POPA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
POPA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2010)
Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (
justice.gov.md
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (
justice.gov.md
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (
justice.gov.md
). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECȚIA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 29837/09
de Radu POPA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Patra), întrunită la 14 septembrie 2010, în cadrul unei camere compuse din:
Nicolas Bratza,
Președinte,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić,
judecători,
și Lawrence Early,
Grefier al Secției
,
Avînd în vedere cererea sus-menționată depusă la 8 iunie 2009,
Avînd în vedere declarațiile formale prin care a fost acceptată reglementarea amiabilă a cauzei,
Avînd în vedere decizia de a i se oferi prioritate la examinarea cererii conform regulii 4l al Regulamentului Curții,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl Radu Popa, este cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1982 și care locuiește în Chișinău. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl
V.
Zamă, avocat din Chișinău.
La data de 05 aprilie 2009 au avut loc alegerile parlamentare și Partidul Comunist, care deținea majoritatea de voturi din Parlamentul precedent, care își încetase activitatea, a cîștigat 60 de mandate parlamentare dintr-un total de 101.
Pe 6 și 7 aprilie 2009 a avut loc un protest în centrul Chișinăului împotriva presupusei fraude electorale.
Protestul inițial era pașnic.
Cu toate acestea, în după-amiaza zilei de 7 aprilie 2009 anumiți protestatari au devenit violenți.
Au avut loc ciocniri cu poliția și au fost aruncate pietre în clădirea Parlamentului și clădirii Președinției.
Un număr însemnat de coloaboratori de poliție și protestatari au fost răniți.
Poliția, dezavantajată numeric de numărul protestatarilor, au abandonat clădirile sus-menționate, ceea ce a permis mai multor sute de protestatari să intre în clădirile menționate.
Protestatarii au distrus și au jefuit clădirile, o aripă a clădirii Parlamentului a fost incendiată.
Două persoane asistate de poliție au arborat pe acoperșul Parlamentului și clădirii Președinției drapelul Uniunii Europene alăturat de drapelul Republicii Moldova.
Persoane necunoscute au arborat drapelul României pe acoperișul uneia dintre clădiri.
În aceeași noapte aproximativ 200 de persoane au fost reținute sub acuzația de participare la dezordini în masă.
Opoziția a fost acuzată de tentativă de lovitură de stat.
La 23 aprilie 2009, reclamantul a fost arestat fiind învinuit de participare la dezordinile în masă din 7 aprilie 2009.
La 24 aprilie 2009, un judecător de instrucție de la Judecătoria sectorului Centru a dispus reținerea reclamantului pentru zece zile.
Judecătorul a constatat că a existat o bănuială rezonabilă în faptul că reclamantul ar fi comis infracțiunea imputată și că e posibil ca acesta să se eschiveze de la răspundere în cazul în care nu va fi plasat în detenție.
Careva precizări cu privire la temeiurile bănuielii nu au fost prezentate.
Reclamantul a contestat în fața Curții de Apel Chișinău încheierea judecătorului în ce privește arestul său și a susținut,
inter alia
, că detenția sa a fost neîntemeiată, deoarece nu exista nici o dovadă prin care i se poate imputa infracțiunea.
La fel, acesta a susținut că nu au existat motive să se creadă că el s-ar eschiva de la urmărirea penală, dacă acesta era să fie eliberat pe parcursul procesului.
La 30 aprilie 2009, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul depus de reclamant.
Instanța a constatat că a existat o bănuială rezonabilă în ce privește implicarea reclamantului în comiterea infracțiunii imputate, însă fără a indica ce fapte anume fundamentează suspiciunile.
La 2 mai 2009, Judecătoria sectorului Centru a prelungit detenția reclamantului pentru o perioadă de treizeci de zile pe aceleași motive ca și cele din mandatul de arest inițial.
Reclamantul a depus recurs susținînd că nu a existat nici o bănuială rezonabilă că acesta ar fi comis o infracțiune și că nu există nici o dovadă în sprijinul acuzației că acesta s-ar fi eschivat de la urmărirea penală.
El a susținut că, nu au existat motive care puteau să justifice detenția sa.
La 7 mai 2009, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului fără a se baza pe careva motive noi.
La 12 mai 2009, Judecătoria sectorului Centru a prelungit detenția reclamantului pentru o perioadă de treizeci de zile pe aceleași motive ca și cele din mandatul de arestare inițial.
Potrivit reclamantului în timpul detenției sale el a fost forțat să recunoască acuzațiile imputate și a fost amenințat cu răfuială fizică.
El s-a plîns de mai multe ori la Procuratura Generală despre o presiune nejustificată aplicată asupra sa de către ofițerii de urmărire penală care se ocupau de cazul lui cu scopul de a obține mărturii incriminatoare împotriva angajatorului logodnicii sale.
PRETENȚII
Reclamantul s-a plîns, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenției, că nu exista o bănuială rezonabilă care ar justifica reținerea și arestul său.
2.
De asemenea,
reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 3 al Convenției urmare a motivării insuficiente de către instațele judecătorești naționale a temeiurilor detenției sale.
Reclamantul s-a mai plîns în temeiul articolului 18 al Convenției, că detenția sa a avut un alt scop decît cel prevăzut la articolul 5 § 1 (c) al Convenției.
În sfîrșit, reclamantul s-a plîns cu privire la încălcarea dreptului său de a fi prezumat nevinovat.
ÎN DREPT
La 28 iunie 2010, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație:
„
Eu, Vladimir Grosu, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova recunoaște că a avut loc o încălcare a articolului 5 § 1 al Convenției în cazul prezent și este gata să plătească suma de 6,000 (șase mii Euro) cu titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli dl-ui Radu POPA în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade pînă la executare, o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”
La 4 iunie 2010 Curtea a primit următoarea declarație semnată de către reprezentantul reclamantului:
“Eu, Vitalie Zamă, reprezentantul reclamantului în această cauză, notez că Guvernul Republicii Moldova recunoaște că a avut loc o încălcare a articolului 5 § 1 al Convenției în cazul prezent și este gata să plătească suma de 6,000 (șase mii euro) titlu de prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli dl-ui Radu POPA în vederea reglementării amiabile a cauzei sus-menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Ea va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestei perioade pînă la executare, o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană în perioada de neplată, la care vor fi adăugate trei procente.
Eu accept propunerea și renunț la orice pretenții ulterioare împotriva Republicii Moldova în ceea ce privește faptele care au dat naștere acestei cereri. Eu declar că aceasta constituie soluționarea definitivă a cauzei.”
Curtea ia notă de reglementarea
amiabilă
la care au ajuns părțile. Ea este convinsă că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1
in fine
al Convenției). În lumina celor de mai sus, este justificat de a scoate cererea de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său.
Lawrence Early
Nicolas Bratza
Grefier
Președinte