Rezoluția CM/ResDH(2010)110 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Daosta Silva împotriva Spaniei (Recherche n 696/96/01, Hotărârea din 2 noiembrie 2006, definitivă la 2 februarie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la data la care arestarea la domiciliu a reclamantului, un gardian civil, de către superiorul său [încălcarea articolului 5 alineatul (1) litera (a) ] (a se vedea detaliile în lai) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la > examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)110 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Daosta Silva împotriva Spaniei Rezumatul introductiv al cauzei Această cauză se referă la arestarea la domiciliu a reclamantului, un gardian civil, de către superiorii săi în cadrul unei proceduri disciplinare militare. Reclamantul a fost în arest la domiciliu pentru boală de la 05/01/1998. După ce a aflat că una dintre rudele sale era grav bolnavă, el a plecat la părinții săi după ce a informat paza poștală și a rămas acasă între 16/02/1998 și 24/02/1998. La 20/03/1998, superiorul superior al reclamantului i-a aplicat o sancțiune disciplinară de șase zile de arestare la domiciliu pentru a fi absent fără autorizație. Curtea Europeană a considerat că arestarea la domiciliu a fost o adevărată privare de libertate în sensul articolului 5 din Convenție și nu o simplă restricție de libertate. În plus, această privare de libertate a fost impusă de superiorul superior al reclamantului care nu a fost un organism independent în procedură și nu a fost însoțită de garanțiile judiciare necesare [art. 5 alineatul (1) litera (a). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale (a) Detalii privind satisfacția echitabilă Curtea nu a acordat nicio satisfacție echitabilă. b) Măsuri individuale Întrucât sancțiunea disciplinară a reclamantului are o durată limitată, acesta este mai privat de libertatea sa. În fața Curții Europene, reclamantul a declarat că constatarea încălcării drepturilor sale în temeiul Convenției constituie în sine o reparație adecvată pentru prejudiciile suferite. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Noua lege nr. 12/2007 a eliminat sancțiunea disciplinară de punere sub acuzare la domiciliu. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Spania și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 în cadrul celei de a 1092-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2010)110
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Dacosta Silva contre Espagne
(Requête n
o
69966/01, arrêt du 2 novembre 2006, définitif le 2 février 2007)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’illégalité de la mise aux arrêts à domicile infligée au requérant, un garde civil, par son supérieur (violation de l’article 5, paragraphe 1a) (voir détail dans l’Annexe)
;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)110
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Dacosta Silva
contre Espagne
Résumé introductif de l’affaire
Cette affaire concerne l’illégalité de la mise aux arrêts à domicile infligée au requérant, un garde civil, par ses supérieurs hiérarchiques dans le cadre d’une procédure disciplinaire militaire. Le requérant était en arrêt de travail pour maladie depuis le 05/01/1998. Ayant appris qu’une de ses proches était gravement malade, il partit chez ses parents après en avoir informé le garde de poste et demeura chez eux entre le 16/02/1998 et le 24/02/1998. Le 20/03/1998, le supérieur hiérarchique du requérant lui infligea une sanction disciplinaire de six jours de mise aux arrêts à domicile pour s’être absenté sans autorisation. Les recours exercés par le requérant contre cette décision furent tous rejetés.
La Cour européenne a estimé que la mise aux arrêts au domicile avait été une véritable privation de liberté au sens de l’article 5 de la Convention et non une simple restriction de liberté. En outre, cette privation de liberté avait été infligée par le supérieur hiérarchique du requérant lequel n’était pas un organe indépendant dans la procédure et n’était pas assorti des garanties judiciaires requises (violation de l’article 5, paragraphe
1a).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a) Détails de la satisfaction équitable
Aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour.
b) Mesures individuelles
La sanction disciplinaire du requérant étant d’une durée limitée, il n’est plus privé de sa liberté. Devant la Cour européenne, le requérant a déclaré que le constat de violation de ses droits au titre de la Convention constituait en soi une réparation adéquate au titre des préjudices subis. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres
II.
Mesures générales
La nouvelle loi n
o
12/2007 a supprimé la sanction disciplinaire de mise aux arrêts à domicile. L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en espagnol et publié au Bulletin de l’Information du Ministère de la justice (
Boletín de Información, ministero de justicia
).
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Espagne a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.