Tsfayo împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2010)75 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Regatului Unit (Recherche n 60860/00, Hotărârea din 14 noiembrie 2006, astfel cum a fost rectificată la 10 iulie 2007, definitivă la 10 octombrie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția") și Curtea Văzută la hotărâre transmisă Comitetului odată definitivă Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la lipsa independenței și a proporționalității unei Comisii de examinare a alocațiilor pentru locuințe (Housing Benefit Review Board) ( HBRB) din cauza componenței sale (consilieri aleși care se află în cadrul autorității locale care ar fi trebuit să plătească un procent din alocația pentru locuințe dacă aceasta ar fi fost acordată) și a lipsei controlului ulterior asupra unui organism judiciar de jurisdicție deplină care să prezinte, el, toate garanțiile necesare [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în mai jos) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să ia măsurile luate în urma hotărârii Curții,

având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)75 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Tfayo/Regatul Unit Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la lipsa de independență și de … (HBRB) în septembrie 1999, sesizată de recurentă pentru soluționarea unui litigiu în materie de alocații pentru locuințe și de ajutoare pentru plata impozitelor locale, din cauza componenței sale (cinci consilieri aleși în cadrul autorității locale care ar fi trebuit să plătească un procent din alocația pentru locuință dacă aceasta ar fi fost acordată) și din lipsa controlului ulterior asupra unui organism judiciar de pe deplina instanță care să prezinte toate garanțiile necesare (violarea articolului 6§1).

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 866 EUR 866 EUR Plata la 09/01/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană nu a considerat adecvată acordarea unei satisfacții echitabile în ceea ce privește pierderea materială care rezultă din încheierea procedurii interne. Cu toate acestea, aceasta a acordat recurentei o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral care rezultă din circumstanțele în care cererea sa de alocare a fost pronunțată de HBRB. În plus, trebuie arătat că, deși HBRB nu a fost considerată o instanță independentă, nu există nicio afirmație de părtinire în ceea ce privește tratarea prezentei cauze.

Astfel, atunci când instanța competentă (the High Court) a respins cererea recurentei de a introduce un control jurisdicțional, acesta și-a respins, de asemenea, cererea pe fond pe motiv că decizia Comisiei nu a fost nici nerațională, nici irațională. II. Măsuri generale Curtea Europeană a luat notă de faptul că, la momentul faptei, o cerere de alocare a locuințelor trebuia, în primul rând, să fie examinată de funcționarii angajați de autoritatea locală și care lucrau în serviciul locuințelor. În caz de refuz, reclamantul avea dreptul la reexaminarea deciziei, mai întâi de către autoritatea locală însăși, apoi de către HBRB, care avea cinci consilieri aleși în cadrul autorității locale (§22 din hotărâre).

Începând din iulie 2001 (înainte de pronunțarea hotărârii în cauza respectivă), HBRB au fost înlocuite cu tribunale instituite în temeiul Legii din 2000 privind alocațiile familiale, pensiile și asigurările sociale. Nu există consilieri în aceste noi instanțe care sunt complet independente de autoritatea locală și pot examina toate faptele relevante. Pe de altă parte, hotărârea Curții Europene a fost publicată și menționată într-o serie de rapoarte și articole judiciare. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 3 iunie 2010 în cea de-a 1086-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2010)75 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’Homme Tsfayo contre Royaume-Uni (Requête n o 60860/00, arrêt du 14 novembre 2006, rectifié le 10 juillet 2007, définitif le 10 octobre 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci ‑ après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le défaut d’indépendance et d’impartialité d’une Commission d’examen d’allocations logement ( Housing Benefit Review Board ( HBRB)) du fait de sa composition (conseillers élus siégeant au sein de l’autorité locale qui aurait dû verser un pourcentage de l’allocation de logement si celle-ci avait été accordée) et de l’absence de contrôle ultérieur d’un organe judiciaire de pleine juridiction présentant, lui, toutes les garanties requises (violations de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour,

eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)75 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Tsfayo contre Royaume-Uni Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne le défaut d’indépendance et d’impartialité d’une Commission d’examen des allocations de logement ( Housing Benefit Review Board (HBRB)) en septembre 1999, saisie par la requérante pour trancher un différend en matière d’allocations logement et d’aide au paiement des impôts locaux, du fait de sa composition (cinq conseillers élus siégeant au sein de l’autorité locale qui aurait dû verser un pourcentage de l’allocation de logement si celle-ci avait été accordée), et de l’absence de contrôle ultérieur d’un organe judiciaire de pleine juridiction présentant, lui, toutes les garanties requises (violation de l’article 6§1).

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total -- 2 000 EUR 27 866 EUR 29 866 EUR Payé le 09/01/2008 b) Mesures individuelles La Cour européenne n’a pas estimé appropriée l’attribution d’une satisfaction équitable au titre de la perte matérielle résultant prétendument de l’issue de la procédure interne. Cependant, elle a octroyé à la requérante une satisfaction équitable pour le préjudice moral résultant des circonstances dans lesquelles sa demande d’allocation a été tranchée par la HBRB. En outre, il convient de relever que bien que la HBRB n’ait pas été considérée comme une juridiction indépendante, il n’y a aucune allégation de partialité dans le traitement de la présente affaire.

Ainsi, lorsque le tribunal compétent ( the High Court) a rejeté la demande de la requérante visant à introduire un contrôle juridictionnel, il a également rejeté sa demande sur le fond au motif que la décision de la Commission n’avait été ni déraisonnable ni irrationnelle. II. Mesures générales La Cour européenne a noté qu’à l’époque des faits une demande d’allocation de logement devait en premier lieu être examinée par les fonctionnaires employés par l’autorité locale et travaillant dans le service du logement. En cas de refus, le plaignant avait le droit au réexamen de la décision, d’abord par l’autorité locale elle-même, puis par le HBRB qui se composait de cinq conseillers élus siégeant au sein de l’autorité locale (§22 de l’arrêt).

Depuis juillet 2001 (avant le prononcé de l’arrêt dans cette affaire), les HBRB ont été remplacées par des tribunaux créés en vertu de la loi de 2000 sur les allocations familiales, les retraites et la sécurité sociale. Il n’y a aucun conseiller dans ces nouveaux tribunaux qui sont totalement indépendants de l’autorité locale et peuvent examiner tous les faits pertinents. Par ailleurs, l’arrêt de la Cour européenne a été publié et mentionné dans un certain nombre des rapports et d’articles judiciaires. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir d’autres violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres