Rezoluția CM/ResDH(2010)53 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Jalloh împotriva Germaniei (Recherche n 54810/00, Hotărârea din 11 iulie 2006, Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la administrarea forțată a vomitivei reclamantului care constituie un tratament inuman și degradant și la utilizarea probelor obținute astfel în timpul procesului prin încălcarea dreptului de a nu se autoincrimina (încălcări ale art. 3 și 6 alin. (1)) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză) prin care se reamintește faptul că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)53 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Jalloh/Germania Rezumat introductiv al cauzei În 1993, polițiștii l-au pus pe reclamant să scoată din gură două pungi mici de plastic și să le dea cuiva împotriva banilor. Ei l-au arestat pe reclamant, suspectându-l de trafic de droguri, dar acesta din urmă a înghițit apoi un alt pliculeț pe care îl avea în gură. Întrucât nu a fost găsit nici un drog pe reclamant, procurorul a fost administrat de un emetic, în conformitate cu art. 81a din Codul de procedură penală. Această dispoziție a fost interpretată de numeroase instanțe germane și de o parte a doctrinei ca fiind un temei juridic suficient pentru obținerea de dovezi, fără consimțământul persoanei acuzate, prin metode care îi subminează integritatea fizică. Reclamantul a fost dus într-un spital unde a refuzat să ia medicamentele necesare pentru a provoca voma. El a fost apoi imobilizat de patru polițiști, în timp ce un medic i-a administrat emetice prin sondă nasogastrică și prin injecție. Reclamantul a regurgitat un plic conținând 0,2182 grame de cocaină. La sfârșitul procedurii penale, a fost condamnat la șase luni de închisoare cu suspendare cu suspendare. Curtea Europeană a considerat că nu este convinsă că administrarea forței unui emetic era indispensabilă în acest caz în vederea obținerii probelor. Comisia a constatat că autoritățile erau pe deplin conștiente de faptul că reclamantul nu vindea narcotice decât în cantități mici, după cum demonstrează pedeapsa pe care o aducea. Prin urmare, utilizarea unui emetic nu era indispensabilă, deoarece dovezile ar fi putut fi obținute într-un mod mai puțin intruziv (cum ar fi eliminarea drogurilor pe căile naturale). În ceea ce privește riscurile pentru sănătate, Curtea nu a fost convinsă că administrarea forței unui emetic, metodă care a dus deja la moartea a două persoane în statul pârât, nu implică decât riscuri neglijabile pentru sănătate. În ceea ce privește modul în care a fost administrat emetica, Curtea a constatat că utilizarea unei forțe apropiate de brutalitate, de natură, de altfel, să inspire reclamantului sentimente de teamă, de remușcare și de insensibilitate proprii pentru a-l umili și la a Agilir (§77-79 și 82) (violarea articolului 3). În plus, cauza se referă la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil și a dreptului său de a nu se autoincrimina că instanțele au acordat o greutate decisivă probelor obținute prin încălcarea convenției. Curtea Europeană a subliniat, de asemenea, că, în circumstanțele din speță, interesul public față de condamnarea reclamantului nu putea justifica recurgerea la o încălcare atât de gravă a integrității fizice și mentale a reclamantului (§117-119) (încălcarea articolului 6§1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale La 10/12/2007, Tribunalul Districtual din Mönchengladbach a decis, la cererea avocatului reclamantului, să redeschidă procedura penală. În august 2009, avocatul a informat tribunalul de district că reclamantul se află încă în străinătate și nu a furnizat nicio informație suplimentară cu privire la presupusa revenire a reclamantului. În aceste circumstanțe, s-a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale în ceea ce privește încălcarea art. 3, practica administrației de ejaculări în vederea obținerii de probe a fost abandonată în mod expres în Ös Õ care au recurs anterior la aceasta (Berlin, Bremen, Hamburg, Hessen și Renania de Nord-Westfalia). În ceea ce privește încălcarea articolului 6 alineatul (1), potrivit autorităților germane, este vorba despre faptul că, având în vedere efectul direct al Convenției în Germania, cerințele acestei dispoziții, precum și jurisprudența Curții Europene vor fi luate în considerare în viitor, după publicarea și difuzarea hotărârii Curții, prevenind astfel încălcări similare. În acest context, trebuie remarcat faptul că toate hotărârile Curții Europene împotriva Germaniei sunt accesibile publicului prin intermediul site-ului internet al Ministerului Federal al Justiției (www.bmj.de Themen: Menschenrechte , EGMR).L a fost, de asemenea, difuzat la tribunalele în cauză, la autoritățile locale (toate administrațiile naționale ale justiției, toate ministerele justiției din Landesjustizverwaltungen ) și federale (ministeri federali ai internelor și sănătății). III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri individuale dincolo de cele luate, că măsurile generale vor preveni încălcări similare și că Germania și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 cu ocazia celei de-a 1086-a reuniuni a Delegaților miniștrilor
Résolution CM/ResDH(2010)53
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Jalloh contre Allemagne
(Requête n
o
54810/00, arrêt du 11 juillet 2006, Grande Chambre)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’administration forcée de vomitifs au requérant constituant un traitement inhumain et dégradant et l’utilisation des preuves ainsi obtenues lors du procès en violation du droit de ne pas s’auto-incriminer (violations des articles 3 et 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe)
;
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)53
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Jalloh contre Allemagne
Résumé introductif de l’affaire
L’affaire concerne le traitement inhumain et dégradant subi par le requérant en raison de l’administration de force d’un émétique afin de recueillir des éléments de preuve.
En 1993, des policiers virent le requérant retirer de sa bouche deux petits sachets plastiques et les remettre à quelqu’un contre de l’argent. Ils arrêtèrent le requérant, le soupçonnant de trafic de drogue, mais ce dernier avala alors un autre sachet qu’il avait dans la bouche. Etant donné qu’aucune drogue n’avait été trouvée sur le requérant, le procureur ordonna l’administration d’un émétique, en vertu de l’article 81a du Code de procédure pénale. Cette disposition a été interprétée par de nombreuses juridictions allemandes et par une partie de la doctrine comme constituant une base juridique suffisante en vue d’obtenir des preuves, sans le consentement de le la personne accusée, par des méthodes portant atteinte à son intégrité physique. Le requérant fut conduit dans un hôpital où il refusa de prendre les médicaments nécessaires pour provoquer des vomissements. Il fut alors immobilisé par quatre policiers tandis qu’un médecin lui administra de force des émétiques par sonde nasogastrique et par injection. Le requérant régurgita un sachet contenant 0,2182 grammes de cocaïne. A l’issue de la procédure pénale, il fut condamné à six mois de prison avec sursis avec mise à l’épreuve.
La Cour européenne a estimé ne pas être convaincue que l’administration de force d’un émétique était indispensable en l’espèce en vue d’obtenir les preuves. Elle a relevé que les autorités étaient pleinement conscientes que le requérant ne vendait des stupéfiants qu’en petite quantité, ainsi qu’en témoigne la peine infligée. Par conséquent, l’usage d’un émétique n’était pas indispensable, car les éléments de preuve auraient pu être obtenus de manière moins intrusive (comme l’élimination de la drogue par les voies naturelles). En ce qui concerne les risques pour la santé, la Cour n’a pas été convaincue que l’administration de force d’un émétique, méthode qui avait déjà entraîné la mort de deux personnes dans l’Etat défendeur, ne comportait que des risques négligeables pour la santé. S’agissant de la façon dont l’émétique a été administré, la Cour a constaté l’usage d’une force proche de la brutalité, de nature par ailleurs à inspirer au requérant des sentiments de peur, d’angoisse et d’infériorité propres à l’humilier et l’avilir (§77-79 et 82) (violation de l’article 3).
L’affaire concerne en outre la violation du droit du requérant à un procès équitable et de son droit de ne pas s’auto-incriminer du fait que les tribunaux avaient accordé un poids déterminant aux preuves obtenues en violation de la Convention. La Cour européenne a également relevé que, dans les circonstances de l’espèce, l’intérêt public à la condamnation du requérant ne pouvait justifier de recourir à une atteinte aussi grave à l’intégrité physique et mentale de celui-ci (§§117-119) (violation de l’article 6§1).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
-
10
000 euros
5
868,88 euros
15
868,88 euros
Payé le 5/10/2006
b) Mesures individuelles
La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice moral. Le
10/12/2007, le tribunal de district de Mönchengladbach a décidé, sur demande de l’avocat du requérant, de rouvrir la procédure pénale. L’audience, fixée au 18/04/2008, a dû être annulée du fait que le requérant avait quitté l’Allemagne avant l’envoi des convocations. En août 2009, l’avocat a informé le tribunal de district que le requérant se trouvait toujours à l’étranger et n’a fourni aucune information supplémentaire quant au retour présumé du requérant. Une nouvelle audience est possible seulement avec la présence de l’intéressé. Dans ces circonstances, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire.
II.
Mesures générales
Quant à la violation de l’article 3, la pratique de l’administration d’émétiques en vue d’obtenir des éléments de preuves a été expressément abandonnée dans les
Länder
qui y avaient recours auparavant (Berlin, Bremen, Hambourg, Hessen et Rhénanie-du-Nord-Westphalie).
Concernant la violation de l’article 6§1, selon les autorités allemandes, il est escompté qu’au vu de l’effet direct de la Convention en Allemagne, les exigences de cette disposition ainsi que la jurisprudence de la Cour européenne ne manqueront pas d’être prises en compte à l’avenir, après la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour, prévenant ainsi des violations semblables. Dans ce contexte, il convient de noter que tous les arrêts de la Cour européenne contre l’Allemagne sont accessibles au public par le site internet du Ministère fédéral de la Justice (
www.bmj.de
,
Themen: Menschenrechte
, EGMR). L’arrêt de la Cour européenne a également été diffusé auprès des tribunaux concernés, des autorités locales (toutes les administrations nationales de la justice, tous les ministères de la justice des
Länder
-
Landesjustizverwaltungen
) et fédérales (ministères fédéraux de l’intérieur et de la Santé).
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle au-delà de celles prises ne s’avèrent nécessaires, que les mesures générales vont prévenir des violations semblables et que l’Allemagne a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des
Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres