AFFAIRE BADER ET KANBOR CONTRE LA SUEDE

Rezoluția CM/ResDH(2010)112 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bader și Kanbor împotriva Suediei (Recherche n 13284/04, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, definitivă la 8 februarie 2006) Comitetul miniștrilor, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul controlează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că, în această cauză, Curtea a concluzionat că măsura de expulzare a reclamanților către Siria, în cazul în care ar fi aplicată, ar duce la încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate în urma hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are Suedia de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele,

dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la > examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)112 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Bader și Kanbor/Suedia Recapitulare preliminară a cauzei lacului se referă la respingerea cererii de azil a reclamanților, a resortisantului sirian, a soției și a copiilor acestuia și la adoptarea în 2003 a unei decizii prin care se dispune expulzarea acestora în Siria.

Primul reclamant a fost declarat vinovat de crimă in absență. și condamnat la moarte de către o instanță siriană. Autoritățile suedeze au considerat că dorințele sale de a fi arestat și executat nu erau întemeiate și că familia nu avea nevoie de protecție. Curtea Europeană a considerat că autoritățile suedeze ar prezenta primului reclamant un risc grav prin trimiterea acestuia înapoi în Siria fără nicio garanție că procedura împotriva sa ar fi redeschisă și că pedeapsa cu moartea nu ar fi nici solicitată, nici impusă. În plus, din cauza naturii sumare a procedurii desfășurate în Siria, care a dus la condamnarea la moarte a primului reclamant și a negării totale a dreptului său de a se apăra, Curtea a considerat că această procedură ar trebui considerată drept o negare flagrantă a unui proces echitabil.

Astfel, au existat motive serioase și dovedite de a crede că primul reclamant ar risca în mod real să fie executat și să fie supus unor tratamente contrare articolelor 2 și 3, în cazul în care a fost exmatriculat în Siria. Prin urmare, Curtea a concluzionat că măsura de expulzare a reclamanților către Siria, în cazul în care ar fi fost aplicată, ar fi încălcat articolele 2 și 3 din convenție. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nu s-a acordat nici o satisfacție echitabilă în acest caz. b) Măsuri individuale Reclamanților li s-a acordat un permis de ședere permanentă la 27 octombrie 2005. Această măsură pare să garanteze faptul că reclamanții nu vor fi expulzați în Siria și, prin urmare, nu pare necesară nicio altă măsură individuală.

Având în vedere efectul direct acordat Convenției și jurisprudenței Curții Europene în drept suedez, guvernul consideră că difuzarea hotărârii Curții Europene către autoritățile competente este o măsură suficientă în scopul executării. În această privință, guvernul a indicat că hotărârea Curții Europene a fost tradusă și publicată pe site-ul internet al guvernului ( www.manskligarattigheter.gov.se) și a fost difuzat autorităților competente. În plus, autoritățile au indicat că procedura de recurs în cauzele privind străinii a fost modificată în martie 2006. În plus, o nouă lege privind străinii a intrat în vigoare în același timp și prevede dispoziții mai clare privind acordarea permiselor de ședere și pune un accent mai mare pe motivele de protecție.

Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Suedia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)112 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Bader et Kanbor contre Suède (Requête n o 13284/04, arrêt du 8 novembre 2005, définitif le 8 février 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que dans cette affaire la Cour a conclu que la mesure d’expulsion des requérants vers la Syrie, si elle recevait application, emporterait violation des articles 2 et 3 de la Convention (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Suède de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2 de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur,

si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)112 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Bader et Kanbor contre Suède Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne le rejet de la demande d’asile des requérants, un ressortissant syrien, sa femme et leur enfants et l’adoption en 2003 d’une décision ordonnant leur expulsion vers la Syrie.

Le premier requérant avait été déclaré coupable de meurtre in absentia et condamné à mort par un tribunal syrien. Les autorités suédoises ont considéré que ses craintes d’être arrêté et exécuté n’étaient pas fondées et que la famille n’avait pas besoin d’être protégée. La Cour européenne a estimé que les autorités suédoises feraient courir au premier requérant un risque grave en le renvoyant en Syrie sans aucune garantie que la procédure à son encontre serait rouverte et que la peine de mort ne serait ni requise ni imposée. De plus, en raison de la nature sommaire de la procédure menée en Syrie, qui avait abouti à la condamnation à la peine de mort du premier requérant, et de la négation totale de son droit de se défendre, la Cour a considéré que cette procédure devait être considérée comme un déni flagrant de procès équitable.

Il existait ainsi des motifs sérieux et avérés de croire que le premier requérant courrait un risque réel d’être exécuté et de subir des traitements contraires aux articles 2 et 3, s’il était expulsé vers la Syrie. Dès lors, la Cour a conclu que la mesure d’expulsion des requérants vers la Syrie, si elle recevait application, emporterait violation des articles 2 et 3 de la Convention. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Aucune satisfaction équitable n’a été octroyée dans cette affaire. b) Mesures individuelles Les requérants se sont vu accorder un permis de séjour permanent le 27 octobre 2005. Cette mesure semble garantir le fait que les requérants ne seront pas expulsés vers la Syrie.

Aucune autre mesure individuelle ne semble donc nécessaire. II. Mesures générales Etant donné l’effet direct accordé à la Convention et à la jurisprudence de la Cour européenne en droit suédois, le gouvernement estime que la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne aux autorités compétentes est une mesure suffisante aux fins de l’exécution. A cet égard, le gouvernement a indiqué que l’arrêt de la Cour européenne a été traduit et publié sur le site Internet du gouvernement ( www.manskligarattigheter.gov.se ) et a été diffusé aux autorités compétentes. En outre, les autorités ont indiqué que la procédure d’appel dans les affaires concernant les étrangers a été modifiée en mars 2006. L’ancien organe d’appel, la Commission de recours des étrangers, a été remplacé par des tribunaux spéciaux de migration créant ainsi un système d’appel à trois niveaux avec la cour administrative d’appel de Stockholm ( Kammarrätten i Stockholm ) comme dernière instance.

De plus, une nouvelle loi sur les étrangers est entrée en vigueur en même temps. Elle prévoit des dispositions plus claires sur l’octroi des permis de séjour et elle met davantage l’accent sur les motifs de protection. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir d’autres violations similaires et que la Suède a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.