CtEDO 14.09.2010 Auto

CROITORU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
14.09.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CROITORU v. ROMANIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Simon Croitoru, este un național român care s-a născut în 1924 și locuiește în Holon, Israel. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Popescu, un avocat care practică în Bucuresti. Guvernul român (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a născut în 1924 și trăiește în Holon, Israel. Între 23 august 1942 și 23 august 1944, reclamantul, care este de origine evreică, a fost obligat să efectueze o muncă forțată în temeiul legislației rasiste adoptate de guvernul Antonescu. Odată ce războiul s-a încheiat, începând din 1945 și până la pensionare în 1969, reclamantul a lucrat pentru Ministerul Internului și pentru alte entități administrative. În 1969, s-a mutat în Israel, unde a continuat să trăiască până în prezent. La 19 septembrie 1997, Ministerul Departamentului Pensiunii Interne a emis o decizie, bazată pe decretul nr. 214/1977, care reglementează pensiile militare, acordând reclamantului drepturi de pensie (500 237 lei (ROL) pe lună) cu efect de la 1 septembrie 1997. Reclamantul a împuternicit M.N., care rezidă în România, să își încaseze pensia la oficiul poștal la care banii au fost trimisi. Din iunie până în septembrie 2002, M.N. a colectat banii fără a-l trimite reclamantului. În consecință, proxyul a fost revocat. Plățile de pensii corespunzător lunii octombrie și noiembrie 2002 au fost returnate de către Oficiul de Asigurări Militare, deoarece banii nu au fost colectați niciodată și Oficiul de Post nu au putut contacta M.N. La 9 iulie 2002, în răspunsul la o scrisoare trimisă de reclamant la 24 iunie 2002, Ministerul muncii l-a informat că Casa Națională a Pensiunilor și altor Drepturi de Asigurare (NHPIR) a fost responsabilă, sub autoritatea sa, pentru sistemul de pensii civile. NHPIR a semnat un acord cu Bancpost (Banca Poștală Romană) care permite transferurile bancare de pensii civile să fie efectuate la conturile beneficiarilor din Israel. Cu toate acestea, deoarece reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare, el a fost sfătuit să contacteze Ministerul Internului, care este autoritatea responsabilă pentru gestionarea sistemului de pensii militare, deoarece cele două sisteme de pensii sunt diferite și au fost gestionate separat. Aceste informații au fost confirmate printr-o scrisoare din 13 iulie 2002 de la Bancapost către solicitant, în care a fost informat că banca a încheiat un acord cu Autoritatea Poștală Israelească, dar numai în ceea ce privește pensiile de pensionare reglementate de NHPIR (pensiuni civile). Hotărârea nu a acoperit transferul pensiilor militare acordate de Ministerul Internului sau de Ministerul Apărării. La sfârșitul anului 2002, reclamantul a solicitat transferul pensiei sale la contul său israelian. El a susținut că vechea și starea sa de sănătate l-a împiedicat să călătorească în România pe o bază lunară pentru a-și colecta pensia de la biroul poștal. În scrisoarea sa, reclamantul a menționat, de asemenea, faptul că M.N. a încetat să-l trimită plățile de pensie pe care le-a încasat și, prin urmare, a revocat proxyul. În plus, deoarece a părăsit România mai mult de 30 de ani înainte, el nu cunoștea nici o altă persoană pe care ar putea să-l numească drept proxy în scopul colectării plăților de pensie pe o bază lunară. În răspunsul său din 9 octombrie 2002, Ministerul Internului a informat reclamantul că nu poate transfera pensii în conturi deschise cu Bancpost, deoarece a semnat doar acorduri cu Postul, care nu face parte din sistemul bancar. De asemenea, Ministerul a indicat că reclamantul ar putea opta pentru a cere proxyului să transfere banii pe care i-a colectat pe orice cont pe care l-a numit. I s-a spus, de asemenea, că, în caz de dezacord cu proxy, el a avut întotdeauna posibilitatea de a numi un alt reprezentant. La 11 februarie 2003, Ministerul Internului a informat din nou reclamantul că niciun acord nu a fost încheiat de către Minister cu orice bancă care permite transferul de pensii de pensionare militară în străinătate. În orice caz, în conformitate cu noua Lege nr. 164/2001 care reglementează pensiile militare, banii trebuiau plătiți direct beneficiarului sau proxyului său juridic împuternicit să-l încaseze. Plata efectivă trebuia colectată direct de la Post. Prin urmare, Ministerul a invitat reclamantul să numească un proxy și i-a informat că, începând cu 1 ianuarie 2003, validitatea unui astfel de mandat a fost limitată la 18 luni. Într-o scrisoare trimisă reclamantului la 13 martie 2003, Secretariatul General al Guvernului a confirmat că un acord încheiat între Ministerul Internului și Biroul Postal a permis plata pensiilor militare fie beneficiarului însuși, fie mandatarului său desemnat. Reclamantul a fost informat că își poate cere mandatarului în orice moment să-i transfere banii în străinătate. În încercarea de a susține că pensia sa este civilă și nu militară, reclamantul a subliniat că NHPIR ar trebui să fie instituția responsabilă pentru gestionarea dosarului său de pensionare. La 7 aprilie 2003, Ministerul Internului a răspuns că pensia reclamantului a fost acordată pe baza decretului nr. 214/1977, care a reglementat pensiile militare de stat și, prin urmare, nu poate fi plătită decât în conformitate cu dispozițiile relevante în acest sens. La 11 mai 2005, Oficiul de Pensiuni al Ministerului Internului a informat reclamantul că, în conformitate cu legislația în vigoare, în cazul în care beneficiarul unei pensii a locuit în străinătate, pensia sa, fie militară sau civilă, trebuia să fie plătită numai unui proxy juridic împuternicit să colecteze banii. Această persoană, odată desemnată, ar putea apoi să ceară Oficiului Postului să transfere banii la un cont deschis cu o băncă română, și apoi, la un cont deschis cu o băncă în Israel. La 14 august 2000, reclamantul a cerut să-și acorde drepturile prin decretul legislativ nr. 118/1990, recunoscută, așa cum a fost persecutat rațial de regimul stabilit de Marshall Antonescu. Conform acestui decret, drepturile pecuniare se referă la o indemnitate lunară de 60.000 lei (ROL) pe an de detenție. Această indemnitate a fost supusă mai multor creșteri, atingând suma de 200 ROL pe lună de detenție până la 13 mai 2008. Persoanele care au dovedit că au suferit persecuții au dreptul, în temeiul decretului, la alte drepturi, cum ar fi asistența medicală gratuită, transportul public gratuit și scutirea de la plata impozitelor. La 20 decembrie 2000, Departamentul General de Muncire și Protecție Socială (GLSWD) din București a emis o decizie de acordare a cererii reclamantului și a indicat, fără alte detalii, că, începând cu 1 septembrie 2000, el va beneficia de toate drepturile acordate de decretul legislativ nr. 118/1990 pentru perioada cuprinsă între 23 august 1942 și 23 august 1944, atunci când a fost persecutat. Reclamantul a solicitat fostului angajator, Ministerul Internului, cerând aplicarea deciziei menționate mai sus. La 17 septembrie 2002, Ministerul a informat reclamantul că, în conformitate cu legea, instituția responsabilă a fost NHPIR, sub autoritatea Ministerului Muncii. Într-o scrisoare din 13 mai 2003, NHPIR a informat reclamantul că indemnitățile acordate prin decretul legislativ nr. 118/1990 nu i-au putut fi plătite. În primul rând, i s-a explicat, dosarul său a fost transmis la 11 octombrie 2002 la București NHPIR, districtul II, în calitate de instituție competentă pentru efectuarea plăților. Cu toate acestea, plata nu a fost niciodată aprobată, deoarece dosarul ar fi trebuit să fie depus personal de către reclamant și nu trimis prin post, sau cel puțin un reprezentant al reclamantului desemnat în acest scop specific ar fi trebuit să depună cererea în numele său. În consecință, cererea reclamantului și toate documentele justificative au fost returnate la el. La 18 iunie 2003, în urma cererilor suplimentare ale reclamantului de a fi plătite indemnitățile la care avea dreptul, NHPIR i-a informat că dosarul său nu poate fi prelucrat deoarece nu a desemnat un proxy, așa cum au menționat deja în scrisorile lor anterioare. În consecință, orice altă cerere similară de la reclamant ar fi ignorată („orice nouă cerere către instituția noastră cu plângeri identice nu va primi răspuns”). Până în prezent, NHPIR nu a calculat suma exactă a indemnităților datorate reclamantului. Într-o scrisoare din 13 iunie 2006, NHPIR a informat Guvernul că procedura instituită prin decretul legislativ nr. 118/1990 a solicitat achitarea de bani către beneficiar în persoană sau către proxyul său desemnat. Provocatul a fost împuternicit să depună orice cerere, să deschidă un cont cu Bancpost, să colecteze indemnitățile plătite și să informeze autoritățile cu privire la orice modificare a statutului beneficiarului care ar putea afecta indemnitatea. Toate aceste informații au fost furnizate reclamantului, care nu a respectat cerința de numire a unui proxy. NHPIR a menționat, de asemenea, că, după încheierea dosarului reclamantului, conform legii, indemnitățile pot fi plătite direct Israelului, în urma unei cereri specifice depuse de reclamant cu o bancă israeliană care a semnat un acord cu Bancpost în acest scop. Decretul legislativ nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea anumitor drepturi persoanelor care au fost persecutate din motive politice de regimul dictatorial instituit la 6 martie 1945, astfel cum a fost modificat de Ordinul Guvernului nr. 105 din 30 august 1999 În momentul material, dispozițiile relevante ale Decretului Legislativ nr. 118/1990, astfel cum au fost completate de dispozițiile Ordinului Guvernului nr. 105/1999, citiți: „(1) Următoarele perioade vor fi luate în considerare pentru determinarea seniorității și se numără ca atare în scopul calculării pensiilor de pensionare și a oricăror alte drepturi derivate de senioritate: perioadele în care o persoană, după 6 martie 1945, a efectuat, din motive politice, o condamnare deținută într-o decizie judiciară finală sau a fost reținută în așteptarea procesului pentru infracțiuni politice;[...] (2) Aceleași drepturi vor fi acordate persoanei care: [...] (a1) au fost persecutate sau deportate pentru motive raciale sau etnice de către regimul stabilit în România din 14 septembrie 1940 până la 23 august 1944 [...]” „Persoanele menționate la art. 1 au dreptul de a primi o indemnizație lunară de 60.000 lei pentru fiecare an de detenție [...]” „Persoanele menționate la art. 1 sunt exceptate de la plata oricărei taxe. Aceste persoane vor beneficia, de asemenea, de următoarele drepturi: a) asistență medicală gratuită și medicamente gratuite, care trebuie să fie permise cu prioritate atât în comunitate, cât și în timp ce sunt spitalizate; b) transportul urban gratuit – public (buz, tramvai, metrou) sau privat; costurile legate de călătoria cu o societate privată sunt rambursate de autoritățile administrative locale care corespund reședinței beneficiarului; c) douăsprezece bilete gratuite pentru călătorie prin tren, clasa întâi [...]; d) un bilet gratuit pe an pentru tratamentul medical într-o stație de tratament; e) scutirea de la plata licențelor radio și televiziunii; f) tratament prioritar pentru stabilirea unei linii telefonice [...]; g) la cerere, acordarea unui complot de înmormânare gratuit.” Cetății români care locuiesc în străină vor beneficia, de asemenea, de drepturile prevăzute în prezentul decret legislativ. [...] (5) prestațiile pecuniare [...] se plătesc beneficiarului lor sau proxyului său desemnat în mod legal împuternicit să încaseze beneficiile respective sau, la cererea beneficiarului, acestea sunt transferate la contul său personal deschis la Banca de Economii (CEC) sau la orice altă instituție bancară care a încheiat, în acest scop, un acord special cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Legea nr. 19/2000 care reglementează sistemul public de pensii și toate celelalte drepturi de asigurare „Plătirea drepturilor de pensii va fi efectuată lunar. Pensiunea va fi plătită fie personal beneficiarului său, mandatarului său legal, fie reprezentantului său legal.” Legea nr. 164/2001 care reglementează pensiile militare „(1) Plata drepturilor de pensii va fi efectuată lunar. (2) Pensiunea va fi plătită fie personal beneficiarului său, la proxyul său desemnat legal, fie la reprezentantul său legal.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă