EPISCOPIA DE EDINET SI BRICENI v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A PATRA

DECIZIE

Cererea nr. 22742/06

depusă de EPISCOPIA DE EDINEȚ ȘI BRICENI

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), statuînd la 7 septembrie 2010 în Camera compusă din:

Nicolas Bratza,

Președinte,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

judecători,

and Fatoș Aracı,

Grefier adjunct al Secției

,

Examinînd cererea nominalizată depusă la 30 mai 2006,

Tinînd cont de declarațiile oficiale cu privire la acceptarea reglementării amiabile a cauzei,

Deliberînd, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, Episcopia de Edineț și Briceni, este parte componentă a Bisericii Ortodoxe din Moldova. Ea a fost reprezentată în fața Curții de dna J. Hanganu, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl V. Grosu.

A.

Circumstanțele cauzei

Circumstanțele cauzei prezentate de către părți pot fi rezumate după cum urmează.

La 23 iunie 1999 autoritățile naționale au înregistrat Biserica reclamantă în calitate de parte componentă a Bisericii Ortodoxe din Moldova.

La 8 octombrie 2003 Mitropolitul Vladimir, mitropolitul Bisericii Ortodoxe din Moldova a expediat o scrisoare Departamentului Vamal, prin care l-a informat că Biserica reclamantă are dreptul să importe și să exporte obiecte de cult independent de Biserica Ortodoxă din Moldova.

La 20 ianuarie 2005 Biserica reclamantă a semnat un contract de vînzare-cumpărare cu o companie din Rusia pentru vînzarea și importarea în Moldova a 10000 de pachete de lumînări. Toate actele vamale au fost perfectate în februarie 2005 și la 15 decembrie 2005 lumînările au fost depozitate în Chișinău.

La 17 martie 2006 Comisariatul General de Poliție al mun. Chișinău a stabilit că lumînările au fost vîndute de Biserica reclamantă, în pofida restricțiilor stabilite de lege pentru comercializarea acestor obiecte. Acesta a aplicat Bisericii reclamante o amendă și a dispus confiscarea tuturor pachetelor de lumînări. Biserica reclamantă a contestat decizia respectivă în instanța de judecată, din motiv că ea avea dreptul să comercializeze lumînări ca obiecte de cult.

La 12 aprilie 2006 Judecătoria Ciocana a pronunțat hotărîrea în favoarea Bisericii reclamante și a anulat decizia din 17 martie 2006. Instanța de judecată a constatat,

inter alia

, că Biserica reclamantă era o persoană juridică și în temeiul legislației relevante avea dreptul să producă și să comercializeze obiecte care se folosesc la oficierea serviciilor religioase, care includea și lumînările. Hotărîrea judecătorească a devenit definitivă.

La o dată necunoscută Procurorul General a depus un recurs extraordinar solicitînd casarea hotărîrii judecătorești definitive din 12 aprilie 2006.

La 11 mai 2006 Curtea de Apel Chișinău a admis recursul și a casat hotărîrea judecătorească din 12 aprilie 2006, menținînd decizia din 17 martie 2006. Instanța de judecată a constatat că Biserica reclamantă nu a avut dreptul să comercializez obiecte de cult independent de Biserica Ortodoxă din Moldova. Ea a considerat că ignorînd acest fapt, Judecătoria Ciocana a încălcat considerabil dreptul procedural și a adoptat o hotărîre «ilegală și neîntemeiată». Această decizie a rămas definitivă.

PLÎNGERI

1.

Biserica reclamantă s-a plîns în temeiul art. 6 din Convenție, invocînd încălcarea principiului securității raporturilor juridice, urmare a casării hotărîrii judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa.

ÎN DREPT

La 20 ianuarie 2010 Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului:

“Subsemnatul, Vladimir Grosu, Agent Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova se oferă să achite 81000 (optzeci și unu mii) euro Episcopiei de Edineț și Briceni în vederea asigurării unei reglementări amiabile a cauzei menționate mai sus care se află pe rolul Curții Europene a Drepturile Omului.

Această sumă, care urmează să compenseze orice prejudiciu material, moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data achitării, și va fi liberă de orice taxe care ar putea fi percepute. Aceasta va fi achitată în trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul omiterii achitării acestei sume în perioada menționată de trei luni, Guvernul se angajează să achite dobîndă de întîrziere, din momentul expirării a acelei perioade pînă la acordul încheiat, la o rată egală cu rata minimă de refinanțare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neexecutare plus trei procente. Achitarea sumei va constitui soluționarea definitivă a cauzei. “

La 1 februarie 2010 Curtea a primit următoarea declarație semnată din partea Bisericii reclamante:

“Subsemnata, Janeta Hanganu, reprezentantul reclamantului în prezenta cauză, menționează că Guvernul Republicii Moldova se oferă să achite suma de 81000 (optzeci și unu mii) euro Episcopiei de Edineț și Briceni în vederea asigurării unei reglementări amiabile a cauzei menționate mai sus care se află pe rolul Curții Europene a Drepturile Omului.

Această sumă, care urmează să compenseze orice prejudiciu material, moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldovenești la rata aplicabilă la data achitării, și va fi liberă de orice taxe care ar putea fi percepute. Aceasta va fi achitată în trei luni din data notificării deciziei luate de Curte conform articolul 37 § 1 a Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul omiterii achitării acestei sume în perioada menționată de trei luni, Guvernul se angajează să achite dobîndă de întîrziere, din momentul expirării a acelei perioade pînă la acordul încheiat, la o rată egală cu rata minimă de refinanțare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de neexecutare plus trei procente. Achitarea sumei va constitui soluționarea definitivă a cauzei. “

Accept această propunere și renunț la orice alte pretenții împotriva Republicii Moldova în privința circumstanțelor de fapt care rezultă din prezenta cerere. Declar că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”

Curtea ia act de reglementarea amiabilă încheiată între părți. Curtea este convinsă că reglementarea amiabilă s-a întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și de Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica examinarea în continuare a cererii (articolul 37 § 1

in fine

din Convenție). În temeiul celor expuse, cauza urmează a fi radiată de pe rol.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate,

Decide

să radieze cererea de pe rol.

Fatoș Araci

Nicolas Bratza

Grefier adjunct

Președinte