AFFAIRES MARTINIE, RICHARD-DUBARRY ET SIFFRE, ECOFFET ET BERNARDINI CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)124 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Martinie, Richard-Dubarry și Siffre, Ecoffet și Bernardini împotriva Franței (solicitarea nr. 58675/00, Hotărârea din 12 aprilie 2006 - Marea Cameră Cerere nr. 5392/00, Hotărârea din 1 iunie 2004, definitivă la 1 septembrie 2004 Cerere n 49699/99+, Hotărârea din 12 decembrie 2006, definitivă la 12 martie 2007, astfel cum a fost rectificată la 27 martie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Convenția" Curtea, având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului odată definitive, reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc încălcări ale dreptului la un proces echitabil datorate lipsei de publicitate a dezbaterilor și în locul procurorului într-o procedură în fața Curții de Conturi, precum și prezenței al comisarului guvernului, care a intenționat în fața Consiliului de Stat în cauza Martinie și durata excesivă a procedurilor civile în fața instanțelor financiare [art. 6 alineatul (1) ]. După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, dacă este cazul, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în laiul de judecată), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor astfel de încălcări; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: la examen. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)124 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Martinie, Richard-Dubarry și Siffre, Ecoffet și Bernardini/Franța Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă în principal la procedurile în fața instanțelor financiare (camerele regionale ale conturilor și Curtea de Conturi), care, printre altele, sunt responsabile cu efectuarea unui control jurisdicțional asupra regularității operațiunilor efectuate de contabilii publici. Procedurile în cauză în prezentele cauze se referă la drepturi și obligații cu caracter civil. La cauza Martinie se referă la încălcări ale dreptului la un proces echitabil, în cadrul procedurilor în fața Curții de Conturi (1998), împotriva unui fost agent contabil al unui liceu și al unui organism al personalităii juridice și legat de bugetul acestui liceu (încălcarea articolului 6§1). În această privință, Curtea Europeană a reținut faptul că reclamantul nu a avut posibilitatea de a solicita desfășurarea unor dezbateri publice în fața Curții de Conturi, precum și dezechilibrul în detrimentul său care rezultă din poziția procurorului în procedură. Curtea Europeană a ajuns, de asemenea, la concluzia că dreptul la un proces echitabil în fața Consiliului de Stat este încălcat din cauza prezenței comisarului guvernului la deliberările privind formarea de judecată a acestei instanțe (încălcarea articolului 6§1). În această privință, Curtea și-a confirmat jurisprudența cu privire la hotărârea Kress (hotărârea 07/06/2001, Marea Cameră). Cauzele Richard-Dubarry, Siffre, Ecoffet și Bernardini privesc durata excesivă a procedurilor în fața instanțelor financiare (încălcări ale articolului 6§1). În cauza Richard-Dubarry, cele patru proceduri incriminate au început în noiembrie și decembrie 1994 și erau încă în curs de desfășurare atunci când Curtea Europeană a pronunțat hotărârea (aproape 9 1⁄2 ani). În cauza Siffre, Ecoffet și Bernardini, procedura a durat între 1995 și 2000. Plătiri pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale Martinie (58675/00) 338,54 EUR 338,54 EUR Plătit la 24/07/2006 Richard-Dubarry (53929/00) 000 EUR plătit la 29/11/2004 Siffre, Ecofret și Bernardini (49699/99+) 000 EUR 000 EUR 000 EUR plătit la 12/06/2007 b) Măsuri individuale 1) Cauza Martinie În fața Curții Europene, reclamantul a solicitat o sumă de 762,25 EUR (a se vedea §12 și 57 din land), plus dobânda legală, pentru suma rămasă în sarcina sa în cadrul procedurilor interne care au condus la reducerea/reducerea grațioasă a sumei pe care reclamantul a fost condamnat să o plătească la școală pentru plățile efectuate în calitate de contabil public al instituției. În ceea ce privește acest eventual prejudiciu material, Curtea Europeană a considerat că nu poate specula cu privire la rezultatul la care procedura incriminată ar fi dus, în lipsa unei încălcări, și, prin urmare, a respins pretențiile reclamantului în acest sens. În plus, reclamantul nu a menționat nicio cerere în stadiul de supraveghere a executării hotărârii de către Comitetul de Miniștri. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea Europeană a considerat că acesta a fost suficient de reparat prin constatarea încălcării; prin urmare, nicio altă măsură individuală nu pare să fie impusă. 2) Cauza Richard-Dubarry Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de reclamantă. Atunci când hotărârea a fost pronunțată în 2004 patru proceduri erau încă în curs de desfășurare. Cele două proceduri pendinte în fața Camerei Regionale de Conturi au condus la decizii pe fond în 2007. În ceea ce privește alte două proceduri, Curtea de Conturi, ținând seama de jurisprudența Curții Europene în această cauză, precum și în cauza Martinie, a luat măsuri pentru a menționa direct ea însăși fondul litigiilor (reducend astfel termenele de judecată) și a decis definitiv pe fond de litigii în 2008 prin două hotărâri. Recurenta a formulat o acțiune împotriva deciziilor și hotărârilor menționate. De asemenea, reclamanta a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu o nouă cerere în 2006 (solicitarea n 46719/06) în care, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, se plânge de durata și durata procedurilor financiare. În decizia sa privind admisibilitatea din ianuarie 2010, Curtea Europeană a declarat cele două obiecții ale reclamantei inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. 3) Cauza Siffre, Ecoffet și Bernardini Procedura în litigiu este închisă, iar Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de solicitanți. II. Măsuri generale 1) Procedura în fața instanțelor financiare Inquiitatea procedurilor Autoritățile franceze au adoptat mai multe pachete de măsuri, dintre care unele anterioare hotărârii Martinie (dar ulterior faptelor în litigiu), cum ar fi modificările Codului instanțelor financiare care instituie o procedură contradictorie în fața camerelor regionale de conturi și, în anumite cazuri, prevede deliberarea în afara prezenței raportorului. Imediat după hotărârea Martinie, primul președinte al Curții de Conturi a adoptat măsuri provizorii (puse în aplicare de instanțele financiare începând cu 16 mai 2006) de stabilire, printre altele, a unei audieri publice în primă instanță și în apel, cu excepția magistratului raportor și a procurorului public al deliberării și permițând părților să consulte dosarul și să obțină comunicarea oricărui document. Codul instanțelor financiare a fost modificat din nou prin Decretul nr. 2007-543, care permite părților să formuleze pe cale verbală observații care precizează sau le completează în scris. Prin Legea nr. 2008-1091 privind Curtea de Conturi și camerele regionale de conturi, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2009. Această lege a fost concepută în mod explicit pentru a răspunde cerințelor art. 6 din Convenție și prezentelor hotărâri ale Curții Europene (a se vedea la adresa motivelor legii). Aceasta consolidează măsurile provizorii adoptate încă din mai 2006 și introduce elemente noi. Având în vedere constatările Curții Europene în cauza Martinie, trebuie remarcat în special faptul că - audierile publice sunt acum sistematice în orice procedură judiciară în fața instanțelor financiare. În mod excepțional, președintele Curții poate decide că încuviințarea va avea loc sau va continua cu ușile închise, dacă protecția ordinii publice sau respectarea intimității persoanelor sau a secretelor protejate prin lege impune caracterul contradictoriu al procedurii. Contabilul (ca și ordonatorul de credite pentru cheltuielile examinate) își poate prezenta observațiile, el însuși sau prin prezentarea de către un avocat, în cadrul dezbaterilor, în care are ultimul cuvânt. Acesta beneficiază, de asemenea, de o procedură scrisă contradictorie: în special, are acces la dosar, poate solicita o copie a oricărei documente și este informat în mod sistematic cu privire la orice observații sau înscrisuri. În plus, funcțiile de judecată, de urmărire penală și de judecată sunt acum strict separate: orice procedură contencioasă nu poate fi deschisă decât pe baza rechiziționării procuraturii publice (raportorul își pierde competențele în această privință). Trebuie remarcat faptul că, în temeiul măsurilor tranzitorii, noua lege nu se aplică procedurilor în curs, care au condus la proceduri judiciare adoptate cu titlu provizoriu și notificate înainte de 1.1.06.2009. Aceste cauze vor beneficia, în orice caz, de măsurile provizorii adoptate anterior. Durata excesivă a procedurilor 2008-1091 privind Curtea de Conturi și camerele regionale de conturi are ca obiectiv reducerea duratei procedurilor. Scopul acesteia este acela de a îndeplini o cerință de o perioadă rezonabilă de timp. În acest sens, trebuie menționate două măsuri principale: - eliminarea regulii "dublă hotărâre" (consistă luarea unei decizii provizorii, urmată de o decizie definitivă) - în cazul în care nu este reținută nicio sarcină împotriva unui contabil, ordonanța care face această constatare poate fi pronunțată de un judecător unic. Mai general, procedurile au fost simplificate și uniformizate între Camere regionale și Curtea de Conturi și, prin urmare, eficacitatea acestora este sporită, iar autoritățile arată că acest lucru are ca efect reducerea termenului în care sunt pronunțate hotărârile instanțelor financiare. În cele din urmă, în cazurile la care această lege nu se aplică încă, se reamintește faptul că judecătorii - informați în mod corespunzător cu privire la constatările încălcărilor în cauzele Richard-Dubarry și Siffre, Ecoffet și Bernardini - aplică în mod direct Convenția și asigură respectarea articolului 6 alineatul (1), care prevede, printre altele, cerința termenului rezonabil. Există acțiuni pentru a se plânge de durata excesivă a procedurilor în fața instanțelor financiare. O altă cale de atac poate fi introdusă chiar în fața instanțelor administrative financiare (control intern). În cadrul exercitării acestei sarcini, justițiabilul poate solicita Curții de Conturi să formuleze recomandări în cazul unei proceduri lente în fața unei Camere regionale. În plus, în același caz, justițiabilul poate oricând să se adreseze președintelui instanței, astfel încât acesta, exercitându-și prerogativele de conducere ale instanței pe care o prezidează, să ia măsurile care se impun. Se reamintește, de asemenea, faptul că șefii de instanță sunt sensibilizați cu privire la durata excesivă a procedurilor prin intermediul controlului performanței serviciilor publice, control care se reînnoiește de la data intrării în vigoare a legii organice privind legile finanțelor de mai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Această măsură de performanță include, în special, criteriul duratei medii a procedurilor. 2) Procedura în fața Consiliului de Stat: În ceea ce privește încălcarea care rezultă din prezența comisarului guvernului în mod deliberat în formarea de judecată a Consiliului de Stat, au fost adoptate măsuri generale ca urmare a hotărârii în cauza Kress (a se vedea Rezoluția CM/ResDH(2007)44 în cauza Kress/Franța și alte 5 cauze privind dreptul la un proces echitabil în fața Consiliului de Stat). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat consecințele pentru părțile reclamante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cauze, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că statul și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)124

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Martinie, Richard-Dubarry et Siffre, Ecoffet et Bernardini contre France

(Requête n

o

58675/00, arrêt du 12 avril 2006 - Grande Chambre

Requête n

o

53929/00, arrêt du 1er juin 2004, définitif le 1er septembre 2004

Requête n

o

49699/99+, arrêt du 12 décembre 2006, définitif le 12 mars 2007, rectifié le 27 mars 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent des manquements au droit à un procès équitable dus au défaut de publicité des débats et à la place du procureur dans une procédure devant la Cour des comptes ainsi qu’à la présence

du commissaire du Gouvernement au délibéré devant le Conseil d’Etat dans l’affaire Martinie et la durée excessive des procédures civiles devant les juridictions financières (violations de l’article 6, paragraphe 1).

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe)

[

qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)124

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Martinie, Richard-Dubarry et Siffre, Ecoffet et Bernardini contre France

Résumé introductif des affaires

Ces affaires ont principalement trait aux procédures devant les juridictions financières (Chambres régionales des comptes et Cour des comptes), qui sont, entre autres, chargées d’exercer un contrôle juridictionnel sur la régularité des opérations effectuées par les comptables publics. Les procédures concernées dans les présentes affaires ont trait à des droits et obligations de caractère civil.

L’affaire Martinie concerne des atteintes au droit à un procès équitable, dans le cadre de procédures devant la Cour des comptes (1998), contre un ancien agent comptable d’un lycée et d’un organisme dénué de la personnalité morale et rattaché au budget de ce lycée (violations de l’article 6§1). A cet égard, la Cour européenne a retenu le fait que le requérant n’avait pas eu la possibilité de solliciter la tenue de débats publics devant la Cour des comptes, ainsi que le déséquilibre à son détriment découlant de la place du procureur dans la procédure. La Cour européenne a également conclu à une atteinte au droit à un procès équitable devant le Conseil d’Etat (1999), du fait de la présence du commissaire du gouvernement au délibéré de la formation de jugement de cette juridiction (violation de l’article 6§1). Sur ce point, la Cour a confirmé sa jurisprudence de l’arrêt Kress (arrêt du 07/06/2001, Grande Chambre).

Les affaires Richard-Dubarry, Siffre, Ecoffet et Bernardini concernent la durée excessive de procédures devant les juridictions financières (violations de l’article 6§1). Dans l’affaire Richard-Dubarry, les quatre procédures incriminées ont débuté en novembre et décembre 1994 et étaient toujours pendantes lorsque la Cour européenne a rendu son arrêt (près de 9 ½ ans). Dans l’affaire Siffre, Ecoffet et Bernardini, la procédure a duré de 1995 à 2000.

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Martinie (58675/00)

-

-

9

338,54 euros

9

338,54 euros

Payé le 24/07/2006

Richard-Dubarry (53929/00)

-

12

000 euros

-

12

000 euros

Payé le 29/11/2004

Siffre, Ecofret et Bernardini (49699/99+)

-

12

000 euros

9

000 euros

21

000 euros

Payé le 12/06/2007

b) Mesures individuelles

1) Affaire Martinie

:

Devant la Cour européenne le requérant a réclamé une somme de 762,25 euros (voir §§12 et 57 de l’arrêt), augmentée des intérêts légaux, au titre de la somme restant à sa charge à l’issue des procédures internes ayant conduit à la réduction/remise gracieuse du montant que le requérant avait été condamné à verser au lycée pour des paiements effectués en sa qualité de comptable public de l’établissement.

En ce qui concerne cet éventuel préjudice matériel, la Cour européenne a estimé ne pas pouvoir spéculer sur le résultat auquel la procédure incriminée aurait abouti, en l’absence de violation. Elle a en conséquence rejeté les prétentions du requérant à ce titre. De plus, le requérant n’a fait état d’aucune demande au stade de la surveillance de l’exécution de l’arrêt par la Comité des Ministres.

Quant au préjudice moral, la Cour européenne a estimé que celui-ci était suffisamment réparé par le constat de violation. Aucune autre mesure individuelle ne semble dès lors s’imposer.

2) Affaire Richard-Dubarry

:

La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi par la requérante. Lorsque l’arrêt a été prononcé en 2004 quatre procédures étaient encore pendantes. Les deux procédures pendantes devant le Chambre régionale des comptes ont abouti à des décisions sur le fond en 2007. S’agissant de deux autres procédures, la Cour des comptes, en tenant compte de la jurisprudence de la Cour européenne dans cette affaire, comme dans l’affaire

Martinie, a pris des mesures pour directement évoquer elle-même les fond des contentieux (réduisant ainsi les délais de jugement) et a statué définitivement sur le fond des litiges en 2008 par deux arrêts.

La requérante a formé un recours contre lesdits décisions et arrêts.

La requérante a également saisi la Cour européenne des droits de l’homme d’une nouvelle requête en 2006 (requête n

o

46719/06) dans laquelle, invoquant l’article 6, paragraphe 1 de la Convention, elle se plaint de la durée et l’iniquité des procédures financières. Dans sa décision sur la recevabilité de janvier 2010, la Cour européenne a déclaré les deux griefs de la requérante irrecevables pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35, paragraphes 1et 4 de la Convention.

3) Affaire Siffre, Ecoffet et Bernardini

:

La procédure litigieuse est close et la Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi par les requérants.

II.

Mesures générales

1) Procédure devant les juridictions financières

a.

Iniquité des procédures

Les autorités françaises ont adopté plusieurs trains de mesures dont certaines antérieures à l’arrêt Martinie (mais postérieures aux faits litigieux), telles les modifications du Code des juridictions financières instituant une procédure contradictoire devant les chambres régionales des comptes et, dans certains cas, prévoyant la délibération hors la présence du rapporteur. Immédiatement après l’arrêt Martinie, le premier Président de la Cour des comptes a adopté des mesures provisoires (mises en œuvre par les juridictions financières à compter du 16 mai 2006) instaurant entre autres une audience publique en première instance et en appel, excluant le magistrat rapporteur et le ministère public du délibéré et permettant aux parties de consulter le dossier et d’obtenir communication de toute pièce. Le Code des juridictions financières a été à nouveau modifié par décret n

o

2007-543, permettant aux parties de formuler oralement à l’audience des observations précisant ou complétant celles fournies par écrit.

Des mesures définitives ont été adoptées par la loi n

o

2008-1091 relative à la Cour des comptes et aux chambres régionales des comptes, entrée en vigueur le 1er janvier 2009. Cette loi a été explicitement conçue pour répondre aux exigences de l’article 6 de la Convention et aux présents arrêts de la Cour européenne (voir l’exposé des motifs de la loi). Elle consolide les mesures provisoires adoptées dès mai 2006 et introduit des nouveautés. Eu égard aux constats de la Cour européenne dans l’affaire Martinie, il convient en particulier de noter que

:

- les audiences publiques sont désormais systématiques dans toute procédure juridictionnelle devant les juridictions financières. Ce n’est qu’à titre exceptionnel et, après avis du ministère public, que le président de la formation de jugement peut décider que l’audience aura lieu ou se poursuivra à huis-clos, si la sauvegarde de l’ordre public ou le respect de l’intimité des personnes ou des secrets protégés par la loi l’exige

;

- le caractère contradictoire de la procédure a été renforcé. Le comptable (comme l’ordonnateur des dépenses examinées) peut formuler ses observations, lui-même ou en se faisant représenter par un avocat, dans le cadre des débats, à l’issue desquels il a la parole en dernier. Il bénéficie également d’une procédure écrite contradictoire : il a notamment accès au dossier, peut demander copie de toute pièce et est systématiquement informé de la production de toutes observations ou pièces. De plus, les fonctions d’instruction, de poursuite et de jugement sont désormais strictement séparées : toute procédure contentieuse ne peut être ouverte que sur réquisitoire du ministère public (le rapporteur perd ses compétences à cet égard). Le magistrat chargé de l’instruction et le ministère public n’assistent pas au délibéré.

Il convient de noter qu’en vertu des mesures transitoires, la nouvelle loi ne s’applique pas aux procédures en cours, ayant donné lieu à des procédures juridictionnelles prises à titre provisoire et notifiées avant le 01/01/2009. Ces affaires bénéficieront en tout état de cause des mesures provisoires précédemment adoptées.

b)

Durée excessive des procédures

La loi précitée n

o

2008-1091 relative à la Cour des comptes et aux chambres régionales des comptes a pour objectif de réduire la durée des procédures. Elle vise à «

satisfaire

» à «

l’exigence d’un délai raisonnable

». Deux mesures principales sont à signaler à cet égard :

- la suppression de la règle du «

double arrêt

» (consistant à rendre une décision provisoire suivie d’une décision définitive)

- lorsqu’aucune charge n’est retenue contre un comptable, l’ordonnance faisant ce constat (« ordonnance de décharge ») peut être rendue par un juge unique.

Plus généralement, les procédures ont été simplifiées et uniformisées entre Chambres régionales et Cour des comptes et leur efficacité est donc accrue. Les autorités indiquent que cela a pour effet de réduire le délai dans lequel les décisions des juridictions financières sont rendues.

Enfin, pour les affaires auxquelles cette loi ne s’applique pas encore, il est rappelé que les juges - dûment informés des constats de violations dans les affaires Richard-Dubarry et Siffre, Ecoffet et Bernardini - appliquent directement la Convention et veillent au respect de l’article 6§1 qui pose entre autres l’exigence du délai raisonnable.

c)

Recours contre la durée excessive des procédures

Des recours existent pour se plaindre de la durée excessive des procédures devant les juridictions financières. L’un de ces recours est l’action en responsabilité devant le Conseil d’État.

Un autre recours peut être introduit devant les juridictions administratives financières elles-mêmes (contrôle interne). Dans le cadre de l’exercice de cette mission, le justiciable peut demander à la Cour des comptes de formuler des recommandations en cas de lenteur d’une procédure devant une Chambre régionale.

En outre, dans ce même cas, le justiciable peut toujours s’adresser au président de la juridiction afin que celui-ci, exerçant ses prérogatives de direction de la juridiction qu’il préside, prenne les mesures qui s’imposent.

Il est également rappelé que les chefs de juridiction sont sensibilisés à la question de la durée excessive des procédures par le biais du contrôle de la performance des services publics, contrôle qui s’exerce de façon renouvelée depuis l’entrée en vigueur de la loi organique relative aux lois des finances d’août 2001. Cette mesure de performance inclut notamment expressément le critère de la durée moyenne des procédures.

2) Procédure devant le Conseil d’Etat :

Concernant la violation découlant de la présence du commissaire du gouvernement au délibéré de la formation de jugement du Conseil d’Etat, des mesures générales ont été adoptées à la suite de l’arrêt dans l’affaire Kress (voir Résolution CM/ResDH(2007)44 dans l’affaire Kress contre France et 5 autres affaires relatives au droit à un procès équitable devant le Conseil d’Etat).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Etat a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.