NIKOLOV v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
NIKOLOV v. BULGARIA (CtEDO, 2010)
CINTIMEA DECIZIE A SECȚIUNEI 19671/05, de către Nikolay Kolev NIKOLOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 8 iunie 2010 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 mai 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Nikolay Kolev Nikolov, un național bulgar care s-a născut în 1947 și a trăit în Targovishte. La 2 februarie 2009, reclamantul a murit. La 7 mai 2009, soția sa, dna Snezhana Yordanova Nikolova, și fiii săi, dl Kalin Nikolaev Nikolov și dl Yordan Nikolaev Nikolov, și-a exprimat dorința de a continua procedurile în locul său. Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna R. Nikolova, a Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii civile la care a fost parte (art. 6 § 1 din Convenție). Acțiunea, care a fost introdusă de municipalitatea Targovishte împotriva reclamantului, a început la 18 octombrie 1996 și, potrivit celor mai recente informații ale reclamantului sunt încă în așteptare. La 15 iunie 2009, președintele secțiunii a cincea a comunicat cererea Guvernului. La 17 august 2009 și 25 februarie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a plăti 3000 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în levii bulgare la rata aplicabilă la data plății, și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi taxabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președintele