SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere n 33621/08 prezentată de Adam ALEKSANDROWICZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 14 septembrie 2010 într-un comitet compus din Ljiljana Mijović, președinte, Ledi Bianku, Nebojša Vučić, judecători, și Fatoș Arac Având în vedere declarația din 16 iunie 2010 prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă cererea de rol și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Adam Aleksandrowicz, este un resortisant polonez, născut în 1965 și rezident la Rybnik. Guvernul polonez ( A fost reprezentat de agentul său, J. Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, agent vamal, a fost acuzat de nereguli comise în detrimentul statului în exercitarea funcțiilor sale (drepturi vamale neachitate corect). Se pare că procedura privind reclamantul a fost inițiată în septembrie 2002 la 18 noiembrie 2002, un act de acuzare a fost depus la Tribunalul Districtual Gliwice. Ca urmare a acuzației aduse reclamantului, printr-o decizie din 30 iunie 2003, ministrul de finanțe a suspendat exercitarea de către reclamant a activității sale profesionale pe durata procedurii penale. La 21 august 2003, Tribunalul a ținut prima audiere. Printr-o hotărâre pronunțată în mod implicit la 6 iunie 2005, Tribunalul de District l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și l-a amendat cu o amendă. În urma acțiunii (sprzeciw) a recurentului, la 21 iunie 2005, Tribunalul de District a anulat hotărârea implicită și a continuat examinarea cauzei. La 30 noiembrie 2006, reclamantul s-a plâns ministrului justiției de durata procedurii. La 24 ianuarie 2007, acesta din urmă a judecat plângerea bine întemeiată și a observat că durata procedurii era în mare măsură imputabilă autorităților judiciare. La 19 aprilie 2007, reclamantul a formulat o plângere împotriva duratei procedurii, în conformitate cu art. 5 din Legea din 2004. Prin hotărârea pronunțată la 26 aprilie 2007, Tribunalul de District l-a exonerat pe solicitant. La 6 iunie 2007, Tribunalul Regional a respins plângerea cu privire la durata procedurii, considerând că, în cursul perioadei ulterioare intrării în vigoare a legii din 2004, adică la 17 septembrie 2004, procedura a avut loc rapid. La 8 august 2007, autoritățile vamale au recurs la hotărârea din 26 aprilie 2007, printr-o hotărâre din 20 mai 2008, Tribunalul Regional l-a respins. Printr-o decizie din 2 iunie 2008, autoritățile vamale au constatat că decizia din 30 iunie 2003 privind suspendarea activității profesionale a reclamantului nu mai era obligatorie. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul denunță durata procedurii. ÎN DREPT Pe durata procedurii Reclamantul denunță durata procedurii și invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, de care pasajul relevant în acest caz dispune: art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un interval de timp rezonabil, de către o instanță (...) care va hotărî (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Printr-o scrisoare din 16 iunie 2010, guvernul a informat Curtea că intenționează să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere și a invitat Curtea să șteargă cazul din rol în temeiul articolului 37 din Convenție. (...) guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște durata excesivă a procedurii împotriva reclamantului. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătit să plătească reclamantului, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 12 700 PLN. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa unui regulament în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acesteia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale (...) Prin scrisoarea din 12 iulie 2010, reclamantul a informat că suma oferită de guvern în declarația sa părea inacceptabilă. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv a cărui existență [ea] constată că nu mai este justificată continuarea examinării cererii și reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate anula o cerere a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03). Curtea a stabilit într-o serie de cauze, în special cauze îndreptate împotriva Poloniei, practica sa privind obiecțiunile referitoare la încălcarea dreptului de a fi ascultat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII, Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006-..., Majewski c. Polonia, 52690/99, 11 octombrie 2005 și Wende și Kukówka c. Polonia, n 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația guvernului, precum și valoarea despăgubirii propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție]. Având în vedere cele de mai sus și, în special, existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la întrebarea adresată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) in fine Prin urmare, trebuie eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le conține, hotărăște, în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție, să șteargă cauza rolului. Fatoș Arac
Requête n
o
33621/08
présentée par Adam ALEKSANDROWICZ
contre la Pologne
La Cour européenne des droits de l'homme (quatrième section), siégeant le 14 septembre 2010 en un comité composé de
:
Ljiljana Mijović,
présidente,
Ledi Bianku,
Nebojša Vučinić,
juges,
et de Fatoș Aracı,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 27 juin 2008,
Vu la déclaration du 16 juin 2010 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse du requérant à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Adam Aleksandrowicz, est un ressortissant polonais, né en 1965 et résidant à Rybnik. Le gouvernement polonais («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M. J. Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant, agent douanier, fut inculpé d'irrégularités commises au détriment de l'État dans l'exercice de ses fonctions (droits de douane non acquittés correctement). La procédure concernant le requérant fut engagée vraisemblablement en septembre 2002.
Le 18 novembre 2002, un acte d'accusation fut déposé auprès du tribunal de district de Gliwice.
Suite à l'accusation portée contre le requérant, par une décision du 30
juin 2003, le ministre des Finances suspendit l'exercice par le requérant de son activité professionnelle pour la durée de la procédure pénale.
Le 21 août 2003, le tribunal tint la première audience.
Par un jugement prononcé par défaut le 6 juin 2005, le tribunal de district déclara le requérant coupable des faits et le punît d'une amende. Suite au recours (
sprzeciw
) du requérant, le 21 juin 2005, le tribunal de district annula le jugement par défaut et poursuivit l'examen de l'affaire.
Le 30 novembre 2006, le requérant se plaignit au ministre de la Justice de la longueur de la procédure. Le 24 janvier 2007, ce dernier jugea la plainte bien fondée et observa que la durée de la procédure était dans une large mesure imputable aux autorités judiciaires.
Le 19 avril 2007, le requérant forma une plainte contre la durée de la procédure, conformément à l'article 5 de la loi de 2004.
Par un jugement prononcé le 26 avril 2007, le tribunal de district innocenta le requérant.
Le 6 juin 2007, le tribunal régional rejeta la plainte concernant la durée de la procédure, estimant qu'au cours de la période postérieure à l'entrée en vigueur de la loi de 2004, soit le 17 septembre 2004, la procédure s'était déroulée promptement.
Le 8 août 2007, les autorités douanières interjetèrent appel à l'encontre du jugement du 26 avril 2007. Par un arrêt du 20 mai 2008, le tribunal régional le rejeta.
Par une décision du 2 juin 2008, les autorités douanières constatèrent que la décision du 30 juin 2003, relative à la suspension de l'activité professionnelle du requérant, n'était plus contraignante.
GRIEF
Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce la durée de la procédure.
Sur la durée de la procédure
Le requérant dénonce la durée de la procédure et invoque l'article 6 § 1 de la Convention, dont le passage pertinent en l'espèce dispose :
Article 6 § 1
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...)
»
Par une lettre du 16 juin 2010, le Gouvernement a informé la Cour qu'il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l'affaire du rôle en vertu de l'article 37 de la Convention.
La déclaration se lit ainsi
:
«
(...) le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu'il reconnaît la durée excessive de la procédure contre le requérant.
Compte tenu des circonstances de la cause, le Gouvernement déclare être prêt à
verser au requérant, au titre de la satisfaction équitable, la somme de 12
700 PLN. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37
§
1 de la Convention européenne des droits de l'homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage
».
(...)
Par une lettre du 12 juillet 2010, le requérant a fait savoir que la somme offerte par le Gouvernement dans sa déclaration lui paraissait inacceptable.
La Cour rappelle que l'article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l'une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l'article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque
:
«
pour tout autre motif dont [elle] constate l'existence, il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête.
».
Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle en vertu de l'article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d'une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l'examen de l'affaire se poursuive.
En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l'arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
[GC], n
o
WAZA Spółka z o.o. c.
Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26 juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03).
La Cour a établi dans un certain nombre d'affaires, notamment des affaires dirigées contre la Pologne, sa pratique concernant les griefs relatifs à la violation du droit à être entendu dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
Majewski c. Pologne
, n
o
52690/99, 11 octobre 2005, et
Wende et Kukówka c. Pologne
, n
o
56026/00, 10 mai 2007).
Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l'indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues – la Cour estime qu'il ne se justifie plus de poursuivre l'examen de la requête (article
37 § 1 c) de la Convention).
Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l'existence d'une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l'espèce, elle considère que le respect des droits de l'homme garantis par la Convention et ses protocoles n'exige pas qu'elle poursuive l'examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Dès lors, il y a lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu'elle comporte
;
Décide
, en vertu de l'article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l'affaire du rôle.
Fatoș Aracı
Ljiljana Mijović
Greffière adjointe
Présidente