EPISCOPIA DE EDINET SI BRICENI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Cea decizia nr. 22742/06 a EPISCOPIA DE EDINEȚ ȘI BRICENI împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 7 septembrie 2010 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 30 mai 2006, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Episcopia de Edinești și Briceni, este filiala Bisericii Ortodoxe din Moldova. A fost reprezentată în fața Curții de către dna J. Hanganu, avocat care practică în Chișinău.

Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 iunie 1999, autoritățile de stat au înregistrat Biserica solicitantă ca ramură a Bisericii Ortodoxe Moldove. La 8 octombrie 2003, Mitropolit Vladimir, șeful Bisericii Ortodoxe Moldovei, a trimis o scrisoare Departamentului Vamal, informand aceasta din urmă dreptul Bisericii solicitanți de a importa și exporta obiecte de natură religioasă independentă de Bisericii Ortodoxe Moldovei. La 20 ianuarie 2005, Biserica solicitantă a semnat un contract cu o companie din Rusia pentru vânzarea și importul în Moldova de 10.000 de pachete de lumânări.

Toate documentele vamale au fost preparate în februarie 2005 și la 15 decembrie 2005 lumânările au fost depuse în Chișinău. La 17 martie 2006, Departamentul General de Poliție din Chișinău a stabilit că lumânările au fost vândute de Biserica solicitantă, în ciuda restricțiilor privind vânzarea acestor articole stabilite prin lege. A amendat Biserica solicitantă și a ordonat confiscarea întregii lumânări. Biserica solicitantă a contestat această decizie în instanță, se baza pe dreptul său de a vinde lumânări ca obiecte religioase. La 12 aprilie 2006, Curtea de district Ciocana a constatat în favoarea Bisericii reclamante și a anulat decizia din 17 martie 2006. Curtea a constatat, printre altele, că Bisericii solicitante era o persoană juridică și, în temeiul legislației relevante, a avut dreptul de a produce și de a vinde obiecte utilizate în serviciile religioase care au inclus lumânări.Decizia instanței a fost finală.

La o dată necunoscută, Procurorul General a depus un recurs extraordinar în casă și a solicitat anularea hotărârii finale a instanței din 12 aprilie 2006. La 11 mai 2006, Curtea de Apel Chișinău a acceptat această cerere și a anulat decizia din 12 aprilie 2006 prin care a susținut decizia din 17 martie 2006. Curtea a constatat că Biserica solicitantă nu are dreptul de a vinde obiecte religioase independent de Biserica Ortodoxă Moldovei. A considerat că ignorarea aceasta a constituit o încălcare gravă de către Curtea de Procedură de la Ciocana și adoptarea unei „decizii ilegale și neconsolidate”. Această decizie a fost finală. COMPLAINTE Biserica solicitantă s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenția privind o încălcare a principiului certitudinii juridice ca urmare a anulării deciziei finale în favoarea sa.

De asemenea, s-a plâns că, ca urmare a încalcării dreptului său la protecția proprietăților sale, garantat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a fost încălcat. La 20 ianuarie 2010, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declară că Guvernul Moldovei propune să plătească sumă de 81.000 (o mie) euro la Episcopia de Edineți și Briceni, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 1 februarie 2010, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Janeta Hanganu, reprezentantul reclamantului în cazul de mai sus, remarc că Guvernul Moldovei este pregătit să plătească suma de 81.000 (o sută de mii) de euro la Episcopia de Edineți și Briceni, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.

Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 22742/06 by EPISCOPIA DE EDINEȚ ȘI BRICENI against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7 September 2010 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 30 May 2006, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Episcopia de Edineț și Briceni, is branch of the Moldovan Orthodox Church. It was represented before the Court by Ms J. Hanganu, a lawyer practising in Chișinău.

The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 23 June 1999 the State authorities registered the applicant Church as a branch of the Moldovan Orthodox Church. On 8 October 2003 Mitropolit Vladimir, the head of the Moldovan Orthodox Church, sent a letter to the Customs Department, informing the latter of the applicant Church's right to import and export objects of a religious nature independently from the Moldovan Orthodox Church. On 20 January 2005 the applicant Church signed a contract with a company in Russia for the sale and importation into Moldova of 10,000 packets of candles.

All the customs documents were prepared in February 2005 and on 15 December 2005 the candles were deposited in Chișinău. On 17 March 2006 the General Police Department of Chișinău established that candles had been sold by the applicant Church, despite restrictions on the sale of such items established by law. It fined the applicant Church and ordered the seizure of the entire lot of candles. The applicant Church challenged that decision in court, relying on its right to sell candles as religious objects. On 12 April 2006 the Ciocana District Court found in the applicant Church's favour and annulled the decision of 17 March 2006. The court found, inter alia , that the applicant Church was a legal person and under relevant legislation it had the right to produce and to sell objects used in officiating religious services, which included candles.

The court's decision was final. On an unknown date the Prosecutor General lodged an extraordinary appeal in cassation and asked for the annulment of the final court decision of 12 April 2006. On 11 May 2006 the Chișinău Court of Appeal accepted that request and quashed the decision of 12 April 2006, upholding the decision of 17 March 2006. The court found that the applicant Church did not have a right to sell religious objects independently from the Moldovan Orthodox Church. It considered that ignoring this amounted to a serious breach by the Ciocana District Court of procedural law and the adoption of “an unlawful and unsubstantiated decision”. That decision was final. COMPLAINTS 1. The applicant Church complained under Article 6 of the Convention of a violation of the principle of legal certainty as a result of the quashing of the final decision in its favour.

2. It also complained that as a result of that quashing its right to the protection of its property, guaranteed under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, was breached. THE LAW On 20 January 2010 the Court received the following declaration from the Government: “I, Vladimir Grosu, Agent for the Government of Republic of Moldova, declare that the Government of Moldova offer to pay the sum of 81,000 (eighty one thousand) euros to Episcopia de Edineț și Briceni with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 1 February 2010 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Janeta Hanganu, the applicant's representative in the above case, note that the Government of Moldova are prepared to pay the sum of 81,000 (eighty one thousand) euros to Episcopia de Edineț și Briceni with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case. I accept the proposal and waive any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Fatoș Aracı Nicolas Bratza Deputy Registrar President