Diaz Ochoa împotriva Spaniei

Rezoluția CM/ResDH(2011)267 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Diaz Ochoa împotriva Spaniei Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Convenția mai jos [2] Având în vedere hotărârea de mai jos, care a fost transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit definitiv Numele cauzei (în acest sens.

cerere) Hotărârea Definitivului Diaz Ochoa n 423/03 22/06/2006 22/09/2006 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul membru în cauză să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii care au examinat, în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, bilanțul de acțiune furnizat de guvern (a se vedea anexa) după ce a observat că Tribunalul a acordat pârâtului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre; DECURSĂ că acesta și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cauze și DECIDE de la: în cazul de față.

Anexă la Rezoluia CM/ResDH(□) 267 Informaii privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Diaz Ochoa împotriva Spaniei BIÂNGER [3] CAUZA : DÍAZ OCHOA împotriva dreptului de proprietate nr.: 423/03 DATE DE LÂNGĂ: 22.06.2006 DATE DE PUNERE ÎN APLICARE A LEGĂTURII: 22.09.2006 CIRCONSTANCES DE LIFFARE Acest caz se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamantului la o instanță (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). În special, reclamantul, care nu a fost informat cu privire la procedura inițiată împotriva sa în 1991, în calitate de co-profesor la Tribunalul Muncii nr. 7 din Valencia, a fost condamnat în 1992 la plata anumitor sume datorate. Reclamantul a luat cunoștință de procedura împotriva sa în octombrie 1998 când salariile sale au început să fie confiscate în vederea plății sumelor datorate Securității Sociale (în total, 17.183 EUR).

În 1998 reclamantul a introdus o acțiune în nulitate a hotărârii pronunțate împotriva sa, argumentând că nu a primit notificarea actelor procedurii în litigiu, dar acțiunea sa a fost respinsă pentru întârziere. În plus, reclamantul a formulat o acțiune în rejudecare și o acțiune în recurs din amgaro, ambele fără succes. Curtea Europeană a pus accentul pe combinarea foarte specială a faptelor în această cauză, în măsura în care reclamantul nu putea să se îndoiască de procedura inițiată împotriva sa, în timp ce adresa sa figura în dosarul prezentat judecătorului din fond. Pe de altă parte, instanțele sesizate în cadrul acțiunii în nulitate și al căii de atac d nu au soluționat o astfel de lipsă de participare în procedura principală, prin interpretarea excesivă a dreptului (§50 din lacună).

1) MĂSURI INDIVIDUALE ȘI SATISFACȚIE ECHITABILĂ: Situația reclamantului: - 24.10.2006 : la numai o lună după ce hotărârea CDO a devenit definitivă și ca urmare a acestui fapt, Tribunalul de Afaceri Sociale nr. 7 din Valencia a suspendat temporar sechestrul. Până la această dată, suma în cauză a fost de 7.036,39 € (5.661,20 € plus 1.375,19 EUR sub formă de dobânzi). - 11.04.2008 : Siguranța socială a decis să solicite retragerea în executarea împotriva reclamantului. - 29.05.2008 : Tribunalul de Afaceri Sociale nr. 7 din Valencia a stabilit asupra așa-numitei dezosări și a pus capăt procedurii de executare împotriva reclamantului. - 25.11.2008 : la această dată, Securitatea Socială a efectuat un transfer în favoarea reclamantului cu o sumă de 7.036,39 €. Pe parcursul procedurii administrative și judiciare care a urmat hotărârii CDO, reclamantul și-a dispus și-a exercitat dreptul de a apela la hotărârile adoptate de autoritățile administrative și judiciare spaniole.

Această posibilitate se exprimă în cele din urmă cu ocazia recursului în apel, introdus la 21.1.2009 la Tribunalul Constituțional (TC) împotriva deciziei adoptate de Tribunalul de Afaceri Sociale nr. 7 de Valencia din 1992. Recursul a fost declarat inadmisibil de către Tribunalul Constituțional la data de 09.09.2009 pentru absența unei subordonări constituționale a chestiunilor ridicate de solicitant. - Această hotărâre a primit cea mai largă difuzare posibilă, precum și publicarea acesteia ca mijloc suplimentar de despăgubire morală a prejudiciilor. Curtea EDH a alocat suma de 6 000 EUR pentru "impacturi și daune morale," precum și 5.700 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume au fost plătite la data de 08.10.2006.

La Spania consideră că nu este necesar să se adopte alte măsuri individuale. 2) MĂSURI GENERALE: Necesitatea unei citații corecte și respectarea condițiilor necesare pentru așa-numita citație, garante ale unui înfățișare judiciară efectivă și a unui drept de recurs asigurat de art. 6 din CEDH, este recunoscută în sistemul juridic spaniol, fără nicio restricție. În plus, acest drept este recunoscut în mod repetat în jurisprudența Tribunalului Constituțional. În această privință, se menționează Hotărârea TC 135/1997 din 21 iulie (posteriarea faptelor prezentei cauze). În această hotărâre se stabilește că: "L. 24 CE impune citatul corespunzător al părților prin intermediul actelor de comunicare instituite prin lege.

Prezența în timpul procedurii face efectivă posibilitatea de a se apăra și, în această măsură, așa-numitul precept constituțional împiedică, în general, o hotărâre de fond "inaudită" [...]. Acest Tribunal a insistat încă din primele sale decizii asupra necesității ca organele judiciare să realizeze actele de comunicare cu părțile cu cea mai mare atenție și respect față de standardele de ordin procedural de punere în aplicare."Așa-numita afirmație este consolidată printr-o trimitere la art. 6.1. CEDH, precum și Recomandarea (75) 11 din 21 mai a Comitetului miniștrilor privind cerințele suplimentare într-o procedură penală. Ulterior, această poziție a fost reluată în alte hotărâri.

Este suficient să se reamintească în acest sens Hotărârea TC 255/2006 din 11 septembrie, în care se stabilește că: "În ceea ce privește diligența cu care organele judiciare ar trebui să procedeze la citații, s-a pus accent pe faptul că acest citat trebuie să fie efectuat în conformitate cu legea prin îndeplinirea condițiilor procedurale, astfel încât actul sau hotărârea să ajungă la cunoștința părții solicitante și, prin urmare, Tribunalul să poată avea asigurare sau certitudinea că sunt îndeplinite condițiile legale cerute și să se asigure că destinatarul a primit comunicarea menționată." Situația constatată de Curtea a Uniunii Europene în hotărârea sa nu necesită măsuri generale suplimentare, deoarece ar fi vorba despre o Ö o Õ aplicare a legii și a jurisprudenței în cazul de față.

Õ Este vorba despre un caz izolat. În ceea ce privește problema formalismului excesiv în aplicarea normelor procedurale de către instanțele spaniole (care, în cazul de față, a determinat respingerea acțiunii în nulitate și a recursului din partea reclamantului, ca urmare a unei interpretări excesiv de restrictive a dreptului de către instanțele naționale), aceaceasta este tratată în cadrul corporației de afaceri. Stone Court Shipping S.A. (55524/00). Din acest motiv, Spania consideră că nu este necesar să se adopte alte măsuri generale. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011 cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a reprezentanților miniștrilor. [2] A se vedea, de asemenea, recomandările adoptate de Comitetul de Miniștri în cadrul supravegherii hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în special Recomandarea Rec (2004)6 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind îmbunătățirea căilor de atac interne.

[3] Această traducere nu a fost realizată de un traducător declarat.

Résolution CM/ResDH(2011)267 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Diaz Ochoa contre Espagne Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »)) [2] , Vu l’arrêt ci-dessous, qui a été transmis par la Cour au Comité une fois qu’il est devenu définitif ; Nom de l’affaire (réf.

requête) Arrêt du Définitif le Diaz Ochoa n o 423/03 22/06/2006 22/09/2006 Rappelant que les constats de violation faits par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans les arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant autant que possible les conséquences de celles-ci pour le requérant, et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité les autorités de l’Etat défendeur à fournir un plan d’action concernant les mesures proposées pour exécuter l’arrêt ; Ayant examiné, conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, le bilan d’action fourni par le gouvernement (voir en annexe) ; Ayant noté que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)267 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Diaz Ochoa contre Espagne

BILAN D’ACTION

[3] AFFAIRE : DÍAZ OCHOA contre l’ESPAGNE

REQUÊTE Nº

: 423/03

DATE DE L’ARRÊT

: 22.06.2006

DATE DE MISE À EXÉCUTION DE L’ARRÊT

: 22.09.2006

CIRCONSTANCES DE L’AFFAIRE

: Cette affaire concerne la violation du droit d’accès du requérant à un tribunal (violations de l’article 6§1). En particulier le requérant, n’ayant pas été informé de la procédure engagée à son encontre en 1991 en tant que codéfendeur devant le tribunal du travail n o 7 de Valencia, avait été condamné en 1992 au versement de certains montants dus. Le requérant n’eut connaissance de la procédure dirigée contre lui qu’en octobre 1998 quand ses salaires commencèrent à être saisis en vue du paiement des sommes dues à la Sécurité Sociale (en totale, 17.183 €). En 1998 le requérant introduisit une action en nullité du jugement rendu à son encontre en arguant qu’il n’avait pas reçu notification des actes de la procédure litigieuse mais son action fut rejetée pour tardiveté.

Le requérant forma en outre un recours en révision et un recours d’ amparo , tous les deux sans succès. La Cour européenne a mis l’accent sur la combinaison très particulière des faits dans cette affaire dans la mesure où le requérant ne pouvait pas se douter de la procédure entamée à son encontre alors que son adresse figurait dans le dossier soumis pour jugement au juge du fond. Par ailleurs, les juridictions saisies dans le cadre de l’action en nullité et du recours d’ amparo n’ont pas remédié à une telle absence de participation dans la procédure principale en procédant à une interprétation excessivement restrictive du droit (§50 de l’arrêt). 1) MESURES INDIVIDUELLES ET SATISFACTION EQUITABLE: Situation du requérant: - 24.10.2006 : seulement un mois après que l’arrêt de la CDH soit devenu définitif, et comme conséquence de cela, le Tribunal des Affaires Sociales nº 7 de Valence a suspendu provisoirement la saisie.

Jusqu’à cette date, le montant saisi s’élevait à 7.036,39 € (5.661,20 € plus 1.375,19 € au titre d’intérêts). - 11.04.2008 : la Sécurité Sociale a décidé de solliciter le désistement dans l’exécution contre le requérant. - 29.05.2008 : le Tribunal des Affaires Sociales nº 7 de Valence a tranché sur le dit désistement et mis un terme à la procédure d’exécution contre le requérant. - 25.11.2008 : à cette date la Sécurité Sociale a effectué un virement en faveur du requérant d’un montant de 7.036,39 €. Tout au long de la procédure administrative et judiciaire qui a suivi l’arrêt du CDH, le requérant a disposé et exercé son droit de recours face aux décisions adoptées par les autorités administratives et judiciaires espagnoles.

Cette possibilité s’est finalement manifestée lors du pourvoi en appel, introduit le 21.01.2009 auprès du Tribunal Constitutionnel (TC) contre la décision adoptée par le Tribunal des Affaires Sociales nº 7 de Valence du 1992. Le dit pourvoi a été déclaré irrecevable par le Tribunal Constitutionnel en date du 09.09.2009 pour absence de relevance constitutionnelle des questions soulevées par le requérant. - La plus large diffusion possible a été donnée à cet arrêt ainsi que sa publication comme moyen additionnel de réparation morale des dommages. La Cour EDH a alloué la somme de 6.000 € au titre de "perte d’opportunités et de dommage moral", ainsi que 5.700 € au titre de frais et dépens. Ces sommes ont été versées à l’intéressé en date du 08.10.2006.

L’Espagne considère qu’il n’y a pas lieu d’adopter d’autres mesures individuelles. 2) MESURES GÉNÉRALES : La nécessité d’une citation en bonne et due forme et le respect des conditions requises pour la dite citation, garantes d’une tutelle judiciaire effective et d’un droit de recours assuré par l’art. 6 du CEDH, est reconnue dans le système juridique espagnol, sans aucune restriction. Ce droit est, en outre, reconnu de façon réitérée dans la jurisprudence du Tribunal Constitutionnel. A ce sujet, il convient de mentionner l’Arrêt TC 135/1997 du 21 juillet (postérieure aux faites de la présente affaire). Dans cet arrêt il est établi que: "L’article 24 CE exige la citation en bonne et due forme des parties au moyen des actes de communication établis par la loi.

La présence durant la procédure rend effective la possibilité de se défendre et, dans cette mesure, le dit précepte constitutionnel empêche, de façon générale, une décision judiciaire de fond " inaudita parte " [...]). Ce Tribunal a insisté dès ses premières décisions sur la nécessité pour les organes judiciaires de réaliser les actes de communication avec les parties avec le plus grand soin et respect envers les normes d’ordre procédurale d’application". La dite affirmation est renforcée par un renvoi à l’art. 6.1. CEDH ainsi qu’à la Recommandation (75) 11 du 21 mai du Comité des Ministres concernant les exigences additionnelles dans une procédure pénale. Par la suite cette position a été reprise dans d’autres arrêts.

Il suffit de rappeler à cet effet l’Arrêt TC 255/2006 du 11 septembre, dans laquelle il est établi que : "En ce qui concerne la diligence avec laquelle les organes judicaires devraient procéder aux assignations, l’accent a été mis sur le fait que cette citation doit être effectuée conformément à la loi par l’accomplissement des conditions procédurales, afin que l’acte ou la décision parvienne à la connaissance de la partie requérante et que, de ce fait, le Tribunal puisse avoir l’assurance ou la certitude que les conditions légales requises sont remplies et s’assurer ainsi que le destinataire a reçu la dite communication". La situation constatée par la Cour EDH dans son arrêt ne requiert pas de mesures générales additionnelles, car il s’agirait d’une déviation dans l’application de la loi et de la jurisprudence dans le cas d’espèce.

Il s’agit d’un cas isolé. En ce qui concerne la question du formalisme excessif dans l’application des règles procédurales par les tribunaux espagnols (qui dans le cas d’espèce a déterminé le rejet de l’action en nullité et du recours d’ amparo du requérant, du à une interprétation excessivement restrictive du droit par les tribunaux nationales), elle est traitée dans le cadre du group d’affaires « Stone Court Shipping S.A. » (55524/00). De ce fait, l’Espagne considère qu’il n’y a pas lieu d’adopter d’autres mesures générales. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres. [2] Voir aussi les recommandations adoptées par le Comité des Ministres dans le cadre de la supervision des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme, et en particulier la Recommandation Rec (2004)6 du Comité des Ministres aux Etats membres sur l'amélioration des recours internes.

[3] Cette traduction n'a pas été réalisée par un traducteur assermenté.