AMNESTY INTERNATIONAL HUNGARY v. HUNGARY

Publicat la 25 martie 2024 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 42086/19 AMNESTY INTERNATIONAL HUNGARY împotriva Ungariei depusă la 6 august 2019 comunicată la 5 martie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la adoptarea Legii nr. VI din 2018 privind modificarea anumitor legi referitoare la măsurile împotriva migrației ilegale. Amnesty International Ungaria este o organizație a societății civile („organizația solicitantă”), înregistrată în temeiul dreptului maghiar, și o parte din mișcarea globală a drepturilor omului reprezentată de Amnesty International. Este finanțată prin contribuții de la membri și susținători, donatori și mișcarea internațională. Organizația solicitantă este activă într-o serie de activități legate de drepturile omului, inclusiv mai multe proiecte legate de reclamanții de azil și migranți.

În 2017 Parlamentul maghiar a adoptat Legea nr. LXXVI din 2017 privind transparența organizațiilor care beneficiază de sprijin din străinătate, impunând o obligație organizațiilor societății civile care primesc fonduri peste 7,2 milioane de forints maghiari (aproximativ 19 000 de euro) anual din străinătate pentru a se înregistra ca „organizație sprijinită din străinătate” și pentru a indica acest fapt în toate comunicațiile publice. La 18 ianuarie 2018, Guvernul maghiar a prezentat un pachet legislativ referitor la propunerea „STOP Soros”, care solicită organizații care primesc finanțare străină și „propaga migrația de masă” sau „sprijinirea migrației” pentru a se înregistra ca atare și a plăti o taxă de 25 % pe orice venituri străine.

La 29 mai 2018, Ministrul Internului a prezentat un nou pachet legislativ și la 20 iunie 2018 Parlamentul a adoptat Legea nr. VI din 2018. Actul a introdus art. 353/A în Codul Penal, penalizând „facilitarea sau sprijinirea migrației ilegale”. La 22 iunie 2018, Comisia Europeană pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) și Biroul OSCE pentru Instituțiile Democratice și Drepturile Omului (OSCE/ODIHR) au emis un aviz comun nr. 919/2018 privind dispozițiile așa-numitului proiect legislativ “STOP Soros” care afectează direct organizațiile neguvernamentale (ONG) (în special proiectul de art. 353A din Codul Penal privind facilitarea migrației ilegale).

Avizul a remarcat că „proiectul de modificare penalizează, prin urmare, activitățile care sunt pe deplin legitime, inclusiv activitățile care sprijină statul în îndeplinirea obligațiilor sale în temeiul dreptului internațional...” și că „dispoziția examinată în prezentul aviz încălcă dreptul la libertate de asociere și de exprimare și ar trebui abrogată”. Organizația reclamantă a depus o plângere constituțională, care a fost respinsă de Curtea Constituțională la 25 februarie 2019, care a contestat constituționalitatea articolului 353/A din Codul Penal. Curtea Constituțională a susținut că organizația reclamantă a fost direct afectată de legislație, cu toate acestea, dispoziția neconstituțională nu a fost restricționată, deoarece nu a limitat dreptul de a forma sau de a adera la organizații, ci doar activități organizaționale criminalizate care sprijină migrația ilegală.

Organizația solicitantă se plâng în temeiul articolelor 10, 11 și 18 din Convenție că modificarea Codului Penal (art. 353/A), prin Legea nr. VI din 2018, constituie o restricție a libertății sale de exprimare și de asociere în scopuri care nu sunt prevăzute de Convenție. Poate organizația solicitantă să declare că este victimă de o încălcare a articolelor 10 și 11 din Convenție (a se vedea Burden v. Regatul Unit [GC], nr. 13378/05, §§§ 34, CEDO 2008)? A existat o ingerință în drepturile organizației reclamanților, în sensul art. 10 § 1 și art. 11 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost această interferență prevăzută de lege în ceea ce privește art. 10 § 2 și din art. 11 § 2? În special, dispozițiile art. 353/A din Codul Penal, în vigoare în momentul material, îndeplineau cerințele de „calitate a legii” prevăzute la art. 10 § 2 și art. 11 § 2 din Convenție?

Ingerențele „necesare în societatea democratică” în ceea ce privește art. 10 § 2 și art. 11 § 2 în urmărirea unui obiectiv legitim? Restricțiile impuse de stat asupra organizației solicitante, în mod ostens în conformitate cu articolele 10 și 11 din convenție, au fost aplicate în alte scopuri decât cele prevăzute de aceste dispoziții, în contravenție cu art. 18 din convenție?

Published on 25 March 2024

FIRST SECTION

Application no. 42086/19

AMNESTY INTERNATIONAL HUNGARY

against Hungary lodged on 6 August 2019 communicated on 5 March 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the adoption of Act no. VI of 2018 on the Amendment of certain laws related to measures against illegal migration. Amnesty International Hungary is a civil society organisation (“the applicant organisation”), registered under Hungarian law, and part of the global human rights movement represented by Amnesty International. It is funded by contributions from members and supporters, donors, and the international movement. The applicant organisation is active in a range of human rights related activities, including several projects related to asylum seekers and migrants.

In 2017 the Hungarian Parliament adopted Act no. LXXVI of 2017 on the Transparency of organisations receiving support from abroad, imposing an obligation on civil society organisations receiving funds exceeding 7.2 million Hungarian forints (approximately 19,000 euros) yearly from abroad to register as “organisation supported from abroad” and indicate this fact in all their public communications. On 18 January 2018 the Hungarian Government presented a legislative package referred to as the “STOP Soros” proposal, requiring organisations that receive foreign funding and “propagate mass migration” or “support migration” to register as such and pay a 25 % tax on any foreign revenue. On 29 May 2018 a new draft legislative package was submitted by the Minister of Interior and on 20 June 2018 Parliament adopted Act no. VI of 2018. The Act introduced Article 353/A to the Criminal Code, criminalising “facilitating or supporting illegal migration”.

Both before and after the adoption of Act no. VI of 2018 the applicant organisation was signalled out by representatives of the ruling party as an organisation supporting immigration. On 22 June 2018 the European Commission for Democracy through Law (the Venice Commission) and the OSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights (OSCE/ODIHR) issued Joint Opinion No. 919/2018 on the provisions of the so-called “STOP Soros” draft legislative package which directly affect non-governmental organisations (NGOs) (In particular Draft Article 353A of the Criminal Code on Facilitating Illegal Migration). The opinion noted that “the proposed amendment therefore criminalises activities that are fully legitimate including activities which support the State in the fulfilment of its obligations under international law...” and that “the provision as examined in the present opinion infringes upon the right to freedom of association and expression and should be repealed”.

The applicant organisation lodged a constitutional complaint, which was dismissed by the Constitutional Court on 25 February 2019, challenging the constitutionality of Article 353/A of the Criminal Code. The Constitutional Court held that the applicant organisation was directly affected by the legislation, however the impugned provision was not unconstitutional, since it did not restrict the right to form or join organisations but merely criminalised organisational activities supporting illegal migration. The applicant organisation complains under Articles 10, 11 and 18 of the Convention that the amendment to the Criminal Code (Article 353/A), through Act no. VI of 2018, constitutes a restriction of its freedom of expression and association for purposes not prescribed by the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Can the applicant organisation claim to be the victim of a violation of Articles 10 and 11 of the Convention (see Burden v. the United Kingdom [GC], no. 13378/05, §§ 33 ‑ 34, ECHR 2008)? 2. Has there been an interference with the applicant organisation’s rights, within the meaning of Article 10 § 1 and Article 11 § 1 of the Convention? 3. If so, was that interference prescribed by law in terms of Article 10 § 2 and of Article 11 § 2? In particular, did the provisions of Article 353/A of the Criminal Code, as in force at the material time, meet the “quality of law” requirements contained in Article 10 § 2 and Article 11 § 2 of the Convention? 4. Was the interference “necessary in a democratic society” in terms of Article 10 § 2 and Article 11 § 2 in pursuit of a legitimate aim?

5. Were the restrictions imposed by the State on the applicant organisation, ostensibly in compliance with Articles 10 and 11 of the Convention, applied for purposes other than those envisaged by these provisions, contrary to Article 18 of the Convention?