F.
On 29 April 1998 an investigation started in respect of the applicant into two other counts of fraud. On 1 June 1998 the public prosecutor lodged an indictment against the applicant. On 11 June 1998 the applicant objected on the ground of lack of evidence to support the charges against him. He also requested that the bill of indictment be translated into Hebrew. On 20 October 1998, in the presence of the applicant and his second lawyer, the trial court dismissed the applicant's objection.
On 10 March 1999 the trial court joined the two sets of proceedings.
Between 15 January 1999 and 12 September 2001, the trial court fixed nineteen hearings of which three were adjourned at the applicant's request, five owing to the absence of either an expert, who was called upon to provide an opinion of the applicant's signature, the public prosecutor or Mr E.F. and two owing to the absence of the trial judge and a strike by the court administration. During this time, the proceedings were conducted with the assistance of Mr E.F. In his presence, the court heard the applicant, the expert and several witnesses, two of which were foreign nationals, and obtained an expert report on the applicant's signature. At hearings on 10 March and 12 October 1999, and 12 September 2001, the applicant confirmed his testimony given in the pre-trial proceedings and stated that he had understood the bills of indictment communicated to him.
On 30 September 2001 Mr E.F. left the State and informed the trial court that he could no longer provide interpretation. By 3 March 2004, fifteen hearings were postponed because the trial court could not secure the attendance of Mr E.F. or another interpreter into Hebrew. At a hearing of 21 June 2002, the applicant insisted on having interpretation into Hebrew and refused the court's offer of English or Serbian interpretation. The Ministry of Justice stated that there was no court-certified interpreter into Hebrew registered in the respondent State who, under the rules of court, would be authorised to assist in court. The Jewish Association also replied that none of its members had sufficient command of Hebrew.
According to the minutes of the hearing held on 19 March 2003, the applicant stated that he had been living in the respondent State for ten years and had used English and Serbian for everyday communication. However, since his command of these languages was limited, he had insisted on having interpretation into Hebrew.
On 21 April 2003 a Skopje-based foreign language school issued a certificate attesting to the applicant's level of Macedonian. According to the latter, the applicant had limited understanding of Macedonian; he replied in Serbian; he could partly understand a written text if it was in Latin script but he could write only in Serbian. The applicant stated that he had submitted this certificate to the court as evidence.
At a hearing of 29 September 2003, the applicant stated that he used Macedonian, Serbian, Bulgarian and English for everyday communication. He signed contracts in Macedonian or English. In case something had to be added, he would ask his sons in Israel, in Hebrew, to translate the relevant part into English.
At a hearing of 17 November 2003, the applicant, when asked by the court, stated that he “used Macedonian, Serbian and English for everyday communication, but ... could not write or read in these languages or use them in the proceedings”. The applicant further stated that in the pre-trial proceedings, meaning the questioning of April 1998, he had made his statement in Serbian – despite having limited command of it – on the instructions of his lawyer, who, he alleged, had been working in concert with the police and who had set him up to sign the minutes.
In view of the applicant's statements, on 28 January 2004 the trial court appointed two interpreters into English, Serbian and Bulgarian, one of whom was Ms O.T.
From 3 March 2004 the proceedings were conducted with the assistance of these two interpreters. Three adjournments were ordered owing to the applicant's absence.
On 10 November 2004 the trial court ordered, at the applicant's request, that the bills of indictment of 29 April and 1 June 1998, be translated into English and Serbian. On 29 December 2004 the applicant returned the translated versions saying that he was proficient only in Hebrew.
From 15 January 2005, a third lawyer represented the applicant in the proceedings. At a hearing of 17 January 2005, the trial court refused his request for all documents in the case file to be translated into Hebrew since they had already been orally translated by Mr E.F., in whose presence the court had admitted other evidence.
At hearings held on 4 and 15 April 2005 and after the applicant's lawyer had given extensive concluding remarks, the trial court convicted the applicant and sentenced him to two years and six months' imprisonment. It also ordered a security measure – expulsion from the respondent State for four years.
On 29 September 2005 the applicant lodged an appeal written in Hebrew. At the trial court's request, he submitted a certified copy in Macedonian. He complained that, inter alia, he had not been given the right to use Hebrew even though the trial court had accepted that he had a limited command of Serbian and English. He argued that his initial statement in Serbian had been made under duress. He further complained that evidence against him had been admitted in the form of photocopies.
At a public hearing held on 18 April 2006, the Skopje Court of Appeal dismissed the applicant's appeal. It rejected his arguments concerning the use of Hebrew, relying on his initial statement of 16 April 1998 made in Serbian and the fact that all the admitted evidence had been translated into Hebrew with the assistance of Mr E.F. It also stated that his appeal had been translated into Macedonian by an interpreter certified by the court to translate into Turkish, which suggested that the applicant's insistence on the use of Hebrew had been aimed at prolonging the proceedings. It further rejected his complaints about the use of evidence in the form of photocopies, stating that it had not been possible to admit it in original form as it had meanwhile been destroyed.
On 14 June 2006 the applicant submitted an appeal on points of law (барање за вонредно преиспитување на правосилна пресуда) to the Supreme Court in which he reiterated his complaints that he had been denied the right to use Hebrew, the only language of which he had sufficient command. He complained that the trial court, after being unable to secure the presence of a suitable interpreter, imposed the use of Serbian and other languages, even though it had established earlier in the proceedings that he could not use them proficiently. In this connection he complained about the rejection of his request to have an interpreter from abroad, even though Mr E.F. was an American Jew. He further complained that he had not been informed, in a language which he understood, of the nature and cause of the accusation. Lastly, he complained about the use of evidence in the form of photocopies.
On 16 January 2007 the Supreme Court dismissed the applicant's appeal on points of law. It held that the proceedings had been conducted in a language which the applicant understood, relying on the depositions taken on 16 April 1998 in the pre-trial proceedings and the fact that all the evidence had been translated into Hebrew by Mr E.F. It also held that the applicant had had, throughout the entire proceedings, defence counsel of his own choosing. It further dismissed the remaining complaints finding no grounds for departing from the reasoning given by the lower courts. No information was provided as to the date of service of this decision.
On 27 June 2008 the President of the State granted the applicant early release from prison.
During the proceedings, the applicant requested, on several occasions, that the trial court and the State Judicial Council speed up the proceedings.