Rezoluția CM/ResDH(2008)84 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului T.P. și K.M. împotriva Regatului Unit (solicitarea nr. 2894′′, Hotărârea din 10/05/01, Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia. Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la o încălcare a dreptului recurentelor la respectarea vieții lor de familie, prima reclamantă fiind privată de o participare adecvată la procesul decizional privind îngrijirea copilului său (a doua reclamantă) ca urmare a încălcării autorității locale (încălcarea articolului 8), precum și lipsa unui mijloc adecvat pentru a demonstra existența unei legături de cauzalitate între utilizarea efectuată de autoritatea locală a procedurilor existente și prejudiciile suferite de reclamante și solicitarea unei despăgubiri în temeiul acestor daune (violarea articolului 13) (a se vedea detaliile în anexă) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care Regatul Unit de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)84 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza T.P. și K.M. împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei Această cauză se referă la o încălcare a dreptului recurentelor la respectarea vieții de familie a faptului că: în absența unei înregistrări video în fața instanțelor naționale, astfel încât acestea să soluționeze problema comunicării sale către prima reclamantă, autoritatea locală la care a avut acces a privat o participare adecvată la procesul decizional privind îngrijirea fiicei sale (a doua reclamantă). Această interferență nu a fost considerată de Curtea Europeană ca fiind necesară într-o societate democratică (încălcarea articolului 8). În acest sens, Comisia a considerat că, în conformitate cu art. 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, măsura în cauză nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată Total 000 GBP 000 GBP 000 GBP Plătit la 01/018/2001 b) Măsuri individuale A doua recurentă a fost prezentată primei reclamante în noiembrie 1998 și un an mai târziu, judecătorul High Court II. Măsuri generale privind violarea articolului 8 În ceea ce privește divulgarea către părinți a dovezilor în cadrul procedurilor de îngrijire a copiilor lor, de la faptele din speță, a intrat în vigoare Regulamentul din 1991 privind procedurile în dreptul familiei. art. 423 alineatul (1) prevede divulgarea documentelor relevante către părți. În plus, în conformitate cu art. 17 din Regulamentul din 1991 privind procedurile în fața instanțelor competente în dreptul familiei (Legea privind copiii din 1989), părțile la o astfel de procedură sunt obligate să furnizeze în prealabil copii ale tuturor documentelor, inclusiv rapoarte de experți, pe care se bazează poziția lor. În plus, instanțele recunosc importanța participării adecvate a părinților la procesul decizional privind îngrijirea copiilor lor: a se vedea în special Hotărârea Re G (Care : Challenge to Local Authority Rights Act (HRA), de a acționa în conformitate cu Convenția. Dacă nu o face, actele sale vor fi ilegale și partea vătămată va putea formula o acțiune în conformitate cu art. 7 din HRA. În temeiul articolului 8 din HRA, o instanță poate acorda orice compensație pe care o consideră corectă și adecvată, inclusiv o despăgubire, dar numai dacă este competentă să o acorde. Pe scurt, în cazul în care instanțele penale sunt excluse, instanțele civile sunt competente să acorde astfel de despăgubiri în caz de act ilegal în sensul articolului 6 din HRA. HRA garantează astfel o cale de atac eficientă. În plus, art. 8 (4) prevede că, prin luarea unei decizii cu privire la acordarea unei despăgubiri și stabilirea sumei, instanțele naționale trebuie să ia în considerare principiile aplicate de Curtea Europeană în temeiul articolului 41 din convenție. , au fost furnizate exemple de jurisprudență în acest sens: a se vedea Hotărârea Re M (Challenging Decisions by Local Authority) [2001] 2 FLR 1300 (aprobat de Camera Lorzilor în Re S (Minors) (Care Order: Implementation of a Care Plan) [2002] UKHL 10, [2002] 1 FLR 815), prin care a fost anulată o decizie luată de o autoritate locală pentru neîndeplinirea obligațiilor de către părinți în vederea protejării intereselor lor; a se vedea C. Bury Metropolitan Council [2002] EWHC 1438 (Fam) [2002] 2 FLR 868 prin care se stabilește că aceaceasta este secțiunea dreptului familiei High Court care este competentă să examineze acuzațiile privind încălcarea drepturilor garantate de Convenție de către autoritățile locale în cadrul procedurilor privind îngrijirea copiilor; a se vedea, în sfârșit, Re G (Care: Challenge to Local Authoritys Decision) [2003] EWHC 551 (Fam), în care High Court a constatat că nerespectarea de către autoritatea locală a obligației sale de a informa părinții cu privire la modificarea preconizată a planului de îngrijire a copiilor lor și de a permite părinților sau reprezentanților acestora să răspundă acuzațiilor aduse împotriva lor constituie o încălcare a articolului 8.3) Publicație Hotărârea Curții Europene de Justiție a fost publicată cu referințele... 34 EHRR 2 și [2001] 2 FLR 549. III. Concluziile Curții Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 octombrie 2008 la cea de-a 1035-a ședință a delegaților miniștrilor
Résolution CM/ResDH(2008)84
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme
T.P. et K.M. contre le Royaume-Uni
(Requête n
o
28945/95, arrêt du 10/05/01, Grande Chambre)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent une atteinte au droit des requérantes au respect de leur vie familiale, la première requérante ayant été privée d’une participation adéquate au processus décisionnel concernant la prise en charge de son enfant (la seconde requérante) suite aux manquements de l’autorité locale (violation de l’article 8), ainsi que l’absence de moyen approprié afin de faire valoir l’existence d’un lien de causalité entre l’usage fait par l’autorité locale des procédures existantes et les dommages subis par les requérantes, et de réclamer une indemnité au titre de ces dommages (violation de l’article 13) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)84
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt
dans l’affaire T.P. et K.M.
contre le Royaume-Uni
Résumé introductif de l’affaire
Cette affaire concerne une atteinte au droit des requérantes au respect de leur vie familiale du fait qu’en s’abstenant de porter un enregistrement vidéo devant les tribunaux nationaux afin qu’ils tranchent la question de sa communication à la première requérante, l’autorité locale l’avait privée d’une participation adéquate au processus décisionnel concernant la prise en charge de sa fille (la seconde requérante). Cette ingérence n’a pas été considérée par la Cour européenne comme « nécessaire dans une société démocratique » (violation de l’article 8).
L’affaire concerne également le fait que les requérantes n’avaient disposé ni de moyen approprié pour obtenir une décision sur leurs allégations selon lesquelles l’autorité locale avait porté atteinte à leur droit au respect de leur vie familiale, ni d’une possibilité d’obtenir une décision exécutoire leur allouant une indemnité pour le préjudice subi de ce fait (violation de l’article 13).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Préjudice matériel
Préjudice moral
Frais et dépens
Total
-
20
25
45
Payé le 01/08/2001
b) Mesures individuelles
La seconde requérante a été rendue à la première requérante en novembre 1998, et un an plus tard, le juge de la
High Court
a déclaré qu’elle n’était plus sous tutelle judiciaire.
II.
Mesures générales
1)
Violation de l’article 8
:
Concernant la divulgation aux parents d’éléments de preuves dans le cadre de procédures de prise en charge de leurs enfants, depuis les faits de l’espèce, le Règlement de 1991 sur les procédures en droit de la famille est entré en vigueur. Son article 4.23(1) prévoit la divulgation des documents pertinents aux parties. De plus, selon l’article 17 du Règlement de 1991 sur les procédures devant les juridictions compétentes en droit de la famille (loi sur les enfants de 1989), les parties à une telle procédure sont tenues de fournir à l’avance des copies de tous les documents, y compris des rapports d’experts, sur lesquels leur position se fonde.
En outre, les tribunaux reconnaissent l’importance de la participation adéquate des parents au processus décisionnel concernant la prise en charge de leurs enfants : voir notamment
l’arrêt Re G (Care : Challenge to Local Authority’s Decision)
[2003] EWHC 551 (Fam).
2)
Violation de l’article 13
:
Si une affaire similaire devait se reproduire, l’autorité locale serait obligée, selon l’article 6 du Human
Rights Act
(HRA), d’agir en conformité avec la Convention. Si elle ne le fait pas, ses actes seront illégaux et la partie lésée pourra former un recours conformément à l’article 7 du HRA. En vertu de l’article 8 du HRA, une juridiction peut accorder toute compensation qu’elle considère juste et appropriée, y compris une indemnisation, mais seulement si elle est compétente pour accorder une telle indemnisation. En somme, si les tribunaux pénaux sont exclus, les tribunaux civils sont compétents pour octroyer de telles indemnisations en cas d’acte illégal au sens de l’article 6 du HRA. Le HRA garantit ainsi un recours effectif.
En outre, l’article 8 (4) prévoit qu’en décidant si une indemnisation doit être octroyée et en fixant la somme, les tribunaux nationaux doivent prendre en considération les principes appliqués par la Cour européenne en vertu de l’article 41 de la Convention.
Etant donné notamment que l’article 13 de la Convention n’a pas été incorporé en droit interne par le
Human Rights Act
, des exemples de jurisprudence en la matière ont été fournis : voir l’arrêt
Re M (Challenging Decisions by Local Authority)
[2001] 2 FLR 1300 (approuvé par la Chambre des Lords dans
Re S (Minors) (Care Order : Implementation of a Care Plan)
[2002] UKHL 10, [2002] 1 FLR 815), par lequel a été annulée une décision prise par une autorité locale pour défaut d’implication adéquate des parents en vue de protéger leurs intérêts ; voir
C v. Bury Metropolitan Council
[2002] EWHC 1438 (Fam) [2002] 2 FLR 868 établissant que c’est la section du droit de la famille de la
High Court
qui est compétente pour examiner les allégations concernant la violation des droits garantis par la Convention par les autorités locales dans le cadre des procédures concernant la garde des enfants ; voir enfin Re
G (Care : Challenge to Local Authority’s Decision)
[2003] EWHC 551 (Fam), dans lequel la
High Court
a constaté que le manquement de l’autorité locale à son obligation d’informer les parents de la modification envisagée du plan de prise en charge de leurs enfants, et de permettre aux parents ou à leurs représentants de répondre aux allégations portées à leur encontre constituait une violation de
l’article 8.
3) Publication
L’arrêt de la Cour européenne a été publié sous les références (2002) 34 EHRR 2 et [2001] 2 FLR 549.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations similaires et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des
Ministres le 8 octobre 2008 lors de la 1035e réunion des Délégués des Ministres